Mitingul sefilor de sindicate: posibilul final contorsionat al unui sistem mafiotizat

Furia dusa la extrem a sefilor de sindicate in aceasta perioada are, pe linga motivele ce tin de afilierile lor politice si de afaceri, un temei extrem de pragmatic. Probabila pierdere a Puterii. Odata cu aparitia Legii Salarizarii Unitare, marja de negociere sindicate-Guvern se reduce enorm, lasind sefii sindicatelor fara principalul instrument de presiune si santaj. Corolar – falia existenta dintre sefii de sindicate si sindicalistii de rind se va largi consistent.

Ce pierd si cum pierd sefii de sindicate:

Legea Salarizarii Unitare creeaza un cadru precis pentru evolutia salariilor bugetarilor. Prin aplicarea ei, sindicatele mai au doar doua instrumente de negociere/presiune in relatia cu statul:

– coeficientul de baza, in functie de care se calculeaza absolut toate salariile bugetarilor

– legile anuale prin care veniturile bugetarilor vor fi aduse la nivelul maxim al lunii decembrie 2009

In acest moment, un Executiv ferm si bine ancorat in realitatea economica poate taia din fasa excesele sindicalistilor. Majorarea coeficientului de baza se va face greu, pentru ca va produce cresterea in masa a milioane de salarii, nediferentiat. Or, o astfel de masura nu poate fi luata decit daca ai resurse clare.

Ce dispare din relatia sindicate-stat? Arbitrariul negocierilor pe ramura, adica acel instrument care le-a permis sindicalistilor-parlamentari-oameni de afaceri sa aiba o pozitie privilegiata in orice tip de guvernare.

Dispare posibilitatea ca sindicatele sa ceara in public drepturi uriase pentru salariati fara productivitate, pentru ca in spatele usilor inchise sa primeasca fonduri gri, sedii in centrul oraselor sau statiuni intregi intru gestionare.

Legea (nu fac nici un comentariu despre cit de buna sau de proasta e pentru bugetari) stabileste un cadru strimt de negociere pentru sindicalisti in ceea ce priveste salariile. Elimina deci un instrument teribil de santaj al liderilor de sindicate si ii poate scoate in mare masura din cartile politice.

Fara acest instrument, liderii de sindicate sint impinsi catre ceea ce scrie in fisa de post a oricarui sindicalist onest:

– negocierea de conditii mai bune de munca

– rolul de caine de paza in relatia angajat-angajator

Fara indoiala ca mitingul de miercuri si iesirile mizerabile ale liderilor de sindicat sint expresia unei frustrari profunde. Ei sint aproape de pierderea unor privilegii fara precedent in istoria recenta. Or, o schimbare atit de profunda nu se poate produce fara convulsii.

E adevarat ca finalul acestui sistem apare doar daca in fata sefilor de sindicate va sta un Guvern decis sa joace corect si cu datele economice reale pe masa. Acum, paradoxal, criza le-a dat guvernantilor impulsul necesar pentru a merge in directia corecta: reforma, reduceri de personal, corelarea salariului cu productivitatea.

Ce va fi insa in viitor depinde de decizia politica.

P.S. Daca va intrebati de ce Realitatea TV acorda un spatiu generos mitingului si liderilor de sindicat, raspunsul e simplu: printre actionarii si administratorii Realitatea Media se numara chiar acesti lideri.

Putin context:

– sefii sindicatelor au incetat demult sa fie gestionari onesti ai intereselor salariatilor. Folosindu-si influenta, banii sindicatelor si celelalte instrumente de presiune si santaj, au intrat in politica, in afaceri sau in mass-media. Au sfidat orice definitie a conflictului de interese.

– aderenta pe care sefii de sindicate o au la masele de salariati este foarte mica. Intrebati orice profesor si veti vedea ca li se pare mai usor de schimbat un sef de Guvern decit un sef de sindicat. Mai mult: unii dintre acesti Hoffa ai Romaniei sint de-a dreptul eternizati in functii.