Laurian Lungu: Creşterea pensiilor în realitatea economică actuală

Cu mai bine de un an în urmă, când legea pensiilor a fost promulgată, o serie de instituţii şi economişti au semnalat pericolul major reprezentat de creşterea accelerată a costului cu pensiile asupra bugetului. Referinţa deficitului bugetar era atunci de -3% din PIB într-o perioadă în care criza epidemiologică nu exista încă. Astăzi, referinţa deficitului bugetar este de -9% din PIB într-un context macroeconomic cu o incertitudine mult mai ridicată. Spaţiul fiscal pentru creşterea pensiilor, cu orice valoare mai mare decât rata inflaţiei, este non-existent. O mărire cu 14% a punctului de pensie, în varianta propusă de guvern, este oricum mult peste ceea ce permite bugetul la ora actuală. Insă, o augmentare cu 40%, aşa cum era prevazută iniţial în legea pensiilor, va creşte semnificativ probabilitatea unui derapaj fiscal în 2021, cu implicaţii profunde la nivel macroeconomic.

Este o realitate că foarte multe pensii sunt mici. Însă, într-o situaţie excepţională, cum este cea creată de această criză, obiectivul principal ar trebui sa fie menţinerea puterii de cumpărare a lor, i.e. indexarea cu rata inflaţiei. Urmând ca, pe măsură ce economia îşi revine, creşterea puterii de cumpărare a pensiilor să se facă etapizat, după un plan pe termen lung, bine gândit.

Astăzi, bugetul se află într-o stare semnificativ de tensionată. La şapte luni, cheltuielile cu salariile şi pensiile de stat reprezentau aproape 90% din veniturile curente, o valoare extremă. Chiar şi în apogeul crizei din 2009-2010 această rată a fost mai redusă, sub 75%, generând astfel spaţiu fiscal pentru alte tipuri de cheltuieli. O potențială creştere cu 40% a punctului de pensie ar menţine deficitul bugetar la o valoare apropiată de -10% şi în 2021. Cuantificând efectul net al creşterii punctului de pensie asupra bugetului, i.e. sumele care se întorc la buget, rezultate din impozite, TVA, etc. rezultate dintr-un consum marginal mai ridicat, va dura aproape doi ani până ce traiectoria deficitului bugetar ar putea, teoretic, să intre pe o pantă descendentă. Aceasta în condiţiile în care economia nu mai este supusă ulterior altor şocuri negative. Si în aceste condiţii însă, este puţin probabil ca pieţele să tolereze un asemenea deficit, cu această structură de cheltuieli, pe o perioadă atât de îndelungată. Astfel încât, corecţia se va face probabil anul viitor, din necesitate, prin creşteri de taxe şi/sau reducere de cheltuieli.

Situaţia este oarecum similară cu cea de mai bine de un deceniu în urmă, când creşterea nominală accelerată a punctului de pensie a dus, ulterior, la scăderea puterii reale de cumpărare a pensiilor. A durat aproape şapte ani până ce pensiile au putut sa achiziţioneze acelaşi coş de bunuri si servicii ca şi cel de la nivelul anului 2008. Mai mult, costul creşterii pensiilor a fost decontat atât de întreaga economie, printr-un TVA mărit, cât şi suplimentar de anumite categorii de angajaţi, cum au fost cei de la stat, care şi-au văzut diminuate temporar veniturile.

O trăsătură a politicii fiscale este caracterul ei puternic redistributiv, exemplificat cu prisosinţă în perioada 2008-2010. Obiectivul politic de creştere a puterii de cumpărare în salturi de amploare exagerată, pentru categorii de persoane care activează în sectoare care nu sunt supuse competiţiei, îngreunează semnificativ, complicând totodată, procesul de redresare a economiei. Bunăstarea trebuie generată mai întai, înainte de a putea fi redistribuită ulterior, într-un mod chibzuit, care să nu pericliteze echilibrele macroeconomice.

Situaţia complexă în care se află economia globală astăzi şi incertitudinea ridicată care planează asupra pieţelor ar trebui să îndemne la precauţie. Autohton, există chiar riscul scăderii nivelului bunăstării la nivelul întregii economii, dacă se depășește acea linie roşie care ar putea împinge economia României către un derapaj fiscal. In acest scenariu, creşterea reală a pensiilor va fi de scurta durată, ca şi in 2008, periclitând, în acelaşi timp perspectivele creşterii economice viitoare.

N.Red: Laurian Lungu este Co-fondator al CPAG. Deține un doctorat în economie obținut la Universitatea Cardiff, un master în economie la Universitatea din Liverpool și o diplomă de MBA. Anterior, a lucrat în mediul academic, predând cursuri în macroeconomie și metode matematice, atât pentru studii universitare cât și postuniversitare la departamentul de economie al Universității Cardiff. Domeniile sale de expertiză sunt cele vizând prognoza macroeconomică, modelarea politicilor economice, finanțe internaționale și energie. Este autorul mai multor articole și analize publicate în reviste și cărți profesionale de renume. A fost consilier economic de mai bine de 10 ani. Detalii despre articolele sale, aici.