Politicienii germani isi arunca telefonele Nokia

In semn de protest fata de decizia companiei finlandeze de a inchide fabrica de la Bochum pentru a se muta la Cluj, Horst Seehofer ministrul german al consumului si seful europarlamentarilor socialisti Peter Struck au renuntat la telefoanele Nokia, scrie cotidianul Liberation citat de Rador. Razboiul autoritatilor germane nu se incheie insa aici. Banca de stat din Renania a anuntat ca incepe demersurile pentru recuperarea a 60 de milioane de euro, fonduri reprezentand subventii acordate companiei Nokia

Gruparile antiglobalizare in Razboi cu Nokia

Asociaţia altermondialistă Attac a chemat luni la boicotarea telefoanelor mobile Nokia, afirma AFP, după decizia grupului finlandez de a-şi delocaliza producţia germană în România.

Secţiunea finlandeză a Attac îi îndeamnă pe finlandezi să boicoteze întreprinderea de vârf a industriei lor naţionale şi îi îndeamnă pe consumatorii din alte părţi ale lumii să îi imite pentru a constrânge „Nokia să reflecteze la responsabilitatea sa socială”, a arătat pentru AFP Mikko Sauli, preşedinte al Attac Finlanda. Attac Finlanda a cerut reţelei mondiale a organizaţiei să preia apelul său, în principal prin intermediul Forumului social mondial.

Masuri impotriva Nokia

Banca de stat din Renania de Nord-Westphalia studiază posibilitatea de a cere, prin tribunal, restituirea celor 60 de milioane de euro plătiţi ca subvenţii companiei Nokia.

Contestaţia i-a determinat deja pe unii guvernanţi să solicite boicotarea companiei Nokia. „Telefoanele mobile Nokia nu vor mai intra în casa mea”, spune preşedintele Partidului Social-Democrat, Kurt BeckBeck.

Ministrul consumului, agriculturii şi pescuitului, Horst Seehofer, a anunţat şi el că în semn de solidaritate cu muncitorii din Bochum îşi va schimba telefonul mobil. Seehofer a confirmat şi că ministerul său studiază posibilitatea înlocuirii tuturor telefoanelor oficiale.

Capitalism de caravana

Compania Nokia aplica capitalismul de caravana, incercand sa-si delocalizeze unitatiile de productie acolo unde costurile de intretinere si mana de lucru sunt printre cele mai ieftine, afirma Volker Rieble, profesor universitar din München citat de Frankfurter Allgemeine Zeitung. Specialistii germani afirma insa ca tarile estice se vor bucura doar catva ani de prezenta gigantilor industriali

Producţia se mută în ţări cu condiţii mai avantajoase: impozite mai mici pe profit, salarii mici şi apropiere de pieţe din Europa de Est. Este un lucru neloial? „Nu am nimic a reproşa capitalismului de caravană, dacă el aduce bunăstare acolo unde lumea este cea mai săracă”, spune Volker Rieble, profesor universitar din München.

Nokia ar trebui să se simtă în echilibru din punct de vedere moral: în schimbul loviturii din Germania bogată există investiţia în ţara săracă din UE, România. După cum afirmă Rieble, „egalizarea condiţiilor de trai constituie unul din obiectivele UE”.

Singura şansă a ţărilor sărace de a recupera faţă de ţările industriale constă în a câştiga locaţii cu salarii mici. Nu există o soluţie de durată. Pentru că o caravană este o caravană. Institutul Ifo din München prezentase încă în 2006 un studiu, potrivit căruia ţările din Europa Centrală şi de Est pot profita doar pentru scurtă vreme de aceste transferuri de uzine.

Unul din autorii studiului, Andreas Kuhlmann, afirmă: „Multe din cele ce au plecat se află acum deja în drum spre ţări mai profitabile.” Unele fabrici IT s-au mutat mai departe spre Est, în Belarus, Ucraina sau în Orientul Îndepărtat.

Mobilitatea este proprie mai multor ramuri, dar cel mai mult se confirmă în domeniul telefoanelor mobile, deoarece niciun alt produs tehnic nu a cucerit lumea într-un timp atât de scurt ca micul comunicator. Şi aproape niciun alt aparat tehnic nu îmbătrâneşte atât de repede: deja în doi ani el devine depăşit.

Drumul triumfal a început în anii ’90. Astăzi se află în uz mai multe miliarde. În Europa şi America de Nord creşterea este mai mică, dar în Africa şi Asia rata anuală de creştere este de 20-40%. La fel de repede se ridică şi noile fabrici. Şeful Nokia Jean-François Baril vorbeşte despre „succesul fenomenal” al uzinei de telefoane mobile din Chennai, India, ridicată în 2006 în 22 de săptămâni pe o pajişte şi care aruncă pe piaţă între timp 10 milioane de aparate în fiecare lună.

„Dacă reuşim acolo, vom reuşi pretutindeni”, spune managerul. În India, aparatele trebuie să fie ieftine pentru a găsi cumpărători. Nokia se foloseşte de avantajele fabricaţiei de serie mare în vederea atingerii acestui scop. Scandinavii au diminuat anul trecut costurile cu 25%, iar clienţii sunt mulţumiţi.