Partidul din interiorul PNL (de Dan Tapalaga)

Platforma lansata la Pitesti de gruparea Stolojan-Stoica este actul oficial de infiintare a unui nou partid liberal, desi semnatarii documentului sustin ca se manifesta in interiorul actualului PNL si ca-i respecta statutul.

Asistam, de fapt, la o operatiune mai complexa, care aminteste cumva de PNTCD in vremurile sale de agonie: clonarea unui partid, iar copia pretinde ca este originalul; nasterea unui nou partid pe soclul si din carnea celui deja existent.

Metoda de fertilizare utilizata de gruparea dizidentilor este transferul de legitimitate. Insusi locul actiunii, Pitesti, apeleaza la simbolul autenticitatii liberale: Bratienii. Din acest motiv, cea mai mare parte a documentului se concentreaza pe operatiunea de delegitimare a actualei conduceri, asociata cu oligarhia si spiritul nedemocratic, deci anti-liberal.

De ce Stoica si Stolojan au ales insa calea divizarii embrionului liberal din interior si n-au incercat pur si simplu infiintarea unui nou partid? Pentru simplul motiv ca ei se considera ca fiind adevaratii liberali si n-au nevoie de alt vehicul, ceilalti fiind, in viziunea lor, deviationistii, ratacitii care trebuie sa plece.

Pe de alta parte, Stoica si Stolojan, sub care s-a realizat anevoiosul proces de unificare liberala, vor sa transfere raspunderea „ruperii” partidului pe umerii gruparii Tariceanu.

Altfel spus, gruparea Stoica-Stolojan incearca sa dezmosteneasca gruparea Tariceanu, revendicand pentru ei simbolurile partidului. Chiar daca vor fi exclusi din partid pana la ultimul om, sustinatorii platformei spera ca, in final, se realizeze transferul de legitimitate si sa-l lase pe Tariceanu sef peste o sigla fara valoare.

Problema este cine ii va urma? Transferul de legitimitate n-are suport daca nu este insotit de un transfer de resurse din masa partidului, adica de oameni. Cu toate indemnurile lor usor patetice la curaj si actiune, Stolojan si Stoica sint, pana una alta, aproape singuri in demersul lor. In afara de un deputat liberal obscur, gruparea disidentilor n-a reusit sa recruteze alti nemultumiti.

Lor insa, li se adreseaza oferta de schimbare a actualului statut, astfel incit sa fie eliminat votul pe lista la alegerile interne din partid prin care „castigatorul ia totul”. Altfel spus, disidentii se bizuie pe cei care au pierdut puterea in partid si le sugereaza sansa unui reveniri.

Aplauzele din sala au creat doar aparenta unui sustineri din interior, in realitate fiind vorba de anonimi din filiale adusi cu autobuzul. Cei care detin acum puterea in partid, poate cu mici exceptii, vor ramane fideli actualei conduceri cita vreme Calin Popescu Tariceanu este si premier, are in mana painea si cutitul guvernarii si poate distribui „rente”.

In plus, nici Tariceanu nu sta cu mainile in sin. Oamenii sai fac deja turul filialelor, ameninta, promit, calmeaza oamenii.

Prin urmare, Stoica si Stolojan au sanse minime sa preia puterea in PNL printr-un puci intern, insa au, teoretic, posibilitatea sa realizeze, la nivelul perceptiei publice, un transfer de legitimitate, speculind erorile grave ale actualei conduceri. Cu acest capital politic, urmatorul pas ar fi transformarea actualei platforme in partid.

Astfel de tentative au avut loc in PNTCD cu gruparile Ciorbea, Lupu, Marga, insa partidul s-a dezintegrat iar crestin-democratia a ramas fara reprezentare parlamentara.

Gruparea Stoica-Stolojan pare sa fi intuit acest pericol, pregatindu-si o plasa de salvare intr-o constructie utopica: Uniunea Federativa a dreptei. Un fel de CDR rebotezat, in care PD ar urma sa joace rolul central iar un grup de liberali si grupusculul crestin democrat al lui Ciuhandu sa joace rolul de sateliti.

Desi utopica si fara garantii de armonizare interna, pe termen lung pare singura sansa de coagulare a dreptei, un proiect ratat de doua ori dupa 1990.