Povestea ursului și gestionarea ciudată a crizei
Toți știm povestea celui mai mare urs din România, ucis de un prinț din Liechtenstein. Opinia publică a reacționat și am văzut multe știri preluate de presa internațională, iar de numărul de postări de pe Facebook nici nu are rost să mai discutăm.
Rețelele de socializare au o forță din ce în ce mai mare, în special datorită/ din cauza (depinde din ce parte a situației privim problema) unor caracteristici extrem de interesante.
În primul rând, oricine poate spune orice. Ceea ce înseamnă că percepțiile pot fi mai ușor influențate.
În al doilea rând, un subiect suficient de interesant poate rămâne în atenția opiniei publice mult mai mult timp. Dacă presa tradițională ”fuge” după următoarea știre, pe Facebook lucrurile stau total diferit.
Situația ursului ucis de prinț nu face vreo excepție, iar subiectul a intrat rapid în atenția ”analiștilor” de pe Facebook. Cel mai mult s-a discutat despre ideea de vânătoare și despre ce fel de om poți fi ca să ucizi intenționat un animal, din pură plăcere.
Acest subiect a trecut rapid spre o dezbatere despre vegetarieni și ipocrizie.
Apoi s-a discutat intens și despre faptul că ursul a fost ucis de un prinț dintr-o altă țară. Extremiștii abia au așteptat să reia ideea conform căreia „ne vindem țara străinilor”.
S-au încercat și ceva explicații despre numărul prea mare de urși din România, dar fără cine știe ce succes în fața tăvălugului de emoții negative.
Da, multe…foarte multe emoții negative în jurul acestui subiect. Suficient de multe încât toată lumea aștepta o reacție din partea unui lider politic.
Și reacția a venit…
Gestionarea unei crize de imagine este despre calmarea emoțiilor negative
În teorie sună perfect. În practică, trebuie să ai capacitatea de a înțelege aceste emoții. Dincolo de consilieri, consultanți sau alți experți în comunicare, un lider trebuie să ia în calcul emoțiile negative apărute într-o criză de imagine.
Reacția premierului nu prea s-a pliat pe emoțiile negative evidențiate destul de clar în spațiul public: ”Se pare că nu era cel mai mare din România.” Apoi a adăugat că ”se va realiza o anchetă”.
Unde este problema?
În primul rând, dimensiunea ursului era un subiect secundar. Nu am văzut poziții de gen ”dacă era ursul numărul 2, putea fi ucis”.
Deși știrea a avut un impact mai mare prin utilizarea frazei ”cel mai mare din România”, discuția s-a mutat rapid spre ideea de vânătoare.
În al doilea rând, probabil românii au dezvoltat deja o majoră reticență la aceste „anchete”. Și știți de ce? Deoarece, de cele mai multe ori, ele rămân fără rezultate sau schimbări concrete.
Cel mai simplu ( și neinspirat ) lucru pe care îl poți repeta în crize de imagine este că se realizează anchete.
În teorie, tactica nu este greșită. Dacă ținem însă cont de practica ultimilor ani, ea trebuie folosită cât mai rar. Nimeni nu te mai crede.
Din păcate, reacția premierului a amplificat și mai mult emoțiile negative despre care vorbeam mai sus.
Au apărut chiar și mici ironii, oamenii întrebându-se de unde știe prim-ministrul României că nu era cel mai mare. A fost personal să îi măsoare?
Problema este că aceste mici scandaluri, nerezolvate sau rezolvate neinspirat, formează percepții. Pentru mulți dintre noi, percepția este realitate. Din punctul meu de vedere, ținând cont de contextul complicat pe care îl trăim, Florin Cîțu trebuie să fie foarte atent cum gestionează aceste mai mici sau mai mari scandaluri publice.
Fiind la guvernare, imaginea sa va mai primi oricum lovituri. Nu cred că este cazul să fie amplificate prin gestionări neinspirate.
Și apropo de gestionări neinspirate, liderii din România par a nu înțelege că oamenii s-au schimbat.
Oamenii s-au schimbat și există multă incertitudine și neîncredere
Oamenii sunt bombardați de informații, marea parte dintre ele total negative. Unii chiar încep să le respingă.
INTERVIURILE HotNews.ro