Lozuri si loaze (de Robert Turcescu)
Ce si-or fi inchipuit Ion si Maria cand au aflat ca s-a terminat cu votul pe liste? Gata, vor fi oftat ei, epoca trista a vacaroilor si hrebenciucilor a apus! Vine vremea in care acest popor binecuvantat si atat de mult incercat va avea un Parlament pe masura dorintei lui de dreptate si lumina, cu oameni alesi in adevaratul sens al cuvantului, traiasca, deci, votul uninominal!
Aiurea… Viata politica romaneasca seamana cu extragerile saptamanale la 6 din 49: nu starneste pasiuni majore decat in perioadele cand creste potul. In rest, lumea pare obosita sa-si tot incerce norocul, creditand tot soiul de oameni si partide in speranta unei formule castigatoare. Nu e doar falimentul politicii romanesti, cata vreme si dinspre Vest se simte suflul greu al unor democratii obosite. Dar, la noi, toata aceasta lehamite nationala are cateva accente particulare care ne transforma, pe zi ce trece, intr-un caz aparte.
Primul la rand, ipocrizia.
Dorinta noastra teribila de a fi perceputi de ceilalti altfel decat suntem de fapt. Sau, mai prozaic spus, starea in care ne aflam cand refuzam sa recunoastem ca privim la OTV, desi ramanem anesteziati ore in sir in fata televizorului privindu-i pe Magda si pe Tolea sau cautand-o pe Elodia. Mutatis mutandis, in orele din urma, s-au gasit destui care stramba din nas auzind despre candidatura lui Florin Calinescu. Sau despre cea a lui Mitica Dragomir.
Ori tresar speriati la gandul ca Zavoranca ar putea deveni parlamentar. La cativa frisonul e sincer. Cei mai multi insa n-au motive sa-si faca griji, in colegiile uninominale vor candida personaje perfect adaptate noii Romanii: smecheri cu gura mare, actori de telenovele, manelisti celebri, fotbalisti pe final de cariera, starlete de tot felul si, desigur, jurnalisti-analisti-vedete. Politica, vorba filosofului de Piatra-Neamt Pinalti, e pe voturi. Iar votul are legatura astazi cu notorietatea. Cu ratingul. Cu pictorialul, fie el si in Playboy.
Al doilea la rand, egoismul dublat de indiferenta. Pur si simplu, nu ne pasa. Cata vreme ceva se petrece dincolo de usa propriei locuinte, inseamna ca apartine unei lumi diferite, indepartate, ale carei schimbari ne ating in foarte mica masura. Asa se explica mizeria din jur, absenteismul la vot, neimplicarea in actiuni lipsite de profit material imediat. Traim in tara in care e suspect sa fii voluntar sau altruist. Prin urmare cine imparte urmareste un scop, iar cine matura in fata portii, fara o camera de luat vederi prin preajma, nu e roman.
Al treilea, dar nu ultimul, apetitul formidabil pentru barfa si cancan. Pudoarea demult pierduta a spatiului public romanesc a facut loc unui zat fetid, in care se amesteca franturi de adevar cu multa mitocanie si minciuna, dar de aici se hraneste, zilnic, un public lacom, gata oricand sa injure sau sa puna la indoiala oameni si fapte. E o foame care a nascut specii noi de oameni publici: politicieni remarcati pentru aventurile amoroase sau pentru decolteul generos, actori celebri datorita scandalurilor conjugale, candidati valabili pentru functii administrative sau politice iscati din spuma valurilor unei vieti povestite in fata camerelor de luat vederi.
Asa traim, deci. Aici ne gasim astazi, cu doar cateva luni inainte de marea extragere politica a votului uninominal. Intr-un astfel de context, validand candidaturi precum cea a lui Florin Calinescu, partidele politice nu fac altceva decat sa dovedeasca pragmatism si o perfecta asezare in teren, cata vreme – apud Pinalti – politica e pe voturi, nu?! Ion si Maria n-au decat sa spere, dar si anul acesta vor trage tot un loz necastigator.
INTERVIURILE HotNews.ro