Onoarea lui Tariceanu si singuratatea lui Basescu (de Sabina Fati)

Razboiul politic autohton nu se va termina cu restructurarea guvernamentala pregatita de premier, indiferent daca solutia este eliminarea democratilor din Executiv sau pastrarea lor conditionata.

Reconfigurarea gandita de Calin Popescu Tariceanu va inaugura doar o noua etapa in conflictul prelungit dintre palate, cu afectarea inevitabila a functionarii principalelor institutii, iar pe termen mediu cu efecte imprevizibile asupra economiei si a imaginii Romaniei.

Relatia ireconciliabila dintre Tariceanu si Basescu blocheaza orice incercare de restabilire a pacii interne, in conditiile in care nici unul dintre beligeranti nu mai vrea sa vina la masa verde pentru tratative si nici unul dintre ei nu a aflat ca democratia e rareori compatibila cu gloria personala.

Primul ministru, care in 2005 a refuzat toate solutiile de prevenire a crizei – fuziunea liberalilor cu democratii si alegerile anticipate necesare pentru constituirea unei majoritati parlamentare PNL-PD -, se tine si acum strans de fotoliul confortabil.

Fotoliul le ofera lui Tariceanu si prietenilor sai libertate de miscare in zona afacerilor, cu un important bonus de protectie in fata justitiei. Un premier care vroia sa-si pastreze onoarea ar fi demisionat de indata ce a ramas fara sprijin parlamentar, dar Calin Popescu Tariceanu vrea sa-si pastreze functia, nu onoarea.

De aceea nu ezita sa faca targuri compromitatoare cu social-democratii, conservatorii si chiar cu extremistii lui Vadim Tudor. Orice instrument este bun pentru Tariceanu daca il poate pune pe Basescu la colt.

Presedintele nu este nici el inocent, fiind partas la interminabila isterie politica. Acuzatiile sale la adresa grupurilor de interese nelegitime si a baronilor media au ramas la nivelul retoricii, in vreme ce anchetele procurorilor in dosarele energetice si in privinta politicienilor bine plasati treneaza.

Proiectul de lege privind scutirea de taxe pentru unii producatori autohtoni de bere, initiat de PD, PNL si PC, dat de presedinte ca exemplu al complicitatii dintre „infractori si oameni politici care nu fac nimic altceva decat sa faca legi pentru infractori”, a trecut ieri prin Camera Deputatilor.

Traian Basescu pare ca vorbeste doar cu electoratul, fostii colegi de partid se indeparteaza manati de propriile interese, iar relatia cu PD e tot mai complicata. Presedintele e tot mai singur, nu doar din cauza luptelor sale cu balaurul nevazut al sistemului ticalosit, ci si din cauza orgoliului sau care i-a indepartat, rand pe rand, pe toti consilierii apropiati.

seful statului pare sa mizeze tot mai mult pe serviciile secrete si tot mai putin pe parghiile institutionale de care dispune. Traian Basescu a laudat excesiv Serviciul Roman de Informatii la recentul bilant facut de aceasta structura, sugerand, intre altele, ca va ramane sustinatorul SRI, desi reciproca ar putea sa nu fie neaparat valabila.

Ecuatia razboiului politic intern implica un premier care mizeaza pe grupurile de interese transpartinice si un presedinte tot mai izolat, dar sustinut de structurile informative; sprijinul acestora ramane insa necunoscuta ecuatiei.