Parteneriatele strategice ale Romaniei – urmatoarele tinte ar trebui sa fie Turcia, Rusia, China si Republica Moldova

Romania a incheiat recent un parteneriat strategic cu Polonia. Este a patra tara aflata intr-o astfel de relatie speciala cu Romania, dupa SUA, Franta si Azerbaidjan. Ce inseamna, de fapt, un parteneriat strategic si ce avantaje decurg dintr-o astfel de relatie? Cu ce alte tari ar fi relevanta incheierea unor parteneriate strategice? HotNews.ro a aflat raspunsul la aceste intrebari de la analistul de politica externa Dan Dungaciu si de la fostul ministru de externe Adrian Cioroianu.

Pe scurt:

• Un parteneriat strategic „este un indicator deopotriva pasiv si activ, adica este o fotografie a prezentului, pentru ca decodeaza viziunea de politica extena a unui stat, dar si o imagine a viitorului, pentru ca decodeaza tendinte”.

• Un parteneriat strategic are nevoie ulterior de institutii si oameni pentru a se concretiza, adica pentru a deveni real. In cazul Romaniei, problema este de fond.

• Parteneriatul cu Azerbaidjanul pivoteaza in jurul mizei energetice, cel cu Polonia poate fi vazut ca o declaratie de intentii de a stabili un pilon estic al UE si NATO solid, intre cele mai mari doua state ale regiunii.

Presedintele Traian Basescu le spunea diplomatilor romani la inceputul lunii septembrie ca Romania trebuie sa caute o relatie privilegiata, un parteneriat strategic cu Polonia si Turcia. O luna mai tarziu, odata cu vizita presedintelui polonez la Bucuresti se semna parteneriatul strategic cu Polonia. Presedintele vorbea despre o relatie mai stransa cu tarile din Asia Centrala, o atentie sporita fiind data dotarii misiunilor diplomatice romanesti din acele tari cu personal calificat si suficient pentru a administra toate chestiunile relatiei bilaterale. Asa ca in ultima vizita a presedintelui azer la Bucuresti, s-a semnat un parteneriat strategic si cu Azerbaidjan.

Ce este un parteneriat strategic?

„Este o declaratie politica, dar care are in spate mai multe argumentatii: istorice, economice, de afinitate culturala etc. Este mai curind recunoasterea unui fapt: ca doua state au nevoie cu precadere unul de celalalt, din diverse motive„, spune istoricul Adrian Cioroianu, fost ministru de externe. „Printr-un parteneriat strategic, doua state

Nu poti cladi parteneriate strategice daca nu ai o viziune de politica externa coerenta si predictibila, cel putin pe un ciclu electoral.

Dan Dungaciu

recunosc faptul ca reprezinta reciproc interlocutori privilegiati si piloni aparte ai politicii externe (…) iar el intervine atunci cind doua state ajung la un acord asupra faptului ca in politica lor externa intr-o zona (sau intr-un domeniu de interes) au nevoie cu precadere unul de celalalt”, completeaza acesta.

Analistul Dan Dungaciu crede ca un parteneriat strategic este mai mult decat o relatie privilegiata intre doua tari. „Este un indicator deopotriva pasiv si activ, adica este o fotografie a prezentului, pentru ca decodeaza viziunea de politica extena a unui stat, dar si o imagine a viitorului, pentru ca decodeaza tendinte. Mai concret, un parteneriat strategic este formalizarea unor relatii prezente foarte bune, dar si a deciziei comune de a privi in viitor in aceeasi directie. Asadar, daca doua state decid sa construiasca un parteneriat special, pe de-o parte au relatii bune in prezent – nu neaparat in toate aspectele de politica externa – pe de alta au constiinta ca au nevoie unele de altele maine, pe una sau mai multe dimensiuni, chiar daca in masuri diferite”, explica el.

Dungaciu subliniaza o coordonata in plus fata de vointa politica, si anume indelungatele eforturi guvernamentale si diplomatice care fac posibila „aparitia tehnica a unui astfel de document”.

Ce avantaje are Romania din parteneriatele strategice?

Avantajele depind de partenerii Romaniei. Cel cu SUA s-a bazat pe chestiuni de securitate, spune Cioroianu, in timp ce Dan Dungaciu considera ca el a fost „decisiv pentru destinul post-revolutionar al Romaniei”. „Rolul sau a fost unul de extragere a Romaniei din zona rasariteana si confirmarea faptului ca Bucurestiul s-a calificat pentru Vest. Un parteneriat strategic cu SUA nu te scoate neaparat din sfera ruseasa, dar fara el este imposibil sa te extragi de acolo. Au urmat apoi NATO si UE”, spune analistul de politica externa. Cel cu Franta se bazeaza indubitabil pe afinitatile noastre culturale, pe traditia cooperarii dintre cele doua tari.

Un parteneriat strategic este recunoasterea unui fapt: ca doua state au nevoie cu precadere unul de celalalt, din diverse motive

Adrian Cioroianu

In termeni generali, avantajele Romaniei depind si de modul in care vointa politica din care a reiesit tratatul se poate concretiza eficient in proiecte diplomatice, economice, de securitate. „In principiu, printr-un parteneriat strategic, cele doua state pot lua in calcul si acordarea unor clauze economice favorizante, al unui regim al circulatiei de bunuri/persoane special etc, precum si sustinerea reciproca in promovarea unor interese/initiative in organizatii/organisme comune”, spune Cioroianu.

Dan Dungaciu remarca insa un aspect esential: un parteneriat strategic are nevoie ulterior de institutii si oameni pentru a se concretiza, adica pentru a deveni real. Numai ca Romania a avut probleme tocmai la acest capitol. „In cazul Romaniei, problema este de fond. Este clar ca un parteneriat strategic este expresia punctuala a unei viziuni de politica externa decisa de factorii politici insarcinati cu asta. La noi sunt presedintele si MAE, primul autorul si al Conceptiei nationale de securitate. Problema este ca in Romania, din 2005, s-au schimbat vreo sase ministrii: Ungureanu, Cioroianu, Comanescu, Diaconescu, plus interimarii Tariceanu si Predoiu. E greu sa faci ceva consistent in asemenea conditii… Adaugati la asta ca nu toti au avut, nu neaparat din vina lor, ci a partidelor din care proveneau, o relatie personala buna cu presedintele. Alteori a lipsit chiar viziunea comuna!

De unde sa te astepti la eficienta in asemenea conditii? De aceea vocile care spun ca in conditiile Romanei ar fi mai bine ca presedintele sa aiba prerogative mai mari in desemnarea ministrului de externe, chiar sa il aleaga el – de ce nu? – pun o problema serioasa si acuta. Exista si dezavantaje, fireste, dar ceea ce am vazut ca s-a petrecut pana acum cred ca a fost incontestabil mai dezavantajos.

Turcia este o potentialitate, fata de care Bucurestiul nu a gasit de fiecare data cele mai bune abordari, spune Dan Dungaciu. A jucat totul pe o carte, la un moment dat, fara delicatete si fara menajamente inclusiv fata de Ankara.

Dan Dungaciu

O asemenea disfunctie evident ca afecteaza proiectul de politica externa al Romaniei, inclusiv chestiunea parteneriatelor strategice. Un parteneriat strategic este doar o virtualitate si se poate concretiza sau nu, indiferent de ce scrie in documentul respectiv. Iar parteneriate strategice nu poti cladi daca nu ai o viziune de politica externa coerenta si predictibila, cel putin pe un ciclu electoral”, a explicat analistul de politica externa.

Parteneriatul cu Azerbaidjanul

Romania are lacune serioase in relatiile cu statele caspice si central-asiatice – care vor asigura “drumul matasii” secolului XXI, adica gazele/hidrocarburile, crede fostul ministru de externe, asa ca parteneriatul cu Azerbaidjanul este de luat in seama. Iar el pivoteaza, potrivit lui Dan Dungaciu, in jurul mizei energetice. „Adica realizarea proiectului Nabucco sau cooperarea in vederea construirii in portul romanesc Constanta a unui terminal pentru gaz lichefiat. Si azerii au un mare avantaj, pentru ca, prin acest parteneriat cu Romania, Compania Petroliera de Stat a Azerbaidjanului poate sa isi extinda activitatea in tarile Uniunii Europene. In plus, obtin si avantaje politice, deoarece Romania este una dintre tarile care, pe parcursul ultimilor ani, a spijinit si continua sa sprijine pozitia statului azer in ceea ce priveste conflictul din Nagorno-Karabah, chestiune de importanta principiala pentru Baku”, explica Dungaciu.

Parteneriatul cu Polonia

„Cred ca un asemenea demers ar fi trebuit facut cu mai multa vreme in urma. (…) Cred ca unul dintre domeniile de cooperare imediata vizeaza tot pozitionarea in UE, indiferent ca vorbim despre agricultura, securitate sau energie. Aceste teme majore pentru ambii parteneri ar trebui asumate de o maniera comuna in folosul atat al Bucurestiului cat si al Varsoviei.”, spune analistul politic.

Insa in relatia cu Polonia intervine si o alta tema: vecinatatea europeana, unde Romania are carente, potrivit lui Dan Dungaciu. „Dar schimbarea de decor politic de la Chisinau deschide o fereastra de oportunitate pe care nici un alt stat nu o mai are in relatia cu

Ar fi de dorit un parteneriat cu Rusia, spune fostul ministru de externe, dar nu cred ca este o prioritate pentru Moscova un parteneriat strategic cu Bucurestiul.

Adrian Cioroianu

Chisinaul. Nu e intamplator ca polonezii au intrat acum in parteneriat strategic cu noi. Dincolo de asta, este clar ca Bucurestiul si Varsovia, impreuna, au mai multe sanse sa fie eficace pe teren. Romania are atuuri subiective la Chisinau, Polonia, obiective (resurse). Polonia este un actor geopolitic extrem de activ, care vrea sa gestioneze tot ce tine de politica rasariteana a Uniunii, ceea ce nu a scapat neobservat”, considera analistul.

Mai succint, Adrian Cioroianu crede ca „parteneriatul cu Polonia poate fi vazut ca o declaratie de intentii de a stabili un pilon estic al UE si NATO solid, intre cele mai mari doua state ale regiunii”.

O lista lunga de posibili sau dezirabili parteneri strategici

Turcia, China, Republica Moldova si Rusia sunt tarile despre care au vorbit ambii specialisti in politica externa. Kazahstan si Ucraina au fost alte variante, indicate de fiecare dintre ei.

• Turcia – Este o potentialitate, fata de care Bucurestiul nu a gasit de fiecare data cele mai bune abordari, spune Dan Dungaciu. A jucat totul pe o carte, la un moment dat, fara delicatete si fara menajamente inclusiv fata de Ankara. Nu a fost tocmai intelept, mai ales ca Turcia este un partener economic traditional si solid al Romaniei. Ulterior, Turcia a deschis o noua pagina de politica externa, extrem de flexibila, si spre Est, dar si spre Vest, in care „interesele permanente” sunt decisive, nu „amicii sau inamicii permanenti”. De aici si deschiderea fata de Rusia. Dorinta Ankarei de a deveni dealer energetic in regiune, fara resurse sau zacaminte – cumpara petrol si gaz la un pret redus si vinde europenilor mai scump – , nu fac decat sa complice ecuatia in raport cu Vestul (Nabbuco, mai ales), inclusiv cu Romania. Nu va fi usor.
  

• Ucraina – Toate argumentele pledau pentru un parteneriat strategic Bucuresti – Kiev. Dar el nu a fost posibil nici acum cativa ani, daramite acum. Este o ratare semnificativa a ambelor parti, o dovada in plus ca nationalismul debordat al unor lideri de la Kiev, fie el si portocaliu, pe care nu ii poti acuza de intentii rele fata de tara lor, nu a fost de multe ori un sfetnic bun si nu a dus in nici un caz la rezultatele scontate. Dimpotriva! Ucraina este acum intr-o criza care o scoate din cartile euro-atlantice o buna perioada de timp. Si vin alegerile prezidentiale! Estimez ca Ucraina cade de pe lista unor „parteneriate strategice”, cel putin pe termen scurt, estimeaza Dan Dungaciu.
  

• China – Eterna virtualitate nefructificata a politici externe / economice romanesti, caractetrizeaza analistul Dan Dungaciu China. Vorbe multe, realizari putine. Obama spune: „China este partenerul strategic al SUA pentru secolul XXI”, iar ultima vizita a unui sef de stat roman este cea a lui Ceusescu din 1971! China vrea expansiune si extindere in zona, nu intamplator bate la poarta Chisinaului pretinzand ca are 1 miliard in tolba. Aceia sunt bani geopolitici, adica bani prin care vrea sa isi cumpere inclusiv bilet de intrare in regiune si in zona europeana, de aceea orice eventual „partener strategic” cu o China expansionista economic poate aduce avantaje enorme pe termen scurt, dar si probleme majore pe termen lung, nu neaparat economice, dar sociale. Oricum, miza ramane si e foarte sus. Adrian Cioroianu spune insa ca „avem relatii bune cu China, asa incat s-ar putea ca un parteneriat strategic sa fie considerat superfluu”.
  

• Republica Moldova – ambii analisti de politica externa au mentionat Republica Moldova ca o tara destinata unor relatii speciale. „Republica Moldova nu o discut in acest registru, pentru ca ar fi prea putin. Relatia dintre Bucuresti si Chisinau trebuie sa fie mai mult decat un parteneriat strategic. Fie el cu SUA, Franta, Polonia sau Azerbaidjan”, crede insa Dungaciu.
  

• Rusia – Ar fi de dorit un parteneriat cu Rusia, spune fostul ministru de externe, dar nu cred ca este o prioritate pentru Moscova un parteneriat strategic cu Bucurestiul. Si in opinia lui Dan Dungaciu Rusia ramane „marea provocare”. „Nu prevad un parteneriat strategic, dar imi pare evident ca dupa alegerile prezidentiale din Romania, relatia cu Moscova se va pune din nou pe tapet. Bucurestiul va trebui sa raspunda politic adecvat, pentru ca orice deblocare a relatiei tine de atmosfera politica dintre cele doua capitale. Mai trebuie sa asteptam putin”, spune el.