Pacea și buna vecinătate puse la grea încercare de la Marea Neagră la Marea Baltică

„Dacă Rusia ar desfășura trupe în Suwałki, probabil că ar declanșa o reacție militară imediată din partea altor țări NATO, care ar vedea-o ca pe un atac direct asupra statelor sale membre din regiune. O astfel de mișcare ar semnala faptul că Rusia este pregătită să își intensifice confruntarea cu NATO până la un război la scară largă și ar risca o escaladare nucleară de ambele părți.” – Barbara Yoxon, lector la Universitatea Lancaster

Când, în 24 februarie 2022, Vladimir Putin a semnat ordinul de invazie armată a Ucrainei, nu a declanșat doar un război fratricid împotriva ucrainenilor, ci și o profundă criză globală, marcând debutul celui de al Doilea Război Rece în opt decenii, un conflict cu Occidentul care se poate transforma, pe nepusă masă, în Al Treilea Război Mondial, pentru că Moscova își continuă în forță acțiunile provocatoare atât la granița est-europeană a NATO, cât și în Orientul Mijlociu sau în Africa.

Armatele – fie ele regulate sau private – ale Moscovei nu mai amenință acum doar Ucraina și Republica Moldova, ci și Polonia și Statele Baltice sau România, sub diverse pretexte, Kremlinul sperând ca unul dintre statele NATO aflate sub presiune să „facă o greșeală”, pe care apoi să o exploateze prin toate mijloacele propagandistice de care dispune pentru a justifica intrarea în război deschis cu Occidentul în Europa, de la Marea Baltică la Marea Neagră.

De ce ar vrea Vladimir Putin să facă acest lucru? Sunt mai multe motive, în principiu aceleași pe care președintele rus le pusese deja pe masă încă din decembrie 2021, dar care până la 24 iunie 2023, când a avut loc marșul wagneriților lui Evgheni Prigojin către Moscova, erau ținute suspendate într-o retorică pe care Vladimir Putin o servea în diverse declarații și atât, spre disperarea partidei războinice care-și dorește mai multe de la războiul dus în Ucraina.

După 24 iunie ac., Vladimir Putin nu mai poate pretinde în mod credibil – nici în fața cercului său de la Kremlin, nici în fața oligarhilor ruși și, în final, nici în fața poporului – că soluția la actualul conflict din Ucraina ar putea fi oprirea luptelor și negocierea unui acord de încetare a focului, în perspectiva începerii unor negocieri de pace.

La acest moment, partida războinicilor a câștigat confruntarea ideologică la Moscova – ca dovadă că Evgheni Prigojin este bine mersi liber, deși a amenințat Kremlinul cu o insurecție, în timp ce Igor Gîrkin, un alt contestatar al modului în care Putin și Șoigu duc războiul, este arestat –, ceea ce va face și mai dificile negocierile de pace privind Ucraina, pentru simplul motiv că ținta pe care o vizează este războiul cu Occidentul, care odată pornit, cred ei, va alinia în spatele Rusiei o jumătate de planetă.

Desigur, deocamdată jocul este condus de Vladimir Putin și, chiar dacă trebuie să țină cont o dată în plus de poziția „lupilor războinici”, are în continuare planurile sale și trebuie spus că acestea au legătură (și) cu ceea ce se întâmplă în Statele Unite: președintele rus este dispus să aștepte alegerile de anul viitor, prelungind războiul, în speranța că americanii îl vor aduce din nou la Casa Albă pe Donald Trump, iar Trump îl va ajuta, pentru început, să negocieze împărțirea Ucrainei după modelul Germaniei post WW2 sau, dacă vreți, al celor două Corei.

Împărțirea Ucrainei și un armistițiu, urmate de lungi și formale negocieri de pace fără perspectivă, care să dea Rusiei oportunitatea de a se pregăti pentru adevărata confruntare cu Occidentul în Europa, dar și continuând destabilizarea lumii în alte zone, reprezintă moștenirea politică la care Vladimir Putin se gândește cel mai serios în acest moment. Cu alte cuvinte, negocierile de pace nu încap pe lista sa de priorități.

Această realitate este confirmată în mai multe moduri. O confirmare ne vine de la președintele Braziliei, Luiz Inacio Lula da Silva, care a susținut în primele zile ale lunii august ac. o conferință de presă în timpul căreia a concluzionat: Rolul Braziliei este de a încerca să ajungă la o propunere de pace împreună cu alte țări neutre, pentru momentul în care ambele țări vor dori aceasta. Acum nici Putin și nici Zelenski nu sunt pregătiți pentru pace.

O altă confirmare vine chiar de la Vladimir Putin, care în zilele de 27 și 28 iulie ac. s-a întâlnit cu mai mulți lideri africani, la Summit-ul Rusia – Africa găzduit de Sankt-Petersburg. Cu prilejul reuniunii, la care nu au participat decât cam jumătate din liderii de pe continent, aceștia au insistat ca Rusia să găsească cât mai curând o soluție de pace în Ucraina și i-au expus președintelui rus o inițiativă în acest sens.

Chiar dacă nu a respins deschis inițiativa liderilor africani – cărora le-a transmis ceea ce transmisese în urmă cu circa patru luni și Beijingului, că respectiva inițiativă poate fi „o bază pentru negocieri de pace” –, a ținut însă să precizeze că, „din cauza Ucrainei”, o perspectivă pentru negocierile de pace nu se întrevede prea curând.

RĂZBOI ȘI PACE PE FRONTIERA ESTICĂ

The Moscow Times citează, sub anonimat, un fost oficial american care pretinde că este implicat într-un dialog diplomatic neoficial cu partea rusă – denumit pista de diplomație 1.5 – având „rolul de a permite părților să înțeleagă liniile roșii ale celeilalte și să atenueze conflictele potențiale, servind ca o legătură crucială între negocierile guvernamentale oficiale (pista de diplomație 1) și dialogurile neoficiale cu experții (pista 2)”.

Ce reține atenția, raportat la declarațiile fostului oficial, este impresia sa că o bună parte a leadership-ului politic și diplomației ruse… „Nu știu să definească victoria sau înfrângerea. De fapt, unele dintre elitele cu care am vorbit nu și-au dorit niciodată războiul în primul rând, spunând chiar că a fost o greșeală totală. Dar acum sunt în război, suferința unei înfrângeri umilitoare nu este o opțiune pentru acești tipi”.

Altfel spus, înainte de a vorbi despre pace cu Rusia, este nevoie ca în interiorul puterii ruse să se ajungă la un oarecare consens privind viziunea despre oprirea războiului din Ucraina, un proces care se poate dovedi nu doar dificil, ci și de durată, pentru că nimeni nu-și imaginează cum ar arăta (sub presiunea partidei războiului) o înfrângere și cu atât mai puțin recunoașterea acestei înfrângeri prin negocieri de încetare a focului și apoi de pace.

Doar că lumea nu poate să aștepte după Moscova, iar presiunile asupra sa pentru a urgenta definirea unei poziții de negociere și încetarea războiului se intensifică. Sâmbătă, 5 august ac., a debutat de Jeddah, în Arabia Saudită, o reuniune pentru pace convocată la solicitarea Ucrainei, cu participarea reprezentanților a 40 de state, printre care China, Brazilia, India, Turcia, Japonia, Indonezia, Egipt, Mexic, Chile și Zambia etc..

Saudiții au jucat un rol important în încercarea de a ajunge la o înțelegere de pace între Ucraina și Rusia, iar decizia lor de a găzdui această reuniune este semnificativă. Rusia nu a fost invitată, Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, declarând că Moscova va monitoriza reuniunea cu atenție.

Ucraina vede întâlnirea ca un posibil preambul pentru un summit de pace. Există discuții despre o posibilă întâlnire la nivelul șefilor de stat în marja Adunării Generale a ONU din septembrie sau la reuniunea Grupului celor 20 ce va avea loc în India. Scopul reuniunii țintea și un acord pe o declarație comună privind oprirea războiului din Ucraina.

„China este dispusă să colaboreze cu comunitatea internațională pentru a continua să joace un rol constructiv în promovarea unei soluții politice la criza din Ucraina”, a declarat Wang Wenbin, purtător de cuvânt al MAE chinez; astfel că un trimis special chinez, Li Hui – fost ambasador în Rusia, se va afla la Jeddah, spre încântarea șefului diplomației de la Kiev, Dmitro Kuleba.

Dacă Moscovei îi este dificil să facă pași concreți, reali spre dezangajarea de pe frontul din Ucraina, în schimb se simte ca peștele în apă atunci când vine vorba de provocări și alimentarea de noi tensiuni. La finele lui iulie, începutul lui august ac. rușii au bombardat în mai multe valuri facilități portuare maritime și fluviale Odessa, Ismail și Reni, chiar pe granița cu țara noastră, stat membru NATO.

La Niamey, președintele ales Mohamed Bazoum a fost înlăturat de la putere și arestat de o juntă militară condusă de generalul Abdourahmane „Omar” Tchani, după care o asociere de organizații suveraniste denumită „M62” a scos în stradă câteva mii de simpatizanți care au atacat rezidențe franceze, inclusiv diplomatice, și au scandat „Jos Franța, trăiască Rusia, trăiască Putin!” Lovitura de stat a fost salutată imediat de Evgheni Prigojin pe contul său de Telegram, ca o prefață la un nou contract așteptat pentru armata sa privată Wagner:

Ceea ce s-a întâmplat în Niger nu este nimic altceva decât lupta poporului cu colonizatorii săi. Cu colonizatorii care încearcă să le impună regulile lor de viață și condițiile lor și să-i mențină în starea în care se afla Africa acum sute de ani. Astăzi acest lucru înseamnă efectiv câștigarea independenței lor. Restul va depinde, fără îndoială, de cetățenii Nigerului și de cât de eficientă va fi guvernarea, dar principalul lucru este acesta: au scăpat de colonizatori. Mii de luptători Wagner sunt capabili să aducă ordinea și să distrugă teroriștii și să nu le permită acestora să facă rău populațiilor locale din aceste state.

În altă ordine de idei, un număr nespecificat de luptători Wagner au început să se antreneze cu armata națională din Belarus, ceea ce a determinat Polonia să înceapă să deplaseze peste 1.000 de soldați mai aproape de graniță. În urmă cu două zile, Polonia a acuzat Minskul că i-a încălcat spațiul aerian: Varșovia a declarat că două elicoptere ale Belarus i-ar fi încălcat marți spațiul aerian în timpul unor antrenamente, ceea ce ministerul belarus al Apărării a negat vehement.

Aceste evoluții au loc pe fondul intensificării activității militare în apropierea fâșiei dintre Polonia și Lituania, cunoscută sub numele de coridorul Suwałki, spre care se îndreaptă trupele grupului de mercenari ruși Wagner, într-o încercare aparentă de a crește presiunea asupra membrilor NATO și UE.

Polonia a informat NATO cu privire la incident, care ar fi avut loc la sud de coridorul Suwałki, această importantă linie de demarcație din punct de vedere strategic pentru NATO, UE, Rusia și Belarus. Regiunea de frontieră leagă enclava rusă Kaliningrad de Belarus și este singura legătură terestră între statele baltice și restul UE.

Premierul polonez Mateusz Morawiecki a declarat că mercenarii Wagner se îndreaptă spre coridorul Suwałki prin Grodno, un oraș din vestul Belarusului, într-o situație care „devine și mai periculoasă”, pe măsură ce forțele aliate ale Rusiei încearcă să își sporească prezența în apropierea graniței NATO; ministrul adjunct de externe polonez, Paweł Jabłonski, a declarat la un post de radio local că ar putea exista mai multe provocări din partea forțelor belaruse și rusești în viitor.

Situația de la granița cu Belarus a determinat și Letonia să mobilizeze efective militare importante și tehnică de luptă la granița comună cu Polonia și Belarus, pentru a putea preveni, împreună cu Polonia și alte state NATO, dacă va fi cazul, o eventuală incursiune a wagneriților către Kaliningrad, pe coridorul Suwałki.

Serviciile de informații ucrainene confirmă ipotezele diplomației poloneze: „Rusia pregătește lansarea unui atac asupra rafinăriei Mozir din Belarus, agresiune pe care o va pune pe seama Ucrainei”. Declarațiile Serviciului de Securitate al Ucrainei au la bază informații provenite din mai multe surse, inclusiv de la un militar rus capturat de ucraineni.

CARE-I TREABA LA JEDDAH?

Prima reuniune privind armonizarea unui plan de pace pentru Ucraina a avut loc la Copenhaga, la finele lunii iunie ac., baza de discuție fiind schița în zece puncte propusă de președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski. Cu acel prilej, la reuniune au participat, printre alții, reprezentanți ai Braziliei, Indiei, Chinei și Africii de Sud, adică partenerii din BRICS ai Federației Ruse.

Astfel, a devenit posibilă reuniunea de la Jeddah, convocată tot la solicitarea Ucrainei, la care a răspuns Arabia Saudită care și-a oferit oficiile de țară gazdă organizatoare, rundă ce și-a propus progrese în schițarea unui plan de pace și chiar – de ar fi fost posibilă – declarație comună privind respectivele progrese; din culisele reuniunii a rezultat că eforturile saudiților nu au fost în van, o schiță de plan pare să existe, dar nu a fost posibil și un acord privind o declarație comună. Să începem cu schița în cauză.

Mai întâi, ca să fie clar ce a pus Ucraina pe masa negocierilor la Copenhaga și la Jeddah, să ne reamintim cele zece puncte susținute de Kiev:

1.Retragerea trupelor rusești și încetarea ostilităților, restabilirea frontierelor de stat ale Ucrainei cu Rusia.

2.Restabilirea integrității teritoriale a Ucrainei și reafirmarea acesteia de către Rusia în conformitate cu Carta ONU.

3.Eliberarea tuturor prizonierilor și deportaților, inclusiv a prizonierilor de război și a copiilor deportați în Rusia.

4.Securitatea energetică, cu accent pe restricțiile de preț asupra resurselor energetice rusești, precum și pe sprijinirea Ucrainei în refacerea infrastructurii energetice, din care jumătate a fost afectată de atacurile rusești.

5.Securitatea alimentară, incluzând protejarea și asigurarea exporturilor de cereale ale Ucrainei către cele mai sărace națiuni din lume.

6.Siguranța radiologică și nucleară, cu accent pe restabilirea securității în jurul celei mai mari centrale nucleare din Europa, Zaporoje, din Ucraina, care este acum ocupată de Rusia.

7.Justiție, care să includă înființarea unui tribunal special care să judece crimele de război rusești.

8.Prevenirea ecocidului, necesitatea de a proteja mediul, cu accent pe deminare și refacerea instalațiilor de tratare a apei.

9.Prevenirea escaladării conflictului și construirea unei arhitecturi de securitate în spațiul euro-atlantic, incluzând garanții pentru Ucraina.

10.Confirmarea încheierii războiului, care să includă un document semnat de părțile implicate.

Discuțiile din cadrul reuniunii au fost dure, pentru că nu există nici printre statele BRICS, nici printre statele africane participante la proces o unanimitate de vederi în jurul valorilor care se regăsesc în planul susținut de Kiev, chiar dacă toată lumea, în frunte cu China, se declară susținătoare a integrității teritoriale al Ucrainei.

Totuși, diplomații saudiți au formulat o bază formată din două puncte cu care toți cei 40 de participanți au fost sau ar putea fi, la un moment dat de acord, și care ar permite trecerea la nivelul următor al negocierilor, sub egida ONU și cu participarea Moscovei: (i) sprijinul pentru integritatea teritorială a Ucrainei și (ii) încetarea focului pe toate fronturile din Ucraina. Schița implică o cedare din partea ucrainenilor, care nu ar mai condiționa demararea negocierilor de retragerea trupelor ruse din Ucraina.

Arabia Saudită a informat Rusia cu privire la evoluția discuțiilor, iar Brazilia este singurul stat participant care a transmis o declarație oficială în urma reuniunii: „Deși Ucraina este victima cea mai importantă, dacă vrem cu adevărat pacea, trebuie să implicăm Moscova în acest proces, într-o formă sau alta”.

În continuare, statele BRICS, prezente la Jeddah, au continuat să refuze condamnarea agresiunii armatei ruse împotriva Ucrainei, ceea ce, pe lângă obiecțiunile expuse public de Brazilia, indică și principalele motive pentru care nu a existat o declarație comună la finalul reuniunii.

KREMLINIADA

Obiectivul Imperiului Rus Redivivus, proiectul de inimă al lui Vladimir Putin ca exponent al cercului imperialist de la Kremlin, este să controleze lumea prin accesul la trei oceane: Pacific, Arctic și Atlantic. Pe scurt, să cucerească Europa, așa cum nu s-au sfiit să afirme ideologii imperialismului rus, așa cum nici măcar „democratul” Boris Elțîn nu a încercat să ascundă, atunci când i-a cerut lui Bill Clinton: „Dă-ne nouă Europa!”

Într-un articol publicat în numărul 32 al României Literare, Mircea Mihăieș ne face cunoscută analiza scriitorului rus Serghei Lebedev (stabilit în Europa, la Berlin) care în articolul „A pasenger on the Philosophers’ Steamer” explică modul în care filozofia lui Ivan Ilin a ajuns să fie îmbrățișată la Kremlin, în vremea noului țar Putin.Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro