Puscarie, haine de comanda

Miron Cozma e in pragul infarctului. Regimul penitenciar nu-i prieste. La fel, alte nume grele ajunse dincolo de gratii acuza conditiile din puscarii. Asta demonstreaza ceea ce stiam: nu-i bine sa ajungi acolo!

Desigur ca printre miile de probleme care trebuie rezolvate se afla si situatia din puscarii. Ar trebui un regim mai usor de suportat, rolul penitenciarelor in lumea civilizata este mai mult unul de reeducare subtila decit de pedepsire. Dar cred ca aceasta problema mai suporta aminare.

Nu trebuie sa ocupe prima pagina a agendei politicienilor si societatii civile, chiar daca tine, adesea, prima pagina a ziarelor. Miron Cozma, sarmanul, are probleme cardiace. Un cap al lumii interlope, Udila, suferise de „atrofierea organelor genitale” si cerea sa iasa de la zdup.

Trutulescu a fost invoit sa-si repare dantura la un cabinet privat pentru ca la cabinetul penitenciarului nu aveau conditii foarte bune. Lui Petru Nica (jefuitorul secolului) i-a slabit vederea in puscarie. Din aceste putine exemple reiese, clar, ca la puscarie e greu, rau, de-a dreptul incomod. E aproape la fel de rau ca in spitale.

Cu diferenta ca alocatia de hrana pentru puscariasi e de trei ori mai mare decit pentru bolnavi. Unii au platit asigurari ca sa beneficieze de tratamente medicale, altii platesc pentru faptele lor si vor tratamente mai umane. Se poate spune ca puscariasii sint hraniti mai bine pentru ca muncesc. De parca bolnavii care ajung la spitale nu ar fi muncit.

Da, e rau in puscarii, desi exista puscariasi simpli si puscariasi de lux, desi, adica, raul are si el gradele lui de comparatie.

In sensul ca sint incomparabile conditiile in care se desfasoara detentia lui Miron Cozma (si, pina deunazi, cea a lui Fane Spoitoru) si inghesuiala din dormitoarele comune ale gainarilor si sutilor de doi bani, cu un aer greu respirabil, cu cite doi insi in paturi vechi, ruginite, pe saltele vai de mama lor. Cam ca in spitale.

Da, conditiile lasa de dorit. Ceea ce uitam insa cind discutam despre regimul penitenciar este ca toti cei inchisi au ajuns acolo pentru incalcarea legii. Pentru ca au furat, au ucis, au mutilat vieti. Ispasesc o pedeapsa si nu consuma un bilet de odihna. Nu au fost trimisi in tabara. E normal sa existe un grad de asprime, o diferenta intre conditiile din puscarie si cele din libertate.

Desi, se stie, exista „pirnaiasi de iarna” care, neavind un acoperis al lor, dau mici spargeri atit cit sa li se asigure petrecerea iernii „la facultate”, cu mincare asigurata, cu un loc uscat in care sa doarma. In unele cazuri, se vede, n-au dreptate militantii pentru drepturile omului, conditiile din puscarie sint mai bune decit cele dinafara.

Am auzit povesti interesante, am citit, am vazut emisiuni despre puscarii occidentale unde cei inchisi se tot reabiliteaza moral jucind baschet, citind, luindu-si permisiuni in weekend pentru a-si vizita familia. In sarcina lor nu pica nici macar curatenia, de asta se ocupa personalul special angajat. Ba exista pedepse cu inchisoarea la domiciliu.

Poate ca, atunci cind vor fi rezolvate mai toate problemele curente ale societatii romanesti, cind vom atinge un grad de bunastare generalizata, va fi timp si pentru reglarea asprimii din puscarii, si pentru dotarea cu internat a celulelor, si pentru imbogatirea fondului de carte al bibliotecilor din Rahova sau Jilava. Dar mai e pina atunci. Acum sintem atenti la altceva. Sau ar trebui sa fim.

Acum ne preocupa, totusi, viata unor batrini cu pensie jenant de mica si cu retete de medicamente jenant de scumpe, lipsiti de incalzire civilizata, strimtorati si muritori de foame. Conditiile lor de trai sint mult sub cele din puscarii. Si nu se fac conferinte de presa pe tema asta, nu se alcatuiesc cine stie ce comitete si comitii.

Sarmanii oameni isi traiesc condamnarea biologica intr-o liniste trista.

Exista totusi o solutie imediata, singura solutie care ar putea functiona chiar dupa citirea acestui articol. Pentru a nu avea parte de conditiile grele din puscarii, care afecteaza sanatatea si streseaza din cale-afara, trebuie un singur lucru. Sa-ti faci in asa fel afacerile, sa-ti desfasori intr-un asemenea mod activitatea, incit sa nu incalci legea.

Si, deci, sa nu fii pus in situatia de-a ajunge acolo!