Pesimismul lui Basescu (de Dan Tapalaga)

A marturisit, la intalnirea de miercuri de la GDS, ca a avut un moment de ezitare, ca s-a gandit chiar sa anuleze decretul pentru organizarea referendumului pe data de 25 noiembrie si sa-i faca hatarul premierului Tariceanu. Dupa ezitari, pesimism. Asa ceva, trebuie sa admiteti, n-ati mai vazut, n-ati mai auzit: Traian Basescu vorbind ca un invins. A fost cumva o premiera.

Acest om politic rasfatat de succese aproape ca si-a recunoscut infrangerea inaintea bataliei. Eu unul, m-am mirat foarte tare. In politica, atunci cand lupti pe jumatate convins ca vei pierde, vei pierde precis. Alegatorii simt repede cand sunt invitati la o farsa, la un simulacru de competitie electorala sau la un meci politic cu rezultat previzibil si resping provocarea. In plus, nu e stilul lui Basescu. Ceva se intimpla, ceva ne scapa.

Au mai ramas zece zile pana la referendum iar Basescu le-a vorbit intelectualilor de la Grupul pentru Dialog Social despre “sanse scazute” si despre “un posibil esec asumat”.

Si seara, la Realitatea TV, a recunoscut ca este putin probabil ca pe 25 noiembrie sa se prezinte la vot 9 milioane de alegatori pentru ca referendumul sa fie valid iar varianta sa de uninominal sa treaca.

Realist vorbind, in ziua unor alegeri europene extrem de plictisitoare, un referendum pentru o idee abstracta (reformarea clasei politice) indreptata impotriva unui adversar enervat dar depersonalizat (clasa politica) are sanse minime sa scoata din case mai multi oameni decat la referendumul din mai, cand batalia s-a dus pe viata si pe moarte intre oameni cu chip si nume: Basescu si cei 322.

La acest previzibil esec au fost complice toti: presa, politicieni, parlament, societate civila si chiar febletea presedintelui, Partidul Democrat. Boicotarea programatica a referendumului convocat de Basescu pe tema votului uninominal s-a tradus prin cenzura, tacere tampa sau pseudo-dezbateri programate la ore cu audienta neglijabila.

In consecinta, cetatenii simpli, nefamiliarizati cu limbajul politic, au fost lipsiti de explicatii si informatii, astfel incat sa evalueze corect importanta referendumului.

TVR i-a refuzat in mod abuziv lui Traian Basescu timp de antena iar radioul public n-a organizat nici o dezbatere serioasa, la ore de maxima audienta, pe tema votului uninominal. Guvernul n-a cheltuit nici un leu pentru a informa populatia ca pe 25 noiembrie va avea loc un referendum si a dat dovada de dubla masura.

In mai, Guvernul Tariceanu a schimat legea astfel incat referendumul sa fie valabil chiar daca la vot nu se prezinta jumatate din numarul total al alegatorilor inscrisi pe listele electorale. Acum insa, politicienii au ridicat pragul la 9 milioane de voturi, desi miza este mult mai mare fiind vorba de viitoarea arhitectura politica a Romaniei si nu de soarta unui singur om.

Si restul presei a ocultat tema referendumului, dar asta s-a inamplat cu largul concurs al celor de la PD si PLD, singurele partide care sustin declarativ varianta presedintelui. Non-combatul PD arata un singur lucru: ca parlamentarii lui Boc, dar si restul anonimilor din partid, se tem si ei ca votul uninominal in varianta dura propusa de Basescu i-ar matura de pe scena politica.

Cu cateva exceptii, cei mai multi politicieni din PD si PLD vor intra in Parlament doar cu ecuson de vizitator daca vor trebui sa se bata din 2008 pentru voturi la fel ca primarii. Iar teza ca Basescu a convocat referendumul ca sa ajute PD la euroalegeri se dovedeste acum falsa din simplul motiv ca Partidul Democrat a disparut din peisaj cu tot cu candidati. Nu pare sa profite catusi de putin de mana intinsa de seful statului.

Basescu poate fi suspectat de orice, numai de amatorism politic nu. Adica, sa nu fi intuit oare riscul absenteismului? Sa fi gresit strategia? Daca referendumul nu va fi validat, chiar daca cei prezenti se vor pronunta in proportie de 95% sa zicem in favoarea sistemului de vot uninominal propus de seful statlui, tot infrangere se va chema.

Si va fi primul esec rasunator din cariera politica a lui Traian Basescu. Degeaba va spune ca 6 milioane de alegatori i-au votat sistemul de vot uninominal si doar cateva sute de mii i s-au opus (sa zicem ca asa vor arata ciferele), pentru ca cifrele nu-l vor ajuta la nimic daca la vot nu vor veni peste 9 milioane de alegatori.

Cum va putea sa mai transforme un esec intr-o victorie? Sau: ce ar putea castiga Basescu dintr-o infrangere? A, va spune probabil ca unul dintre proiectele majore ale Romaniei au fost ingropate din cauza unei cabale politico-oligarhice dupa ce si proiectul pentru care Guvernul Tariceanu si-a asumat raspunderea isi va da ultima suflare in parlament.

Ca el, Basescu, s-a batut sa-i dea poporului ceea ce poporul cere de zece ani (vot uninominal), dar ca politicienii au comis cel mai groaznic pacat intr-o democratie nesocotind vointa majoritatii.

Probabil ca va fi si una din temele de campanie pentru alegerile din 2008: votati impotriva politicienilor care sfideaza poporul. Dar poate ca Basescu pastreaza cativa asi in maneca. Poate ca va gasi solutia miraculoasa pentru a-i mobiliza pe alegatori pe 25 noiembrie.

Poate ca planul sau secret, in cazul unui esec, prevede desfiintarea legii Guvernului la Curtea Constitutionala si repetarea referendumului.

Dar chiar si asa, incep sa ma intreb daca Traian Basescu chiar isi doreste sa aduca in PD sau in PLD niste Basesti mai mici validati de votul popular care vor creste si, cu timpul, nu-l vor mai asculta la fel de cuminte ca Boc, Blaga si Videanu? Ma intreb daca nu stoarce popularitate dintr-o tema populara stiind ca este aproape imposibil ca vointa poporului sa se traduca intr-o lege eficienta de vot uninominal.

De fapt, vreau sa spun ca filmuletul uninominalului l-am mai vazut parca in 2004: toti il vor dar nu chiar acum, nici in 2012, nici in 2016, poate in 2021. Cu diferenta ca Traian Basescu pare mult mai coerent si argumentat, mai determinat si mai bataios. Dar chiar asa o fi?