Micaela Ghițescu a murit. Acuzată de spionaj, de “crimă de înaltă trădare”. A fost de fapt o traducătoare seducătoare
“Viața ca o nesimțită continuă”. Chiar nesimțită. Câți știu cine-i Micaela? Mai nimeni. Deși este în văzul tuturor, a fost și va fi pomenită alături de Coelho, Pessoa, Antunes. Da, a fost o traducătoare de primă mână din portugheză, spaniolă, engleză. “Viața ca o nesimțită continuă”. Chiar nesimțită. Câți știu că Micaela a fost “spion” al Franței la București în anii 1950?
“Viața ca o nesimțită continuă” și noi, cei care trăim credem în toate bazaconiile cu „spioni”. Cine prețuiește o traducătoare? Vă spun eu, prea puțini. Vă număr pe deștele de la o mână. Dar cine citește aventurile unei spioance mioape? Oho, potoliți-vă năravul, curiozitatea. Sunteți prea mulți. V-am întărâtat, acum vă povestesc despre Micaela.
Interviul Eugeniei Vodă este obligatoriu de văzut.
Micaela era o puștoaică mioapă. Și învăța dumnezeește. Își caută modele ca orice om și le află la Institutul Francez din București. Cărți, conversații, profesori. Cititul, conversațiile, profesorii îi “otrăveau” viitorul. Nu știa. Era o puștoaică mioapă și nu-i păsa de lumea din jur. Într-o noapte a fost arestată. Făcută spioancă, acuzată de crimă de înaltă trădare. I s-a repartizat și un lot, “lotul francez” de puștoaice ca și ea, seduse de moda, civilizația occidentală.
I s-a reproșat mai ales o scrisoare către un profesor francez în care povestea amuzată că fiica șefului statului dăduse și ea examene, dar aia era atât de proastă încât i s-a creat o clasă de proști mai mari. Hahaha, cum să nu urli în hohote de o asemenea bazaconie.
A fost arestată pentru anturaj și scrisoare.
I-au luat ochelarii de miop și i-au dat ochelari de tablă – asta este și mai haios. A stat în celulă fără să vadă nimic-nimic. Simțea lumea prin șoapte, gesturi, prin cuvintele celorlalți. De exemplu, o colegă de celulă îi vorbea despre Soare atunci când un călău era prin preajmă.
A fost torturată de Vișinescu, pe atunci de vârsta ei aproape. A fost pusă de o gardiancă să-i penseze părul de pe frunte pentru a părea aia mai deșteaptă. A dansat cu șobolanii. A fluierat „Hristos a-nviat de Paște”. A fluierat „Oda bucuriei” la moartea lui Stalin. Povestesc despre Micaela, făcută spioancă pe vremea lui Dej și Stalin, băieți care au băgat tone de oameni la pușcărie pentru că nu le plăcea de fața și ideile lor.
Asta e, comunismul a fost o crimă.
A ieșit din pușcărie cu ochelari ei de miop, dar fără niciun reper altul decât mama sa. Familia îi fusese decimată. Și fata a-nvățat și mai bine să traducă din limbi străine. Așa cum traducea “soare” drept călău, dar cu mult mai inventiv.
S-a mulțumit o viață cu ce-i dăduse Domnul, la care se ruga. Învățase să înțeleagă cuvintele profund și să le redea înțelept celor din jurul ei. Să rescrie universurile literare ale altora.
Mare lucru. Pentru cei care sunt obișnuiți cu “google translate” trebuie spus că sunteți niște maimuțoi.
Micaela era zeu în portugheză, spaniolă, engleză. A traduce e cool și exclusiv. Te lupți nu doar cu ce spune un scriitor în carte, ci mai ales cu ce sugerează, tace.
Iată acum Micaela tace. Și, spun clar, am tradus viața Micaelei prost, foarte ticălos
INTERVIURILE HotNews.ro