“Masurile”  anticriza si relansarea economiei

Ma uimeste lejeritatea cu care oameni de buna credinta au cazut in capcana lansata de opozite: “Guvernul nu e in stare sa ia masuri anticriza si de relansare a economiei”. Ca opozitia are tot interesul sa darame actualul guvern si sa acceada la putere este de inteles pana la un punct. L-a mai daramat odata, anul trecut. Dar de ce s-or fi ingramadit asa de tare spre Palatul Victoria? Ca doar situatia e “groasa” rau, nu vin la un festin sau la un festival de economie infloritoare. Ce va mana in lupta domnilor?

Probabil mi-ar raspunde “sa salvam tara de la dezastru economic”! Mai sa fie. Dar care ar fi masurile si actiunile alea miraculoase de salvare? Ca nu le stie nimeni, pana acum nu le-ati spus!

Putina istorie

Romania n-a avut niciodata o economia bazata pe inovatie tehnologica de inalta clasa, pe o productie de bunuri si servicii vandabile in piete globalizate. Asta e. Nu ne putem compara cu japonezii, nemtii sau americanii.

A mai incercat Ceausescu sa aduca tehnologie de varf cu imprumuturi enorme si ne-am fript. A trebuit sa platim cu mancare – care atunci exista- utilajele care au ruginit prin curtile fabricilor, din incompetenta, delasare si lipsa de cultura tehnica. Incepusem sa facem calculatoare si autoturisme, va amintiti? HC-uri, Junioare si “celebrele” Dacii. Care Dacii au ramas in acelasi “format” tehnologic pana a venit Loganul. Care calculatoare nici nu ridicau “nasul” in fata celor produse de IBM.

Singura sansa a economiei noastre

Singura sansa o reprezinta investitiile straine, de genul Renault-Logan, care aduc bani, tehnologie inalta, management performant si piete de desfacere. Avem deja experienta Loganului, care nici n-a simtit criza, profitand de forta de munca relativ mai ieftina de la noi si de pozitia geostrategica.

Asta trebuia sa facem. Um mediu de fiscalitate atractiv, discriminare pozitiva pentru marii investitori si, mai ales, infrastructura de transport care sa le inlesneasca afacerile.

Imaginati-va ce investitii colosale in turism ar fi atras autostrazile, in special o autostrada costiera, de-alungul litoralului romanesc, din delta pana la Vama Veche! Profitand de plaje de exceptie, de frumusetile deltei, de portul maritim Constanta si de aeroportul Kogalniceanu, de forta de munca mai ieftina de la noi.

In loc de aceste investitii, in infrastructura, turism si agricultura, care daca erau incepute din anii 90 acum stateam binisor la productia de bunuri si servicii vandabile, politicienii nostri s-au priceput sa dirijeze resursele, atatea cate au scapat nefurate, spre intretinerea iluziei statului social. Adica a statului care “da” la toti de toate, inclusiv celor care nu muncesc sau isi bat joc de sarcinile de serviciu. La bugetari, caci un patron din privat n-ar permite asa ceva. Si au avut bani, nu gluma, cei proveniti din privatizari, care au disparut ca apa in nisipul “social”.

Mai mult, guvernarea Tariceanu a dus la paroxism aceasta filosofie, lasand dupa o crestere economica de 8%, care merita dusa in infrastructura, o gaura de minus 5% din PIB, chltuind toti banii pe mita electorala si clientela plitica. Si nu oricum ci dubland salariile si tripland pensiile, ca sa aiba sa plateasca si urmasii urmasilor lor.

Si a venit scadenta

Cum cresterea economica din 2007-2008 nu era bazata pe o productie de bunuri si servicii vandabile ci pe afaceri imobiliare, exporturi, preponderent de materii prime (lemn, produse agro-zootehnice, etc.) neprelucrate, fara valoare adaugata, pe fluxuri financiare externe speculative, era fatal sa vina si momentul adevarului. Criza mondiala ne-a prins, asa dar, cu panatalonii jos. In 2009 si 2010 am imprumutat in nestire, sa achitam salariile si pensiile ridicate in nori de Tariceanu, spre deosebire de prudentul Mihai Tanasescu, care a mentinut echilibrele macroeconomice in 2001-2004.

Unde sunt fondurile europene?

Ar fi reprezentat o cale de ameriorare a deficitelor multiple din economie. Doua lucruri importante si esentiale ne lipsesc: capacitatea de a scrie proiecte in termenii acceptati de Uninunea Europeana si finantarea locala. Daca pentru prima defectiune de vina sunt administratiile locale si institutiile/unitatile deconcentrate, principalele beneficiare ale fondurilor europene, care habar nu au sa scrie proiecte, dar nici nu fac eforturi de informare, in cazul finantarii locale ne lovim iarasi de bani. Bancile nu acorda credite din motivele stiute (prefera sa crediteze statul), iar alti bani nu exista. Asa incat banii europeni stau, bine mersi, in seifurile de la Bruxelles si asteapta sa ne ducem sa-i luam.

Ce era de facut?

Masuri anticriza si de relansare economica, clameaza la unison opozitia si sindicatele. Uitand ca nu guvernele dirijeaza economia, cum se intampla in comunism. Am scapat de el, slava Domnului. Guvernul are doua parghii, mari si late: fiscalitatea si investitiile de stat in infrastructura si domenii de interes public. Fiscalitatea este tinuta jos, inclusiv dupa recentele masuri anuntate, iar investitii ar face daca ar avea bani. Dar nu are, ca trebuie sa-i dea pe salariile si pensiile lui Tariceanu. Basca imprumuturile, pentru care anul acesta trebuie sa returnam 10 mld euro. In rest, economia noastra, atata cata este, face parte din economia globala. Traieste bine odata cu aceasta sau sufera odata cu ea. Nu guvernul o relanseaza, nu guvernul nostru anuleaza o criza mondiala, cum n-au reusit nici alte guverne. Ca doar n-o sa ne comparam noi cu Germania, Franta, Anglia sau America.

Actualul guvern si presedintele Basescu sunt primii conducatori care au avut curajul sa arate clar populatiei cum stam, sa ia masuri economice sinucigase politic, dar necesare tarii. Vor plati probabil la alegeri pentru asta, dar au macar constiinta impacata ca au facut ce trebuiau sa faca.

Dar cu fraudele din bugetul de stat si clientelismul plitic, cum ramane?

Cei care detin date concrete ale fraudarii bugetului sa le transmita la DNA si la parchete. Asa cum i-au legat pe Monica Iacob Ridzi, Solomon, Gutau, Casuneanu, Locic, Catalin Voicu, Remes, Muresan, Anghel si altii, sa-si faca datoria si sa cerceteze si cazurile semnalate. Alta cale nu exista.

De asemeni, actuala guvernare, pentru a deveni credibila, sa faca doua lucruri. Sa deschida un fond de solidaritate nationala, gestionat de societatea civila, al carui prim deponent este Traian Basescu si care sa asiste, punctual, pe acei romani care nu fac fata crizei, din motive neimputabile lor si, in al doilea rand, sa elimine din functii de conducere toti politrucii si profitorii, de genul Syda, care strica credibilitatea guvernului si indeparteaza cetatenii de la necesara solidaritate nationala.

In concluzie, acuzele opozitiei si ale sindicatelor, ca actualul guvern nu face din economie bici, care sa mai si pocneasca, sunt doar sloganuri politicianiste, in tentativa de a junge iar la putere, sa-si continue opera de distrugere a tarii.