Programul “Prima teapa”. Cum sa pierzi casa mai usor

Joi seara, la Realitatea TV, Gheorghe Pogea, ministrul finantelor, a fost luat la suturi de Adrian Ursu si de Robert Turcescu, in emisiunea primului. Vineri seara, la Antena 3, Andrei Badin si Maria Coman il au invitat pe acelasi ministru. Stau si-l ascult, ignorindu-i greselile gramaticale care curg precum Dunarea. Si trag concluzii, dupa care trag linie si spun: “Prima casa” e de fapt un soi de “Prima teapa”.

Prima casa, de fapt, nu e prima: e a doua, a noua…

Ce nu prea s-a vazut zilele astea a fost o declaratie a lui Pogea, potrivit caruia “Prima casa” nu inseamna ca nu trebuie sa fi avut casa vreodata. La Realitatea TV, onor-ministru declara senin ca poate cere un credit ipotecar, prin programul care garanteaza 60.000 de euro bancilor, oricine doreste, chiar daca a mai avut casa au ba. Adica ai avut casa, ai vindut-o, te-ai mutat la parinti, numai bine sa mai pui de-un credit ipotecar. Totusi, Pogea anunta ca viitorul debitor la banci nu trebuie sa mai fi avut un credit ipotecar in trecut. La Antena 3, pe de alta parte, se face ca ploua si uita sa mai faca ultima precizare. S-o fi dat peste cap intr-o noapte, nu stiu. Cert e ca avem un scenariu fascinant:

– Mama-soacra, hai sa-ti vind un apartament cu doua camere, ultracentral, cu 10.000 de euro. Si nu trebuie sa-mi dai banii!

– Pai de ce?

– Pai a aparut programul “Prima casa” si, uite, pot sa-mi iau alta cu garantie de la stat.

Si uite-asa, eu ii vind mamei-soacre o casa pe care ea n-o plateste, deci eu n-am casa, deci solicit credit garantat de stat si imi mai iau una. Dupa care o scot pe prima la inchiriat si-mi platesc rata la cea de-a doua. Sau pe-a doua, ca oricum nu conteaza.

Ce se intimpla daca n-ai bani de rata?

Pogea zice, la Antena 3, ca e simplu: daca nu-ti permiti sa platesti ratele la casa timp de trei luni, banca depune cerere la Fondul de Garantare, isi recupereaza banii, iar locuinta intra in proprietatea statului, in “fondul locativ”, ca sa citez ministrul. Bineinteles ca tu, debitorul, zbori din apartamentul pe care ti l-ai cumparat, asta dupa ce ai platit dobinda bancii cit ai fi platit (sa zicem, cinci ani). Cu statul nu te joci, mai ales daca nu esti tupeist si daca n-ai bani de spagi. Pentru ca, nu-i asa, “frumusetea” creditelor, in general, este ca intii platesti dobinda si abia apoi ajungi la rate. Toata lumea e fericita, mai putin tu.

Ce se intimpla cind te zboara din apartament? Daca ai facut un credit mai mare de 60.000,, vei continua sa platesti rate bancii. Daca nu, probabil vei primi niste penalizari de la stat – ceea ce, din punctul meu de vedere, mi se pare logic, cita vreme ii incurci si pe unii, si pe ceilalti. Ce face statul cu locuinta ta? Eh, aici e buba.

Licitatii, licitatii. Ca la stat

In mod normal, statul n-are ce sa faca cu apartamentul pe care l-ai cumparat. Asa ca o sa-l scoata la licitatie. Ce inseamna asta? Pai, in buna traditie romaneasca, probabil va fi scos la vinzare la jumatate de pret (ca, deh!, intre timp se va fi devalorizat), licitatia va fi anuntata acolo unde nu o va putea vedea decit cine trebuie si, uite-asa, se incurajeaza specula. In mod normal, n-o sa stea Guvernul sa vinda, ci tot consiliile locale. Prin urmare, cu o spaga bine plasata, iti iei casa de 30.000 de euro cind, de fapt, cel care a cumparat-o inainte a platit 80.000, iar cu tot cu posibila devalorizare, ar fi trebuit sa scoti din buzunar vreo 50.000.

Programul “Prima casa” este interesant si din prisma conditiilor. Potrivit sefului de la Finante, avansul minim necesar va fi de 5% din valoarea locuintei. Un lucru bun, nu-i asa? In principiu, daca ne gindim la avansul de minimum 20% cerut in prezent de banci, da. Numai ca nu e chiar asa.

Sa zicem ca vrei sa-ti iei un apartament cu doua camere, care costa 50.000 de euro. Avansul necesar ar fi de 2.500 de euro. Diferenta o pune banca. Adica iei un credit de 47.500 de euro. Inmultim banii bancii cu 3,5 ca sa aflam cam cit trebuie sa returnam, estimativ, in 30 de ani. 166.250 de euro de dat inapoi in 30 de ani. S-ar putea sa fie mai putin, dar nu cu mult. Sa zicem 160.000 de euro. Pe care ii impartim la 360 de rate lunare. Iese o rata de 460 de euro, la o dobinda variabila de aproximativ 10-11 la suta. Calculul este ochiometric, deci brutal, dar destul de relevant. Dar daca ne gindim ca dobinda medie la un credit imobiliar este de 15%…

Si fara casa, si cu banii luati

In conditiile in care dobinda va fluctua (si nu doar in functie de EURIBOR, ci si in functie de calculul de risc pe care si-l face banca destul de des, ca doar sintem in Romania si bursa merge dupa cum bate vintul), daca luam in calcul acel maximum de indatorare de 70%, in ce conditii isi poate lua o casa o familie de conditie medie, cu venituri lunare de 1.000 de euro? Inca un motiv sa ramii mult mai repede fara casa.

Esti mult mai avantajat daca iti iei un credit in conditiile bancii, fara sa implici si statul. Daca iei credit de la o banca oarecare si nu platesti rata timp de trei luni, dar in a patra reusesti sa platesti, nu vei fi dat afara din casa. Pentru ca e in avantajul bancii sa iti bage penalitati si sa iti ia banii timp de 30 de ani, ca doar ia peste 100.000 de euro dobinda. Daca intri in programul ministerului si dupa cinci ani nu platesti trei rate, nu doar ca banca recupereaza banii imprumutati, dar ramii si fara casa, si cu banii luati de banca. Si nu poti face nimic, cita vreme politica oricarui credit bancar este ca mai intii sa ii platesti dobinda, apoi sa platesti imprumutul propriu-zis. Deci toti banii pe care ii dai nu mai pot fi recuperati.

Primele urmari

Ce s-a intimplat dupa ce Pogea a trimbitat ca vrea sa aiba programul functional de la 1 iulie? Au sarit preturile la apartamente. O locuinta cu doua camere in Bucuresti, in bloc construit prin 1970, a sarit de la 50.000 de euro la 65.000 sau chiar la 70.000. Adica ce spuneam aici. Gindirea romanului e simpla: “Ah, garanteaza statul? Foarte tare! Deci scumpim, ca prostii vor lua bani!“. Doar ca nu e chiar asa. “Prostii” cunosc valoarea reala a caselor si scaderea din ultima perioada. Si uite-asa, cine a scumpit va ramine cu casa, pentru ca omul stie ca e criza si ca, daca face un credit acum, s-ar putea sa n-aiba din ce-l plati peste un an, cind s-ar putea sa ramina fara loc de munca. Uite-asa, “prostii” s-au desteptat.

Pogea a mai spus o treaba: programul nu este neaparat gindit pentru Bucuresti, asa cum multi traiesc cu impresia – de unde si scumpirea rapida, ca doar plateste statul. Este facut mai ales pentru provincie, acolo unde veniturile nu sint la fel de mari ca in Bucuresti, unde locuintele sint mai ieftine. Prin urmare, e destinat celor care vor sa isi ia casa mai usor. Doar ca… provincia simte criza inaintea Bucurestiului.

O idee

Daca Boc si Pogea tin neaparat sa relanseze creditarile (care, apropo, n-au fost stopate, multe banci acordau oricum imprumuturi, doar rata de refuz a fost mai mare), atunci ar trebui sa impuna niste conditii stricte cu privire la garantare. Cum ar fi: pentru o garsoniera, garantam 30.000 de euro, pentru un apartament cu doua camere – 40.000, pentru trei camere – 50.000, iar pentru patru – 60.000. Sau ceva de genul asta. I-ar ajuta si pe cei care vor sa cumpere, pentru ca proprietarii care vor sa vinda n-ar mai sari calul cu preturile, ar ajuta si bancile sa acorde mai usor credite.

Altfel, proprietarii vor sta cu apartamentele nevindute, iar in primavara anului viitor vor ramine cu buza umflata, din cauza ca nu vor mai scoate nici macar banii pe care ii cer acum. A cam trecut vremea prostelii pe fata.

Citeste si comenteaza pe Subiectiv.ro.