PSD – reforma cu efecte maxime (de Cristian Patrasconiu)

Reconfigurarea polilor de putere din PSD a indemnat liderii de opinie sa spuna, la unison, ca „reforma“ in PSD a esuat. Poate ca a dat maximumul din ceea ce putea da.

Da, doamnelor si domnilor, Adrian Paunescu este viu! E gata! A fost mai mereu gata (imediat dupa decembrie 1989 a avut o scurta ezitare – cind, confuz, a spus despre sine, intr-un moment de ratacire lucida, ca a fost un „porc“). Poate fi folosit din nou – dupa cum el insusi a spus, intr-un deja bine cunoscut exercitiu de camuflare a unei imense si inepuizabile trufii in modestie si linguseala. E, de fapt, folosit deja – dar, vorba aceea, ar putea sa fie iarasi ce a fost si mai mult decit atit.

La Geoagiu Bai, statiunea in care pesedistii au descins la sfirsitul saptaminii trecute ca sa isi traga sufletul si ca sa isi refaca „fibra“, sub privirea aprobatoare a lui Mircea Geoana (conform lui Cristi Sutu in Cotidianul de ieri), Adrian Paunescu a primit unda verde de la partid pentru reincarcarea Cenaclului Flacara. Foarte bine! It’s a free country!, cum ar spune americanii.

Exista totusi o problema. Ea tine, intr-un fel, de „energia contestarii si a protestului“ pe care adulatorul de serviciu al cuplului Ceausescu si, ulterior, curatatorul de scame al lui Ion Iliescu se plingea ca PSD ar fi pierdut-o. Revigorarea, probabila, nu sigura, a Cenaclului Flacara e ultimul detaliu al unei operatiuni previzibile de intoarcere la trecut a social democratilor.

„Reforma morala“ – sintagma-capcana a lui Mircea Geoana – a fost, bine zice Adrian Nastase, o „capcana“ pentru PSD. Cine vorbeste despre „reforma morala“ la social democrati, spune fostul premier al Romaniei, „se adreseaza unui electorat care nu il va vota niciodata“.

Sigur, exista un curent de opinie care se hraneste din romantism si care considera ca revenirile spectaculoase in fruntea „bucatelor“ la PSD din ultimele saptamini ale unor personaje care nu au fost dispuse niciodata sa cada in „groapa vreunei „reforme morale“ sint, de fapt, capcane periculoase pentru acestea.

Ideea, pe scurt, e aceea ca, dupa un esec in acest an electoral, pesedistii – masa de simpli membri, simpatizantii si votantii – se vor convinge decisiv de limitele noilor „reinventati“ si ii vor pedepsi exemplar.

Scenariul de mai sus e „usor“ si nu va avea cine stie ce atingere cu realitatea decit in prezenta vreunui miracol. Mai adecvat e sa apreciem ca peisajul social democrat actual e consecinta faptului ca, intr-un fel, reforma a reusit la PSD. Mai exact: ca atit a reusit. Cite ceva din nimic, adica.

Cotidianul