Programul liberal "Pentru o noua economie":  teoria ca teoria, dar practica…

Recent mi-a cazut sub ochi programul liberal ce va fi lansat in curand. Suna bine. Nu asta-i problema. Problema este ca l-am citit avand in minte performanta guvernului liberal din 2005-2008, cand au avut premierul. Premier care, conform legii, are ultimul cuvant, chiar daca toti ministii n-ar fi de acord cu deciziile sale.

Nimic nu ma asigura ca o eventuala guvernare liberala, chiar cu ministri noi, scosi din cutie, cu premier Crin Antonescu, ar face altceva decat il preseaza propria clientela sau, mai grav, clientelele reunite ale PSD si PNL. Exact ca in 2007-2008, ca altfel n-ar fi stat la guvernare.

Speranta ca PNL va castiga majoritatea parlamentara la urmatoarele alegeri nu e impartasita nici macar de conducere, nu se bazeaza pe nimic. Asa incat, la ce buna toata aceasta regie, cu un guvern care sta la umbra, ca intr-o joaca de copii necopti?

Programul liberal debuteaza cu o critica dura a statului social:

„Iata ca astazi, in numele statului social si al binelui public, asa cum l-a definit acesta, dupa mai mult de douazeci de ani de tranzitie am ajuns la punctul de plecare: in loc de a evolua prin paradigma dezvoltarii, am involuat prin intoarcerea la combaterea saraciei.”

„Impostura in care se afla astazi statul social este evidenta. Nu se poate redistribui prin politici publice sustenabile decat ceea ce o societate matura, dezvoltata creeaza prin acumulare de avutie.”

„Starea de deficit in care se afla societatea romaneasca este o consecinta a predilectiei obsesive pentru statul social”

Afirmatii cat se poate de corecte. Dar ce a facut 4 ani guvernarea Tariceanu se incadreaza exact in reprosurile aduse statului social. Unde este economia care produce avutie? Aceea bazata pe banii din privatizari, de la capsunari si din speculatiile imobiliare? Ce e val ca valul trece. De unde resurse pentru plata pensiilor dublate si a salariilor marite in scopul cumpararii de voturi?

Ne asteptam la o motiune de cenzura si, eventual, la o coalitie de guvernare PSD-PNL, in cazul in care motiuna de cenzura promisa va trece. In ce model de stat? Social sau liberal? Lipsa raspunsului la aceasta intrebare esentiala arata gradul de duplicitate al ambelor partide. Nu m-ar mira sa aflam ca vor guverna intr-o varianta socialo-liberala!

Pe buna dreptate Programul PNL remarca:

„Predominanta starii conflictuale fata de cea de negociere constituie o amenintare expresa la adresa democratiei romanesti.”

Dar cine spunea ca umflatura PD-L trebuie sa dispara de pe esichierul politic, ca nu se poate negocia cu ei sau cu presedintele Basescu? Ca principala „obsesie” a PNL trebuie sa fie gonirea guvernului Boc si a PD-L de la guvernare? Suna, cumva, a negociere? Mie nu. Adica una zicem la tribuna si alta fumam in culise, vorba lui Arghezi.

Iata ce mai spune programul PNL:

„In situatia in care deficitul bugetar depaseste nivelul investitiilor, rezulta ca, de fapt, statul se imprumuta pentru a plati salariile si pensiile, ceea ce pune bugetul intr-o situatie de nesustenabilitate”.

Este exact ce spune si actualul guvern si presedintele Basescu. Ca nu-i normal sa ne imprumutam pentru a plati pensii si salarii. Atunci, de ce nu negociaza un program de dreapta cu PD-L, daca sustin aceleasi idei? Pentru ca una-i teoria si alta e practica. Asta se intampla in sistemul nostru politic caracterizat de duplicitate.

„Cel dintai obiectiv al politicii bugetare este legat de reducerea, ca pondere in PIB, a cheltuielilor legate de functionarea administratiei centrale, atat in ceea ce priveste bunurile si serviciile, cat si in ceea ce priveste cheltuielile de personal”.

Acelasi obiectiv motiveaza si actiunile actualului guvern. Doar ca PNL tipa zilnic ca guvernul da oamenii afara, ca le scade salariile si, in consecinta, trebuie sa plece. Daca vine PNL la guvernare isi propune, declarativ cel putin, acelasi lucru! Care este diferenta? Nu mai da oameni afara? Nu mai reduce birocratia?

Cu sistemul de pensii se produce o jonglerie buna de adormit copiii de gradinita. Iata ce spune programul:

„Potrivit noii paradigme a statului liberal, asigurarea pensiei prin redistribuire va fi inlocuita cu asigurarea pensiei prin acumulare. Aceasta inseamna ca fiecare persoana devine titulara a contributiilor sale, acestea nu mai sunt distribuite de stat in cadrul bugetului de asigurari sociale, ci sunt acumulate in contul de asigurat al persoanei respective”.

Perfect, ideal, ramane doar o mica problema: de unde se platesc pensiile in viitorii 30-40 ani, daca nu se mai platesc la stat contributiile la fondul de pensii ci se acumuleaza in conturi personale, intangibile? Or fi uitat de chestia asta…

In privinta sistemului de invatamant:

„In ceea ce priveste sistemul de invatamant, in viziunea PNL, punctul de plecare nu poate fi altul decat prioritatea formarii unei resurse umane competitive, nu doar prin consacrarea educatiei timpurii ci, mai ales, prin educatia permanenta.”

Ce bine ar fi sa fie bine! Cam la asta se reduc programele de guvernare si nu ieri de azi. De 20 de ani. Sunt colectii de dorinte, de sloganuri electorale, de principii de ametit pe cei care risca sa le mai citeasca. Cati or mai avea curiozitatea.

In domeniul economic primul obiectiv este:

a.„Stoparea declinului economic si reluarea cresterii economice, astfel incat la sfarsitul perioadei, potentialul economic al Romaniei, exprimat prin evolutia reala a Produsului Intern Brut, sa-l depaseasca pe cel al anului 2008;”

Perfect, imi zic. Ia sa vedem cum se poate face. In afara de reducerea fiscalitatii si mentinerea cotei unice n-am gasit nimic altceva. Bine, bine si cu ce platim educatia, sanatatea si celelalte sectoare bugetare, daca reducem impozitele? Ca de reducerea evaziunii fiscale tot auzim de vreo 20 de ani. Si degeaba.

Mai apare un concept interesant: „bogatii cinstiti”. Hopa, imi zic, unde i-o fi gasit si pe astia? Probabil la PNL si PSD! Ca ceilalti sunt furaciosi si rai!

In privinta reducerii birocratiei programul PNL prevede:

„In ultimii 20 de ani, nici un guvern nu a avut curajul sau interesul de a da batalia cu uriasa birocratie de stat, care a crescut mereu, hranita din bugetul tarii, in defavoarea a ceea ce statul trebuie sa ofere ca bunuri si servicii publice”. „Obiectiv principal este transformarea statului birocratic, clientelar, costisitor si ineficient intr-un stat de drept suplu si eficient prin descentralizare, debirocratizare si dereglementare.”

Nici guvernul Tariceanu? A stat 4 ani la guvernare, si nu a facut nimic din toate astea, dupa cum spune textul. Si atunci, de unde garantia ca un alt guvern liberal va face ceva in directia asta?

Se aude ca sarirea de la functii ministeriale a greilor partidului a produs o revolta abia mascata in PNL. Spun cunoscatorii ca presedintele Antonescu si-ar cam fi dat foc la valiza. Va ameninta iarasi cu demisia, pana intr-o zi, cand s-ar putea sa-i fie acceptata sau chiar ceruta!

M-am interesat de capitolul referitor la educatie, care incepe astfel:

„Dupa reforma demarata intre anii 1996-2000 si care a contribuit la negocierea cu succes a aderarii Romaniei la Uniunea Europeana…”

E clar, mi-am zis, e scris de Andrei Marga. Citesc mai departe:

„Axul politicii educationale a PNL este garantarea demnitatii cadrului didactic. Valoarea si demnitatea cadrului didactic pot deveni si in Romania centrul de coagulare al unei reforme cuprinzatoare si competente a educatiei.”

Toata lumea are ce are cu demnitatea cadrului didactic. Sa i-o dea, sa i-o garanteze, sa i-o asigure. Parca ar fi virginitatea unei domnisoare!

Sa dea atunci o lege prin care sa se statueze demnitatea asta. Daca ar tine doar de salarii, ar fi simplu. Nu sunt bani, asa incat vom fi nedemni inca multa vreme. Daca tine doar de „prostituarea” individuala, voluntara, atunci nu are nimeni ce sa-i faca cadrului didactic.

Dar nepotismul, plagiatele, cumulul de norme, de functii si de salarii din invatamantul superior? Dar fabricile de diplome, locurile codase pe care ne plasam constant in evaluari internationale, astea de a cui demnitate depind?

Dar doctoratele date cui are bani si influenta politica? Dar banii din cercetare despre care nu stie nimeni pe ce se duc? Dar cei 1200 de academicieni, platiti de la bugetul de stat pana de curand, in timp ce academia franceza are 40? Astea tin de demnitatea cuiva? Ca in rest, „vorbe goale ce din coada au sa sune”.

„Asigurarea egalitatii de sanse, Educatia ca premisa a dezvoltarii, O societate a invatarii, Functionarea pe principiul subsidiaritatii, Invatamant centrat pe cel ce invata, Un sistem acordat la nevoile societatii, Competitivitate prin cooperare internationala, Educatia europeana” etc.

Am auzit in fiecare campanie electorala obiectivele astea si tot acolo suntem.

M-as fi asteptat sa citesc despre invatarea pentru a stii, a face, a trai impreuna, a fi. Despre curricule interdisciplinare si aplicative, ce facem cu invatamantul tehnico-profesional, despre evaluarea calitatii educatiei de terta parte, despre modul de stopare a fenomenului „fabricilor de diplome”, despre abandonul si esecul scolar, mediul atractiv de invatare, despre salarizarea legata de performante si rezultatele muncii, despre lipsa de credibilitate a examenelor de absolvire. Cum evaluam rezultatele cercetarii, de ce iesim pe ultimul loc la evaluari internationale, cum scapam de politizarea si clientelismul din management, cum eficientizam cheltuielile, cum sa facem sa nu mai risipim banii la infrastructura si dotari, etc. Nimic din toate acestea.

Cum articolul a devenit prea lung, las placerea cititorilor sa comenteze mai departe aspecte din programul atasat.

Daca pana la Delegatia Permanenta a PNL programul ramane in aceasta forma, concluzia este una singura: pe langa multe lucruri interesante si posibil aplicabile, programul contine prea multa gargara si lozincarie, potrivita anilor 90, nu anului 2010.

Daca autorii programului n-au inteles ca nu mai pot pacali oamenii cu sloganuri electorale, nu merita sa fie luati in seama, nici acum nici la alegeri.