Machiavelli, lectura de vara a lui Mircea Geoana (de Tom Gallagher)

Mircea Geoana persevereaza in rolul asumat de consilier de imagine al Partidului Jafului, decis sa-si impuna conduita de desfidere a tuturor normelor democratice valide in cadrul Uniunii Europene. Ca atare, Geoana si-a povatuit mai intai propria ramura din cadrul PJ, inclusiv pe cel mai controversat membru al pesedistilor, Adrian Nastase – consilierea survenind la putine zile dupa decizia alesilor neamului de a-i mentine pe Nastase si Mitrea deasupra legii.

Glasuind in calitate de coleg bine intentionat si preocupat de soarta fostului sef de guvern, Geoana i-a recomandat sa-si ia mai bine gandul de la deputatia de Mizil, indemnandu-l la o pauza lunga de la viata publica pana la clarificarea problemelor sale cu justitia. Retorica lui Geoana a urmarit, fireste, consolidarea propriei pozitii extrem de subrede din fruntea PSD, mesajul fiind, de fapt, adresat baronilor locali care detin adevarata putere in partid. Spus mai pe sleau, Geoana le-a dat de inteles ca interesele lor sunt mai bine servite daca il sustin pe el decat daca persista in ideea reabilitarii lui Nastase, UE fiind atat de scarbita de persoana acestuia incat revenirea sa ar putea induce cantecul de lebada al baronilor, dat fiind ca Bruxelles-ul ar trece la sanctiuni fata de Romania.

Cum in topul listei potentialelor sanctiuni se afla si cele vizand eldorado-ul materializat sub forma fondurilor structurale la care viseaza baronii, este limpede ca perspectiva ratarii echivalentului modern al aurului incasilor are harul de a le da fiori reci unor Oprisani, Mazare etc. Ca atare, acesti conchistadori ai zilelor noastre, porniti sa submineze imperiul european oriunde se poate, ar putea lesne conchide ca este cazul sa-i mai acorde prostanacului o sansa si sa-l lase pe Nastase in plata Domnului.

Geoana a mai sugerat ca cetatenii ar trebui sa fie cei care decid asupra felului de imunitate acordata parlamentarilor. La o prima vedere, propunerea pare a fi una progresista. In practica insa, ea nu reprezinta decat o oferta fariseica avansata intregii natiuni, menita sa faca electoratul copartas la faptele de coruptie ce domina scena politica. Probabil ca Geoana se va fi inspirat din strategia de manipulare utilizata cu ocazia referendumului din 2003, care a permis, chipurile, metamorfozarea vechii Constitutii iliesciene din 1991 intr-una curat moderna, congruenta cu viitorul european al tarii. si acest mesaj, necum subtil, va fi fost descifrat cu usurinta de baroni: cu niscaiva minte si eforturi machiavelice, noul exercitiu de consultare directa a cetatenilor nu le-ar afecta defel puterile, deoarece rezultatul unui referendum depinde, in buna masura, pe de o parte de modul in care este formulata intrebarea adresata cetatenilor, iar pe de alta de pragul participarii stabilit pentru validarea sa.

Astfel, planul de bataie al lui Geoana s-ar putea contura cam asa: Daca notoriii „322” se comporta in binecunoscuta lor traditie, prescriind plebiscitului reglementari menite sa le asigure o situatie „win-win” indiferent de rezultat, exista sansa reala ca atat PD-L, cat si milioane de cetateni dornici sa plaseze tara pe un fundament mai integru sa decida boicotarea sa. In plus, pleiada serviabilelor posturi de televiziune poate face minuni si de aceasta data, urmand a fi minutios instruita in acest sens. Spectatorii vor fi inecati intr-o noua mare de trivialitati si dezinformari, pentru ca referendumul sa le para, pana la urma, un noneveniment.

Nu in ultimul rand, s-ar renunta la orice forma de ademenire a electoratului – fara tombole, mici si bere, o buna parte a votantilor va prefera sa ramana acasa, vazandu-si in liniste de tabieturile de weekend. La randul lor, baronii ar putea da de inteles localnicilor din provincii ca toti cei prinsi la urne nu vor fi priviti cu ochi buni – amenintare cu destula priza atat la pensionari, cat si la toti cei aflati la limita subzistentei, dependenti de stat pentru a putea supravietui.

O prezenta redusa la urne, de – sa zicem – aproximativ 25% din electorat, cu alte cuvinte relativ similara celei din noiembrie anul trecut, poate fi explicata ulterior drept semnal clar al dezinteresului romanilor fata de tot tam-tamul Bruxelles-ului cu privire la coruptie. Iar astfel natiunea va fi ajuns, vrand-nevrand, complice la furtul urias ce dureaza de aproape doua decenii, desi rasplata pentru o asemenea complicitate este si ramane una garantat derizorie, daca nu chiar inexistenta.

In cazul in care stratagema lui Geoana s-ar dovedi una de succes, pana si cel mai belicos baron va agrea ideea mentinerii insipidului personaj fie in fruntea, fie macar in conducerea de partid – cel putin atat timp cat continua razboiul cu UE, purtat strict intru neamestecul institutiilor europene in treburile acelora ce continua sa trateze tara ca pe o plantatie, iar poporul ca pe niste argati.

Romania libera