Peste 1.500 de companii au aflat ca sunt mari contribuabili din 2017. Care va fi impactul asupra preturilor de transfer

Peste 1.500 de companii au devenit mari contribuabili din 2017, conform noilor criterii aplicate de ANAF, și sunt obligate să pregătească dosarul prețurilor de transfer până la termenul de depunere a declarației de impozit pe profit, respectiv 25 martie, dacă tranzacțiile cu părțile afiliate depășesc anumite praguri valorice. Neprezentarea dosarului la solicitarea inspectorilor fiscali atrage ajustarea prețurilor de transfer și, destul de probabil, obligații de plată suplimentare.

Schimbarea criteriilor de selecție a marilor contribuabili, prin ordinul ANAF 3.609 din decembrie 2016, a dublat numărul acestora de la 1.418, anul trecut, la 2.940, în 2017. Tot din 2017, conform ordinului 442/2016, marii contribuabili au o nouă obligație: de a întocmi, până pe 25 martie, dosarul prețurilor de transfer pentru tranzacțiile din 2016 care depășesc anumite praguri valorice.

În acest context, o idee discutată zilele acestea în mediul de afaceri este că ordinul 442/2016 nu precizează când trebuie să fii clasificat mare contrbuabil pentru a pregăti dosarul anual pentru anul 2016.

Ce ar însemna pentru companiile nou intrate în categoria marilor contribuabili? Simplu. Dacă ești clasificat mare contribuabil prin ordinul ANAF 3609/2016 ești obligat să pregătești până pe 25 martie dosarul anual pentru 2016.

La prima vedere pare un lucru absurd, dar experiența m-a învățat să “suflu și în iaurt” când vorbim de interpretarea legislației fiscale din România. De asemenea, practic, este foarte dificil, dacă nu imposibil, ca o companie să colecteze și să analizeze, în aproximativ două luni, datele pentru dosarul preturilor de transfer pe 2016, un document complex prin care trebuie să justifice necesitatea tranzacțiilor și prețurile la care le-au realizat cu entitățile afiliate.

În aceste condiții, companiile riscă să fie sancționate cu amendă de 12.000 lei, dar și să suporte o ajustare a prețurilor de transfer care ar avea un impact financiar important. În cazul în care solicită și nu li se prezintă dosarul, inspectorii fiscali estimează prețurile de transfer, iar consecința previzibilă este o impunere suplimentară de obligații fiscale și accesorii.

Multe societăți aflate în această situație merg pe premisa, corectă în opinia mea, că ar trebui să li se impună obligația pentru termenul din 2018.

De aceea, consider că este necesară o clarificare din partea autorităților privind acest aspect minor ce poate avea impact semnificativ asupra activității departamentelor financiar-contabile.

Un alt aspect major care trebuie clarificat de către autorități este termenul cerut pentru a avea pregătit dosarul prețurilor de transfer, si anume, dacă acesta este termenul de depunere a declarației de impozit pe profit, respectiv 25 martie, inclusiv pentru marii contribuabili care au anul fiscal egal cu anul calendaristic.

Așa cum am menționat de multe ori din 2015 până în prezent, acest termen nu este unul rezonabil. Și nu o spun din perspectiva unui consultant fiscal și a volumului de muncă, o spun din perspectiva unui contribuabil care, pe lângă finalizarea situațiilor financiare cu auditorul “pe cap” câteva săptămâni bune, pe lângă calculul impozitului pe profit pe anul precedent și pe lângă obligațiile fiscale lunare sau trimestriale, acum trebuie să își pregătească și dosarul prețurilor de transfer.

Iar pregătirea unui astfel de dosar nu se face de pe o zi pe alta, cum are posibilitatea un inspector fiscal de a îl cere. Un termen de 90-120 zile de la depunerea situațiilor financiare anuale ar putea fi considerat unul acceptabil. Consider că autoritățile ar trebui să ia în serios o astfel de alternativă sau măcar să ne spună dacă au de gând să facă ceva în acest sens.

Conform ordinului 442/2015, marii contribuabili trebuie să pregătească anual dosarul prețurilor de transfer dacă tranzacțiile cu părțile afiliate au o valoare totală anuală egală sau mai mare decât un prag de semnificație. În funcție de natura tranzacției, pragurile de semnificație sunt: 200.000 euro pentru dobânzile înregistrate cu serviciile financiare; 250.000 euro (prestări de servicii); 350.000 euro (tranzacții privind achiziții/vânzări de bunuri corporale sau necorporale). Afiliații sunt, conform Codului fiscal, persoane rezidente sau nerezidente, părți ale aceluiași grup, la care dețin, direct sau indirect, minim 25% din numărul de acțiuni/părți sociale sau pe care le controlează în mod efectiv. Companiile nu au obligativitatea depunerii dosarului la autoritățile fiscale, în schimb inspectorii pot să îl ceară în orice moment, chiar prezentându-se la ușa directorului financiar al companiei, după termenul limită pentru pregătirea acestuia, respectiv, și nu doar în cadrul unei inspecții fiscale.

Ciprian Gavriliu, Director Transfer Pricing, Deloitte