Pazea, ne da lectii Iliescu! (de Grigore Cartianu)

PSD a avut grija sa nu-si trimita ingerii la inaintare. Or fi cautat baietii prin magazia partidului si n-au gasit asa ceva! Dar sa vina Iliescu si Iorgovan sa ne explice cum sta treaba cu democratia si cu coruptia, asta-i prea de tot!

Daca a ajuns batranul bolsevic sa ne spuna cand si cum trebuie sa-l suspendam pe presedintele Romaniei – indiferent cum se numeste acesta -, atunci chiar ca s-a intors lumea cu fundu-n sus.

El, tatal mineriadelor si mama hotilor de dupa Revolutie; el, politrucul care ne-a furat un deceniu din viata, izolandu-ne de Occident prin securisme de genul „nu ne vindem tara”; el, dusmanul proprietatii, cel care a incurcat itele caselor si pamanturilor de nu le mai descalcim nici in 50 de ani; el, intrigantul care si-a incaierat norodul ori de cate ori a avut interesul: minerii cu studentii, provincia cu Capitala, proprietarii cu chiriasii, romanii cu ungurii.

Toate astea nu l-au impiedicat sa stea 11 ani la Cotroceni. In schimb, Basescu trebuie musai sa plece acum, urgent, neintarziat.

Dar Iliescu nu e singurul care vorbeste despre nevoia de stabilitate a tarii, despre liniste si conduita politica.

El este acompaniat de Mircea Geoana, campionul absolut al demagogiei politice. (Il intrece doar Vadim, dar acesta nu se pune: e plecat cu sorcova.) Geoana e tipul de politician care vorbeste mult si nu spune nimic. De cateva zile-ncoace, gura nu-i mai tace, opozitia nu-i mai place. Vrea la putere. Jos coruptia, mama ei de ‘oata!

Nu comedia suspendarii ar trebui sa-l ingrijoreze pe Basescu, ci faptul ca s-a izolat. Este pentru prima data, dupa 1989, cand un sef al statului roman are impotriva aproape tot spectrul politic. N-o fi usor sa „scarmeni” un sistem cimentat stramb timp de 15 ani, dar nici nu poti deschide prea multe fronturi, caci pierzi razboiul!

Cat despre Tariceanu, ramane cum am stabilit: biletul scris de manuta lui il goleste de credibilitate. Eu, unul, nu mai cred intr-un stat de drept in care primul-ministru ticluieste interventii pe la procurori, ca sa-si scape un tovaras de afaceri si de partid!

In Europa in care ne tot laudam ca am intrat, o asemenea manevra este urmata obligatoriu de demisia faptasului. La noi, impricinatul aplica tactica balamucului: tragi tu o salva de tun, tragem si noi zece gloante, o suta de sageti si o mie de lovituri de prastie, iar pe deasupra batem tobele si aruncam cu fumigene, sa nu mai priceapa nimeni nimic. Pe moment, diversiunea a reusit: liderul liberal a iesit din incercuire.

Pentru asta a apelat insa si la ajutoare discutabile. Alianta de conjunctura cu Dan Voiculescu s-ar putea sa-i aduca mari prejudicii. Ce-or zice alegatorii traditionali ai liberalilor, forjati dintr-un aliaj anticomunist?

Cum li s-o parea altoiul cu sistemul comunisto-securist, atat de bine reprezentat de Voiculescu? Ei, liberalii de rand, vor avea ultimul cuvant, pentru ca ei nu fac tranzactii pe conducta lui Patriciu, pe care se intalnesc – ce coincidenta! – si Tariceanu, si familia Voiculescu.