Radu Umbreș, antropolog și om: Ritualuri vechi de purificare, acum cu clor și săpun. Moartea ne dă șoc: suntem parte din natură. VIDEOinterviu
De ce-mi place Umbreș? Mă dezmeticește. Antropologul este clar: COVID-ul nu ne face speciali. Trăim ritualuri astăzi pe care le-au perfecționat bunicii, străbunii noștri. Suntem speciali că avem tehnologia de partea noastră. Internetul bubuie informațiile supraviețuirii până în ultimul cătun din lume. Știința, da, este vremea în care la ea ne rugăm ca la Dumnezeu. Da, până ne vine vindecarea, să cântăm cu Radu, The Beatles – I Want To Hold Your Hand.Hai în sufletul omului. Pe Youtube-Perspektiva
Radu Umbreș: Scuze, nu stiu cât de sharp o sa fiu, pentru că eu mă culc târziu și mă scol târziu. Am un cronotip „night hour”. Sunt productiv seara dupa ora 6 de obicei. Dimineața sunt praf. Simt cum crește energia, motivația seara. Toți avem un cronotip. Unii sunt super activi dimineața și seara sunt foarte obosiți.
Ai aici fragmente din dialog. Vrei spectacol? Pentru VIDEOinterviul întreg, CLICK
Reporter: Ești năuc ziua?
Încerc să-mi pun cât mai puține activități relevante, productive dimineața. Pot să fac cumpărături, curățenie, iar activitățile intelectuale le pun seara. Eu sunt așa și fiica mea este tot așa. Pare-se este o componentă genetică. Bine, se poate ajusta și se schimbă de-a lungul vieții. Dacă ai de lucru dimineața în mod repetat, poți să-ți ajustezi ritmul. Dar când scapi, așa cum este de pandemie de obligații, încet tind spre modelul biologic.
Aș vrea să analizez cu tine câteva întâmplări apărute o dată cu pandemia. Te-aș întreba despre demisiile medicilor.
Suntem doctori, însă înainte de toate suntem oameni. Încercăm să ne facem treaba, dar nu toată lumea reacționează identic. Unora le este frică de boală, le este frică pentru cei dragi. Această boală periculoasă ne trezește niște instincte, niște înclinații ancestrale de supraviețuire. Tot ce-ți permite să nu mori. Și unul din instincte îți dictează să eviți contaminarea. Alergie comună față de oameni care prezintă semne de contaminare. Toți suntem sub spectrul acestei alergii, nu doar doctorii. Și ei Și noi căutăm să intrăm în niȘte rutine, ritualuri care ne protejează. Noi o facem acasă, doctorii caută aceste rutine Și când nu le găsesc, eșuează.
Indeterminarea. Ambiguitatea bolii, dar și ambiguitatea timpului vindecării. Ambiguitatea cercetătorilor. Rețelele de socializare ne-au obișnuit cu răspuns rapid, acum n-avem răspuns.
E caz clasic de incertitudine. Acele necunoscute necunoscute. Ele există tot timpul în viața noastră Și avem metode de a le gestiona. Însă despre această boală se știe foarte foarte puțin, este foarte recentă nu a existat destul timp ca să o studiem. Oamenii de Știință fac proiecții, fac modelări, fac experimente, dar este un fenomen complet nou, durează. Se îmbată oamenii cu tot felul de răspunsuri miraculoase, este firesc. caută certitudini. Totuși cel puțin pe canalele de informare pe care le urmăresc eu văd cum există un fel de competiție a ideilor și ideile cele mai bune reușesc să câștige. Se răspândesc bune practici. Suntem foarte norocoși că avem la dispoziție mai multe canale de informare. Sigur, suntem năpădiți de știrile false, senzaționale, anecdotice. Trebuie să ne punem întrebarea până unde oamenii cred toate acestea. Sau dacă cei care le spun, chiar cred în ele.
Vă dau un exemplu. Am pe cineva foarte apropiat mie care a șeruit pe feisbuc un clip cu Putin îmbrăcându-se cu acel costum de protectie, vizitând medici și era cumva prezentat ca un model pozitiv. Ce este asta? Idealizare, zeificare, propagandă. Bun, dacă citeai printre rânduri vedeai că de fapt persoana respectivă vroia să spună: dar președintele nostru de ce nu merge în spital? De ce nu face la fel? Practic oamenii când comunică știri false sau propagandă nu vor neapărat să dezinformeze, au alte impulsuri, iată. Sigur, oamenii pot fi foarte ușor înșelați. Poate uneori se poate întâmpla asta pe termen scurt. Dacă nu ai acces la foarte multe surse de informații, dar pe măsură ce ești expus la mai multe știri începi să dobândeȘti capacitatea de a le filtra informația. De a discerne cei mai bun, corect, mai aproape de adevăr.
Privim spre Tăndărei, privim spre cei care vin în țară din străinătate. Cu teamă, cu ură.
E poveste veche. Omul caută un țap ispășitor. Societatea sau indivizii vor un răspuns rapid, de clarificare. Ce se întâmplă? Dar, repet, aceasta este doar o parte a realității. Pe termen lung apar clarificări. Sigur că e un lucru foarte trist. Dar să vedem lucrurile astea. În același timp este explicabil. Noi nu am reușit încă să înțelegem pe cei care nu sunt ca noi. E foarte greu să-l înțelegi pe Celălalt. Pe timpul pandemiei se mai întâmplă ceva. Nu avem destule resurse de empatie. Vrem că această resursă s-o păstrăm pentru cei apropiați.
De ce vin aici, unde este rău, sărăcie?
Vin pentru că se simt mai siguri, mai bine acasă. Pentru ei aici condițiile nu sunt grozave, dar acum aici este fortăreața lor. Se simt în familie, aproape de cei dragi. Serie de Știri vorbesc despre reguli, proceduri. regulile salvează, cum nu respecți regulile, o pățeȘti. Acel merge și așa nu mai merge. Realitatea spitalelor româneȘti aceea flexibilă nu mai are valoare pe vremea aceasta. Trebuie respectate reguli. Cum să le respecți acum, dacă nu le-ai respectat pe termen lung? Sistemul medical nu a fost pregătit pentru un asemenea fenomen. Iar învățarea cere timp. România este o societate în care instituțiile sunt foarte flexibile, iar acum nu se mai poate dribla regula, nu o putem evita. se descoperă că regulile nu sunt făcute pentru proști. Regulile salvează viața. Informațiile vitale nu au avut timp să pătrundă în cele mai îndepărtate minți, să creeze reflexe. Nu sunt sigur iarăși dacă informațiile transmise pe canale oficiale a avut limbajul adecvat. Nu este uȘor. este criză din toate punctele de vedere. [vezi fragmentul acesta la 00:18:03]
Cum te plictisești?
Nu mă plictisesc, nu mă plictisesc. Dimineata ce faci? Dimineata încep cu treburile gospodărești. Apoi am cursurile, combat cu studenții. [vezi fragmentul acesta la 00:25:16]
Pentru ei este simplu. COVID-ul lovește bătrânii.
Poate privesc oarecum relaxat problema. Da au primit o informație și anume că boala este mult mai periculoasă pentru bătrâni. Și, da, este adevărat că au tradus-o că nu se vor îmbolnăvi. Sau sunt șanse mai mici să se îmbolnăvească. Ori, este periculoasă această prejudecată. Nimeni n-a exclus îmbolnăvirea și decesul tinerilor. Și apoi acest lucru nu te scutește de responsabilitatea pe care o ai față de ceilalți. Îi poți îmbolnăvi pe ceilalți chiar dacă ești tânăr sau asimptomatic. Nu ai boala, dar responsabilitate, ai?
De ce te fereȘti?
Cred că încerc să mă adaptez la noile reguli, care sunt foarte contraintuitive. Nu suntem obișnuiți cu ele. Eu am redus relațiile sociale la minim, încerc să nu fiu foarte exigent cu mine când încalc aceste greșeli. Uite, a fost ciudat să nu mă apropi de mama mea. Îi las lucruri la ușă, îmi lasă și ea. E foarte ciudat. E mama mea, nu? [vezi fragmentul acesta la00:29:23]
Fumatul?
Da. E o greșeală imensă. Din pacate fumez mult, asociez cu lucrul, cu scrisul si scriu foarte mult. Cum ai explicat copilului? Copiii sunt extraordinari. Avea ideile de microorganisme, de microbi care circulă. Și a înțeles că este microbul rău. Copilul este mult adaptabili față de noi. A înțeles aceste reguli de izolare socială. Și ea este foarte atentă. E mai funny. e o joacă. este cu noi tot timpul. Este extraordinară! [00:31:27]
Cum îl vezi pe Dumnezeu acum?
Eu pe Dumnezeu nu pot să-l văd decât ca pe un obiect de studiu. Nu cred în existența unei ființe supranaturale. Sunt un raționalist convins și umanist convins. Dar înțeleg nevoia lui Dumnezeu în astfel de momente. Pentru foarte mulți oameni este un război, iar Dumnezeu este salvarea. [00:32:49]
De unde vine nevoia de rugăciune?
Este un moment de meditație, de adunare a gândurilor, de concentrarea voinței asupra anumitor lucruri care se întâmplă cu viața noastră. Ne creează acel ritm care ne lipsește în viață, acum cu atât mai mult, în izolare.
Ne spălăm pe mâini ca și cum am spune o rugăciune.
Acest gest împrumută din ritualurile religioase, împrumută elemente din mecanismele noastre de protecție împotriva pericolului. Iar faptul că oamenii se spală pe mâini, fac acest gest separat, dar împreună face parte dintrun ritual de ce nu religios, fac același lucru, se sincronizează unii cu ceilalți. Se curăță împreună de răul care-i înconjoară. Spălatul pe mâini poate fi gândit ca un ritual religios de alungare a raului, de dominarea incertitudinii. Avem niște reprezentari care vin de la oameni de știință. Dar eu nu știu că virusul ala arată așa sau așa. Ori spălatul pe mâini ne ferește de pericole. Ne spălăm pe mâini și avem multe practici ale decontaminării ori asta înseamnă că acordăm credit unor informații, unor surse sigure, de ce nu, oamenilor de stiinta. Aici, apropo, de fake news și de zvonuri, de felul inadecvat de respectare a regulilor. Este vorba despre știință. este unul dintre gândurile care pe mine mă ajuta cel mai mult zilele astea.
Tehnic, niciodată nu am fost atât de bine pregatit pentru o asemenea pandemie decat acum. Avem cu toții acces la informații, prin internet. Da, e o privire retrospectivă. Să nu uităm că poate acum 50, 100, 200 de ani nu am avut acees împreună la surse de informații. Acum accesul la informație este extrem de rapid. Cât de greu ar fi dacă nu am fi avut internet sau televiziune? Cât de greu ar fi ajuns aceste informații? Asta este dovada capacității științei și a tehnologiei de astăzi. Acum 50 de ani nu aveam aceste modele statistice. Putem vedea când se moare, cine este contaminat, unde. Dacă este ceva pentru care putem să i mulțumim lui Dumnezeu, metaforic, este tot acest progres al științei și al tehnologiei care ne-a dus până la acest moment.
Cum vezi relația cu trupul, cu trupul tău.
Nu mai pot sa merg pe jos, atat de mult pe cât am doream. mergeam mult. acum, nu. Mă resimt. apropo, de asta. Acasă era un spatiu în care ne retrageam pentru odihna, pentru alte nevoi intime. Acum este totul. Ne-am rupt de natură. Da. Această izolare poate nici nu e întâmplător e ca o pedeapsa pe care ne-o dăm unii altora pentru felul în care ne-am uitat originea.
Moartea?
Societatea modernă urbană a făcut să dispară moartea. A dispărut încetul cu încetul, de-a lungul timpului. Prin comparație cu lumea satului. În lumea satului poți să spui că moartea face parte din viața de zi cu zi. Este priveghi, este parastas. Acum văzând numărul de morți ne reamintim toți că suntem muritori. Este un ritual global, Numărăm morții noștri ca oameni. Ca umanitate. Nu mai sunt morții lor versus morții noștri. Uitasem că facem parte din natură. Apoi cum aștepți aceasta soluția.
Chitara?
Da, da, sunt multe practici domestice pe care le-am uitat, le-am redescoperit. Ce cânți? Rocăreri. Beatles, Led Zeppelin. The Beatles – I Want To Hold Your Hand
INTERVIURILE HotNews.ro