Psihiatrul Gabriel Diaconu cere introducerea educației sexuale în școli înainte de clasa a V-a: Fac parte dintr-o generație care a 'descoperit' sexualitatea, ceea ce e potențial nociv

Medicul psihiatru Gabriel Diaconu scrie, într-o postare pe Facebook, că educația sexuală ar trebui introdusă în scoli înainte de clasa a V-a, motivând că „vreau educație sexuală care să învețe copiii cum să recunoască un posibil prădător sexual (…) care să explice ce este acela prezervativ, ce este aceea profilaxie, dar și că avortul nu e un mijloc contraceptiv”. Gabriel Diaconu mai scrie că face parte dintr-o generație care a „descoperit” sexualitatea, ceea ce este „potențial nociv”.

Gabriel Diaconu afirmă că „Da, vreau educație sexuală în școală și înainte de clasa a V-a. Vreau educație sexuală care să învețe copiii cum să recunoască un posibil prădător sexual. Vreau educație sexuală care să le explice fetelor mai bine ce este aceea menstruație, și cum să aibă un comportament corect și igienic. O educație sexuală care să fie inclusivă, atât pentru băieți cât și pentru fete. Care să le explice tuturor ce înseamnă să spui ‘nu’ și în ce condiții să spui ‘da’. Care să explice ce este acela prezervativ, ce este aceea profilaxie, dar și că avortul nu e un mijloc contraceptiv. Nu, nu cred că refuzul (lipsit de etică) al unor medici ‘creștini’ va influența rata avorturilor la cerere în România. Cred, în schimb, că dacă le explici copiilor cum se formează un copil încă de la stadiul de gamet le va da o idee mai bună despre ce înseamnă, de fapt, ontologia unei vieți.”

„E timpul să avem o discuție serioasă. Fac parte dintr-o generație care, ca și generațiile dinaintea ei, a ‘descoperit’ sexualitatea. Să descoperi sexualitatea, într-o bună măsură, e ca și aflarea focului. Pe cât e de fascinantă, misterioasă și seducătoare, pe atât e de – potențial – nocivă. Pentru că, dincolo de instinctul plăcerii, și satisfacerea nevoii, nu ai cum să ai un alfabet al minimei morale alta decât cea doctrinară, de obicei represivă, pe care-ai primit-o în familie sau la biserică. Ar fi o listă lungă și redundantă dacă aș înșira aici toate greșelile pe care le-am făcut de-a lungul vieții din acest punct de vedere. Și ar fi un atac de panică robust, consistent și repetat dacă aș insista pe posibilele ramificații ale greșelilor mele. Alți oameni, mai puțin feriți decât mine, au trăit cu consecințe, unele dintre ele dezastruoase pentru sănătatea lor, dar și a altora”, adaugă Gabriel Diaconu.

El subliniază că „Să insiști că o bună soluție la sănătate sexuală e represia, anti-educația, cenzura extremă a informației la vârstă tânără e un stigmat al mediilor evuri, cu cât mai medii cu atât mai întunecate. Practica bisericească de-a amenința, intimida și coerciționa omul în privința propriei sexualități este multi-milenară deja, și nu s-a dovedit vreodată că a avut vreun minim efect, darămite unul benefic. Ceea ce ne duce spre a doua preocupare bolnăvicioasă a unora care cunosc despre sex și sexualitate chiar mai puțin decât, să zicem, speciile botanice endemice ale Dobrogei. A doua preocupare bolnăvicioasă este că să discuți cu copilul tău despre sex, sau să introduci educația sexuală în școli, invită la o practică sau repetiție, respectiv la aberație ori devianță. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr.”

„În schimb pâcla încremenirii sub cupola perversă a religiei, cu toate reflexele ei bizare și poftele ei parafiliace, cu cuvântul, lucrul sau cu gândul, contribuie ca factor de risc la precaritatea în care se află România astăzi. O lume în care femeilor le e frică de sarcină, nu vor să aibă copii. Sau unde încă ajung mame mult prea devreme. O lume în care copilul adus în biserică încă e considerat impur, păgân și deci condamnat, asta dacă nu este ‘salvat’ prin taina botezului. Unde mama copilului e considerată impură dacă e la menstruație, deci și în secolul XXI este invitată afară din ‘lăcaș’ în baza unor credințe iraționale, bigote, și deci discriminatorii. Dar o aidoma lume în care Biserica se dorește ‘în centrul comunității’. Deschideți ochii. Generația mea, a celor ieșiți din întuneric, nu poate lăsa perpetuarea acelorași practici. Cât din ce v-au spus vouă părinții voștri despre sex și sexualitate a avut vreun sens, vreo noimă sau a avut vreo consecință pozitivă în viața voastră? Și cât ați aflat accidental, prea devreme sau prea târziu, cu urmări și suferințe perfect evitabile? Și-apoi vorbim”, încheie Gabriel Diaconu.

• Patriarhia Română: „Copilul are nevoie de educație, nu de educație sexuală intensivă”

Într-o declarație din mai anul acesta, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, se arăta reținut în ceea ce privește necesitatea educației sexuale în școli: „Copilul are nevoie de educație cu majusculă, și nu de educație sexuală intensivă. Biserica Ortodoxă Română este de acord, la nivelul unor ore de informare pe care le poate face profesorul de biologie sau dirigintele, în legătură cu riscurile reale la care se pot expune tinerii care încep o viață sexuală prea timpuriu și dezordonată. Nu trebuie să absolvim cursuri de kamasutra ca să fim oameni normali.” (Sursa: Basilica.ro)

În ceea ce privește nașterile din rândul adolescentelor din România, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei spunea că „nu este vorba de un fenomen, e vorba de cazuri punctuale, probabil numeroase, care însă nu au în spate o cauză legată de absența educației sexuale în școală”.