„Plătim deja prețul”. Apelul unor importanți intelectuali americani

Frământarea ideologică din Statele Unite, însoțind sau însoțită de proteste chemând la eliminarea rasismului și la dreptate socială, dramatizate uneori prin devalizări ale magazinelor sau ale statuilor – printre ultimele, personalități iconice ale civilizației occidentale: Cristofor Columb, Părinții Constituției americane, Winston Churchill – continuă până la un punct mai vechile „războaie culturale”. Astăzi însă, competițiile valorice par să privească nu doar variante ale democrației americane, ci chiar fundamentele societății americane.

Între politica codurilor de limbaj, prin care acum câteva decenii universități și mijloace de presă interziceau folosirea unor cuvinte ofensatoare, obscene (precum ”fucking bitch”), ori rasiste („fat–ass nigger”), și măsurile din ultima perioadă (referențiale: obligarea lui Ian Buruma să plece de la conducerea The New York Reviews of Books și recent, a editorului James Bennet, de la The New York Times, în urma acceptării spre publicare a unor articole „de bun simț alternativ”), diferența este de grad, dar și de natură. Fiind un risc să descrii, să interpretezi, să evaluezi de departe ce se întâmplă într-o lume atât de complexă precum America, atitudinea prudentă este să dai prioritate „judecății de la ea acasă”. Propun cititorilor contributors.ro varianta românească a unei scrisori „despre dreptate și despre dezbaterea deschisă” publicată la 7 iulie 2020 în Harper`s Magazine și semnată de 155 de personalități intelectuale. Textul care urmează, semnal de alarmă și apel, provine din însuși nucleul intelectual al Americii democrate și umaniste.

București, 9 iulie 2020

O scrisoare despre dreptate și despre dezbaterea deschisă

7 iulie 2020

Instituțiile noastre culturale sunt supuse unor mari încercări. Puternicile proteste pentru dreptate rasială și socială duc la aceste cereri întârziate pentru reformarea poliției, alături de apeluri mai largi pentru o mai mare egalitate și incluziune în întreaga societate, și nu mai puțin în învățământul superior, în jurnalism, în acțiunea filantropică și în domeniul artelor. Dar aceste reevaluări necesare au intensificat, de asemenea, un nou set de atitudini morale și angajamente politice care tind să slăbească normele noastre de dezbatere deschisă și de toleranță a diferențelor în favoarea conformării ideologice. Aplaudăm primele evoluții, însă ne ridicăm vocea împotriva celorlalte. Forțele iliberalismului câștigă putere în întreaga lume și au un aliat puternic în Donald Trump, care reprezintă o amenințare reală pentru democrație. Dar rezistența la ele nu trebuie lăsată să devină o altă dogmă sau o altă constrângere – pe care demagogii de dreapta o exploatează deja. Incluziunea democratică pe care noi o dorim poate fi împlinită numai dacă ne ridicăm vocea împotriva climatului intolerant care s-a instalat peste tot.

Schimbul liber de informații și idei care dă viață societăților liberale este restrâns de la o zi la alta. În timp ce altădată ne așteptam ca asemenea constrângeri să fie apanajul dreptei radicale, astăzi spiritul cenzurii se răspândește din ce în ce mai larg în cultura noastră: intoleranța față de opiniile opuse, voga blamării publice și a ostracizării și tendința de a dizolva probleme politice complexe într-o certitudine morală care orbește. Susținem valoarea contra-discursului răspicat și chiar caustic, al tuturor. Însă acum a devenit prea comun să auzim apeluri la pedepsirea rapidă și severă a ceea ce este perceput drept trecând de frontiera acceptabilă a limbajului și gândirii.

Chiar mai tulburător decât atât, lideri de instituții, panicați de a limita daunele, recurg la sancționări pripite și disproporționate în loc să ia în considerare reformele necesare. Editorii sunt concediați pentru a fi publicat texte controversate; cărțile sunt retrase pentru presupusa lor neautenticitate; jurnaliștilor le este interzis să scrie pe anumite teme; profesorii sunt cercetați pentru citarea unor lucrări de literatură în timpul orelor de clasă; un cercetător este concediat pentru a fi pus în circulație un studiu a cărui calitate academică a fost confirmată; iar conducătorii unor organizații sunt demiși pentru ceea ce reprezintă uneori doar simple stângăcii. Oricare ar fi argumentele în fiecare caz particular, rezultatul a fost acela de a se fi restrâns constant granițele a ceea ce se poate spune fără amenințarea unor represalii. Plătim deja prețul printr-o mai mare aversiune față de risc în rândul scriitorilor, artiștilor și jurnaliștilor care se tem pentru traiul lor dacă se îndepărtează de consens, sau chiar dacă nu arată suficient zel în a-și arăta acordul.

Această atmosferă înăbușitoare va dăuna în cele din urmă cauzelor cele mai vitale ale timpului nostru. Restrângerea dezbaterii, indiferent dacă din cauza unui guvern represiv sau a unei societăți intolerante, îi afectează invariabil pe cei care sunt lipsiți de putere și îi face pe toți mai puțin capabili să participe la viața democrației. Calea de a învinge ideile greșite este prin expunere, prin argumentare și persuasiune, nu prin încercarea de a-i face pe oameni să tacă sau să fie îndepărtați. Refuzăm orice alegere, falsă, între dreptate și libertate, care nu pot exista una fără cealaltă. În calitate de scriitori avem nevoie de o cultură care lasă loc experimentării, asumării unor riscuri și chiar greșelilor. Este necesar să păstrăm posibilitatea unui dezacord de bună-credință fără grave consecințe profesionale. Dacă nu vom apăra acele valori de care depinde munca noastră, nu ar trebui să ne așteptăm ca opinia publică sau statul să le apere pentru noi.

Citeste intreg articolul si coemnteaza pe Contributors.ro