​Presedintele Antenei 3: Ziua horror in care Iohannis i-a luat apararea lui Voiculescu si a calcat pe justitie

​Ce poate fi mai josnic decit sa clamezi un alt fel de politica, sa scoti panglici sforaitoare despre integritate si profesionalism dupa ce, cu cinci minute inainte, catalogai o decizie judecatoreasca definitiva drept „banal motiv administrativ”? Nu aveam nici o mare asteptare de la Iohannis inca din 2014, tin minte ca la interviul din campanie l-am intrebat repetat cum catalogheaza vara lui 2012, si el tot ezita si spunea ca istoricii vor stabili adevarul. Dar ce a facut astazi presedintele Romaniei e descalificant: a relativizat notiunea de justitie, a dus in derizoriu o institutie a statului care isi facea treaba, a impartit cetatenii in catei si dulai, a cautionat o televiziune care a facut din asasinatul mediatic o vocatie.

O scurta paranteza: odioasa lege a defaimarii, initiata de Liviu Dragnea, a stat aproape jumatate de an prin Parlament si in dezbatere publica. Ocupat cu concediile in Florida, week-end-urile prelungite la Sibiu (apropo, inteleg ca presedintele a dat ucaz ca nici o institutie sa nu mai trimita informari vinerea dupa ora 10) si mismasuri subterane pentru prietenii sai apropiati, presedintele Klaus Iohannis nu a zis nici pis in apararea libertatii de exprimare. A fost nevoie sa intervina in dezbaterea publica ambasadorul american, in sprijinul societatii civile, ca Liviu Dragnea sa isi imblinzeasca legea. Presedintele tarii era ocupat.

Dar ca sa sara in sprijinul Antenei 3 nu i-a luat mult. La prima iesire publica, Klaus Iohannis a catalogat simpla notificare din partea ANAF drept „actiune heirupista”, iar despre motivele evacuarii Antenei 3 (din sediul care nu-i mai apartine!) a spus ca sunt „banale motive administrative”. Sa ne intelegem: e vorba despre o decizie judecatoareasca definitiva veche de peste un an si jumatate.

Probabil ca Iohannis vorbeste din propria experienta cu casa pierduta in instanta si nici acum data inapoi (ba, mai mult, Iohannis continua sa incaseze chirie din casa care nu mai e a lui). Probabil ca marele aparator al „politicii altfel” asta intelege: ca justitia si dreptatea sint pentru catei, nu pentru dulai ca el ori Voiculescu. Cum ar fi zis Iliescu pe vremuri: un moft!

Iohannis nu s-a rezumat la demonizarea ANAF si desfiintarea unei decizii definitive a instantei. El a anuntat ca a avut discutii cu „factorii de decizie” si a constatat ca pina la urma „se gasesc solutii convenabile”. In ce calitate a discutat el cu factorii de decizie despre o televiziune privata? In calitate de presedinte, de sef al CSAT, de sef al Armatei Romane? Dar Antena 3 nu are legatura cu nici una dintre calitatile acestea. Sau in calitate de proaspat beneficiar al unui blat politico-mediatic cu Antena 3 / Voiculescu?

Realitatea asta ne arata. Ca Iohannis, in pierdere de credibilitate in rindul publicului reformist si fara aliati mediatici puternici, s-a reorientat spre Antena 3. Are totusi nevoie de un public in perspectiva realegerii, iar publicul antenist nu e cu nimic mai prejos decit pretentiosul public reformist, si-o fi facut Iohannis calculul. Asa se explica voiajul de nunta Mihalache – Gadea in Germania si SUA, asa se explica si atitudinea calina a Antenei 3 fata de el in ultima vreme.

Iohannis mai intuieste ceva: ca PNL nu va mai sta mult timp alaturi de el. Liberalii au sanse tot mai mici sa cistige parlamentarele si sa dea postul de premier, iar multe dintre deciziile impuse de la Cotroceni ii irita (Busoi candidat, votul intr-un singur tur). Vechii PDL-isti deja miriie pe la colturi, iar daca ei vor cistiga mai multe primarii decit vechii liberali si vor schimba raportul intern de forte, atunci Iohannis va avea probleme cu partidul chiar mai devreme decit se astepta. Asa ca Iohannis cauta sprijin cam pe unde poate.

Doar ca acest calcul are o mare slabiciune: Antena 3 nu a dat niciodata un presedinte. Publicul reformist e cel care, cum-necum, cu heirup si stat la cozi in vint si ploaie, scoate presedinti.

Ce a reusit presedintele Iohannis in aceasta seara, prin cinci fraze, e sa arunce la cos cam tot publicul reformist pe care il mai avea. Caci pentru acest public nu exista un simbol mai puternic al coruptiei decit Dan Voiculescu si trustul sau de presa. Acest public s-a uitat oripilat la cele doua tentative de suspendare a presedintelui Basescu, la asasinatele mediatice comandate de Voiculescu si executate de simbriasii sai, la atacurile necontenite asupra valorilor si principiilor democratice.

In noiembrie 2015, Iohannis a mers hoteste in Piata Universitatii, dupa trei zile de proteste. Acum, dupa ce si-a devoalat perfecta amoralitate, ma tem ca urmatoarele proteste il vor avea ca actor principal din prima zi.

Astazi, cu derapajul premierului Ciolos, declaratia infernala a presedintelui Iohannis si votul din Parlament in cazurile Madalin Voicu si Nicolae Paun, am trait o zi pe care nu o mai credeam posibila dupa protestele Colectiv. Concluzia e ca intre idealism si real-politik e o distanta mai mare decit parea. Cu atit mai mult trebuie sa ne intoarcem la vorbele lui Corneliu Coposu: In politica negociem orice, dar nu negociem principii.