Manuscrisele lui Cioran: final fericit pentru posesoarea lor, o comercianta de vechituri

Curtea de Apel din Paris a decis, vineri, 11 martie, ca Simone Baulez, o femeie care face comert cu obiecte vechi, este proprietara celor 37 de manuscrise ale filosofului roman Emil Cioran, descoperite in februarie 1998 in pivnita casei din Paris a scriitorului, informeaza Le Monde, citat de Mediafax.

In urma cu peste 10 ani, Henry Boue, fratele si mostenitorul lui Simone Boue, partenera de viata a scriitorului roman, mort in septembrie 1997, a angajat-o pe Simone Baulez, care face comert cu obiecte vechi, sa goleasca „complet de mobilier si alte obiecte care se gasesc in apartamentul pe care il ocupa Simon Boue pe strada Odeon numarul 21”.

In acel apartament modest de doua camere s-au perindat multe persoane inainte de sosirea lui Simone Baulez: notari, comisari de licitatie, reprezentanti ai Centrului national al cartii/ Centre National du Livre (CNL) si, mai ales, Yves Peyre, pe atunci directorul bibliotecii Jacques-Doucet din Paris. Inainte de a muri, Simone Boue a anuntat printr-o scrisoare ca va dona manuscrisele celebrului ei partener de viata Cancelariei Universitatii din Paris, care, la randul ei, urma sa le incredinteze acestei biblioteci renumite pentru bogatia arhivelor sale.

Apartamentul din strada Odeon in care a locuit cuplul Cioran-Boue a fost examinat minutios timp de trei zile, in prezenta lui Yves Peyre, directorul bibliotecii Doucet, fara sa se fi gasit vreun manuscris. De curatenia apartamentului s-a ocupat ulterior Simone Baulez, care a gasit in pivnita cladirii circa 37 de caiete spiralate: cinci versiuni succesive ale „De l’inconvenient d’etre ne (Despre neajunsul de a te fi nascut”), unul dintre cele mai cunoscute texte ale lui Cioran, caiete cu note pregatitoare pentru „Ecartelement” (1979) si „Aveux et anathemes” (Marturisiri si anateme, 1987), precum si 18 caiete inedite – ce purtau insemnarea „de distrus” – continand amintiri si reflectii ale lui Cioran, care constituie jurnalul inedit al scriitorului din perioada 1972 – 1980.

Simone Baulez a povestit cum a gasit documentele: „Am actionat la cererea evaluatorului si a fratelui doamnei Boue. Aveam sarcina sa fac curat in apartament pentru ca acesta sa poata fi vandut. In timpul actiunilor de acest fel, arunc lucrurile fara valoare si vand ceea ce se poate vanzatorilor ambulanti. Obisnuiesc sa pastrez hartiile si sa le triez atunci cand am timp”.

Atunci cand a fost angajata sa faca curatenie in apartament, Simone Baulez nu a stiut ca femeia care locuise acolo era partenera unui scriitor celebru. Ea a pastrat un vas mic din faianta albastra cu inscriptia „Simone et Cioran”. „Mi s-a parut amuzant sa gasesc un obiect inscriptionat cu prenumele meu”, isi aminteste femeia.

Ulterior, Simone Baulez a aflat dintr-un dictionar cine este Cioran si a studiat cu mai multa atentie caietele. Ea a constatat ca acestea sunt o adevarata comoara. Simone Baulez a aratat, in cele din urma, caietele unui evaluator, care i le-a dus lui Thierry Bodin, unul dintre cei mai buni experti francezi in manuscrise. Acesta a certificat imediat autenticitatea documentelor.

Astfel, in decembrie 2005, Simone Baulez a incercat sa vanda textele prin intermediul casei de licitatie Drouot, moment in care reprezentantii bibliotecii Doucet au aflat de existenta lor si au deschis un proces in care cereau restituirea manuscriselor.

Roland Rappaport, avocatul lui Baulez, a subliniat in instanta ca donatia manuscriselor nu s-a realizat intr-o maniera legala si ca biblioteca Doucet nu figureaza in actele gasite dupa moartea lui Simone Boue, spre deosebire de Centre National du Livre (CNL), organizatie detinatoare a drepturilor de patrimoniu, si Yannick Guillou, detinatorul drepturilor morale asupra operelor lui Cioran, din partea editurii Gallimard.

Ministerul Public a sprijinit Cancelaria Universitatii din Paris, cea care gestioneaza Biblioteca Jacques-Doucet, in ciuda faptului ca procedurile de donatie nu au fost efectuate legal. Reprezentantii Ministerului Public sunt de parere ca manuscrisele lui Cioran „sunt proprietate publica si sunt inalienabile”.

Justitia a decis insa, intr-o prima decizie, pronuntata pe 3 decembrie 2008, ca proprietara de drept a caietelor, a caror valoare fusese estimata atunci la 120.000 – 150.000 de euro, este Simone Baulez

Decizia de atunci a fost confirmata prin decizia de vineri a Curtii de Apel, a carei hotarare este executorie.

Mai mult, in pronuntarea ei, Curtea de Apel a reamintit angajamentul Simonei Balez de vinde manuscrisele intr-un singur lot. „Justitia recunoaste ca ea nu doar ca a salvat manuscrisele lui Cioran, ci a si recunoscut valoarea literara a acestora”, a precizat Claire Hocquet, avocata lui Simone Baulez.

In ultimii cinci ani, celebrele manuscrise au fost depozitate in seifurile comisarilor de licitatii. De la blocarea licitatiei casei Drouot, valoarea lor a crescut pana la o suma ce depaseste un milion de euro.

• In acest an, pe 8 aprilie, va fi celebrat centenarul nasterii scriitorului Emil Cioran.

Emil Cioran s-a nascut la Rasinari, judetul Sibiu. Prima lui carte aparuta, in 1934, in Romania, „Pe culmile disperarii”, a fost distinsa cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitati si premiul Tinerilor Scriitori Romani. Succesiv au aparut: „Cartea amagirilor” (1935), „Schimbarea la fata a Romaniei” (1936), „Lacrimi si sfinti” (1937). Cel de-al doilea volum, „Schimbarea la fata a Romaniei” a fost autocenzurat in editia a doua, aparuta la inceputul anilor ’90, autorul insusi eliminand numeroase pasaje considerate extremiste, „pretentioase si stupide”.

In 1937, Emil Cioran pleaca in Franta, cu o bursa a Institutului Francez din Bucuresti. Dupa o scurta intoarcere in tara (doua luni) in 1940, el paraseste pentru totdeauna Romania si se stabileste la Paris. Din acest moment, Cioran va publica numai in limba franceza, operele lui fiind apreciate nu numai pentru continutul lor, dar si pentru stilul plin de distinctie si finete al limbii. In 1949 ii apare la editura Gallimard – care va publica mai tarziu majoritatea cartilor sale – prima lucrare scrisa in limba franceza, „Precis de decomposition (Tratat de descompunere)”, distinsa in 1950 cu premiul Rivarol. Ulterior, Cioran refuza toate distinctiile literare care i-au fost atribuite.

Emil Cioran a locuit la Paris in Cartierul Latin, pe care nu l-a parasit niciodata. A trait mult timp retras. In schimb, a cultivat darul conversatiei cu numerosii sai prieteni (Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Paul Celan, Barbu Fundoianu, Samuel Beckett, Henri Michaux). Cioran a intretinut o vasta corespondenta, dezvaluindu-se ca un remarcabil autor epistolar.