Mugur Isărescu: Masivul exod ucrainean poate fi comparat cu marele refugiu polonez din septembrie 1939/ Un război fratricid, care e cel mai dureros

Masivul exod ucrainean poate fi comparat cu marele refugiu polonez din septembrie 1939, când în România și-au găsit adăpost aproximativ 100.000 de polonezi în frunte cu președintele Poloniei, membri ai Guvernului, ofițeri și ostași polonezi, a declarat guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.

Potrivit acestuia, peste criza energetică, avem această agresiune militară. Practic, un război.

„Hai să o spunem: un război fratricid, care e cel mai dureros, aproape de războiul civil. Avem morți, răniți, refugiați, distrugeri materiale și criză economică”, a precizat Isărescu.

“Constatăm și noi în România, dar nu e numai în România, costuri enorme de pe urma acestei pandemii, care am finanțat-o, unii spun că exagerat, nu știu cât de exagerat, istoria ne va spune, cândva peste 20 de ani. Alți istorici vor discuta asta”, a afirmat Mugur Isărescu.

A fost finanțată, depășirea acestor momente, prin emisiune monetară peste tot în lume. Ăsta este adevărul și avem acum o inflație. Avem și sechele dramatice.

„Apoi a venit la frontierele noastre, de peste 100 de zile, o agresiune militară neprovocată a Federației Ruse asupra unui stat independent provocând morți, răniți, refugiați, distrugeri materiale și criză economică. Efectele războiului s-au suprapus pe o încercare, poate nefericită, ca moment, pe tranziția la economia verde, încercarea de a se renunța la combustibilii folisi, în condiții de mare dependețe a întregii Europe, mai ales a Germaniei, de combustibilii și energia din Rusia”, a explicat guvernatorul BNR.

Război fratricid, are e cel mai dureros, aproape de războiul civil

„Peste această criză energetică, avem această agresiune militară. Practic, un război. Hai să o spunem: un război fratricid, care e cel mai dureros, aproape de războiul civil, și Rusia a mai trecut prin asemenea momente dramatice. Avem morți, răniți, refugiați, distrugeri materiale și criză economică”, a afirmat el.

Încercăm să facem față și noi în România la noua situație.

România și-a deschis granițele pentru peste 1 milion de cetățeni ucraineni care au fugit și fug de ororile războiului oferindu-le cazare, masă, școlarizare, îmntr-un cuvânt: omenie pentru cei aflați în necaz.

Este adevărat că numai vreo 10% dintre ei au rămas în România. Tot tranzitul ăsta a însemnat costuri pe care începem să le cântărim acum.

Exodul ucrainean, comparat cu marele refugiu polonez

„S-a vorbit foarte puțin în aceste trei luni, sau chiar deloc, despre faptul că masivul exod ucrainean poate fi comparat cu marele refugiu polonez din septembrie 1939, când în România și-au găsit adăpost aproximativ 100.000 de polonezi în frunte cu președintele Poloniei, membri ai Guvernului, ofițeri și ostași polonezi”, a precizat Isărescu.

Au fost comunități întregi de polonezi în mai multe orașe din țară.

„Eu am trăit într-un orășel mic, la Drăgășani, cu vreo 20-30 de familii de polonezi refugiați. O linie întreagă din cimitirul din Drăgășani are osemintele celor care au ajuns în România fugind de războiul dublu, că au fost atacați nu numai de naziști, ci și de Rusia Sovietică”, a mai spus el.

România a ajutat la salvarea tezaurului polonez. Premierul român a fost ucis pentru asta

„Atunci, în 1939, Banca Națională a României a jucat un rol important în salvarea tezaurului de aur al Băncii Poloniei: 83 de tone care au traversat țara noastră. Mai mulți politicieni români și un premier, în opinia mea, este o discuție, au plătit cu viața pentru faptul că au salvat aurul polonez. A fost ucis premierul României de extrema dreaptă din România”, a afirmat Mugur Isărescu.

A mai făcut un lucru BNR: a păstrat și a restituit 2,7 tone de aur pe care le-a adus armata poloneză care gândea atunci că mai poate să lupte. Avea nevoie de finațare.

Au rămas în București în custodia BNR fără niciun document. Noi ne-am trimis la Moscova tezaurul cu documentele necesare, cu un tratat internațional de garantare că vom primi înapoi aurul și nu l-am mai primit după 100 de ani.

„Ei, polonezii, nu au mai apucat să facă niciun document cu noi pentru că Banca Poloniei a dispărut. Le-am păstrat aurul, le-am salvat atât de naziști, cât și de armata roșie, le-am ascuns împreună cu tezaurul băncii naționale la Tismana și le-am restituit după război Poloniei, fără nicio obligație documentară”, a mai spus Isărescu.

Am ajutat și la preschimbarea în lei a zloților polonezi, o monedă care nu mai avea putere circulatorie pentru că statul emitent, Polonia, se prăbușise.