Reorganizarea din energie: Dileme si esecuri neasumate

Marele proiect de infiintare a gigantilor energetici Electra si Hidroenergetica a picat, fara putinta de tagada. Mai ramane ca acest esec sa fie asumat de Guvern, de CSAT si de Ministerul Economiei in special. Insa in loc de recunoasterea cinstita a insuccesului, vedem o indarjire din partea ministerului de a ramane cramponat intr-o idee fara viitor. Dupa ce instanta a spus „nu” proiectului, incertitudinile din sectorul energetic s-au acutizat. Nimic nu e clar.

Pe de-o parte, Ministerul Economiei spune ca procesul, inceput acum doi ani, de infiintare a celor doi mamuti continua chiar daca e zadarnic. Pe de alta parte, se gandeste la un plan „B” destul de nesigur. Mai vrea sa faca si o strategie energetica, si aceasta cam confuza. In tot acest timp, investitorii amana sau abandoneaza investitorii proiecte energetice romanesti.

• Autoritatile romane nu au reusit sa puna in practica nici ideile autohtone, dar nici pe cele europene. Nici pana acum nu au fost transpuse directivele  europene 72 si 73/2009 privind piata energiei electrice, respectiv piata gazelor naturale, desi termenul dat de comisie era 3 martie. In plus, se apropie si  deadline-urile stabilite cu FMI, CE si Banca Mondiala. Cum gestioneaza ministrul Ion Ariton intreaga situatie? E greu de spus, deoarece aparitiile sale  publice tind spre zero. Unde se afla reprezentanti mass-media, cu siguranta nu se afla Ariton. Astfel, punctul sau de vedere poate fi, cel mult, cunoscut sub forma unor comunicate vagi, lipsite de substanta, confuze.

Pe 29 ianuarie 2010, Adriean Videanu anunta triumfator ca Executivul a aprobat marea reorganizare din sectorul energetic prin infiintarea a doi mamuti,Electra si Hidroenergetica. Proiectul lui Videanu a fost mostenit de Ariton care, din motive politice, a preluat fraiele ministerului in septembrie 2010.

Au fost multe voci care au spus ca nu este chiar cea mai buna idee, existand suspiciunea ca in spatele reorganizarii companiilor energetice s-ar ascunde un ajutor de stat, deoarece pierderile termocentralelor ar fi trecut in carca hidrocentralelor si centralelor nucleare. Nici Consiliul Concurentei nu s-a aratat prea entuziasmat, considerand ca infiintarea unor companii mamut poate determina dobandirea unor pozitii dominante pe piata corelat cu oportunitatea de crestere a preturilor. Ingrijorari au aparut si din partea Bancii Mondiale. S-a trecut usor peste aceste opinii si astfel s-a ajuns la o decizie CSAT si o Hotarare de Guvern de creare a celor doua companii. Videanu a dat ca termen de infiintare iunie 2010. Intre timp, HG-ul de infiintarea suferit o modificare pentru a se evita o”serie de impedimente si riscuri de natura juridica, strategica si economica”.

Imediat au aparut si contestatiile in justitie. Vreo 20 la numar. Astfel a inceput un razboi in salile de judecata intre Ministerul Economiei, pe de-o parte, si Fondul Proprietatea si sindicatele, pe de alta parte. Ministerul Economiei a incercat un tertip legislativ pentru a elimina aceste obstacole din calea infiintarii celor doua companii. Solutia a fost adoptarea unei ordonante de urgenta privind modificarea Legii 31/1990 astfel incat fuziunea unor companii sa poata avea loc chiar daca exista contestatii in justitie. Nu prea a avut efect, dovada ca ministerul a inceput sa piarda procesele. Pentru unul dintre ele motivul care a stat la baza infrangerii este de-a dreptul ilar: dintr-o neglijenta, avocatii angajati de stat au facut recurs peste termenul admis.

Daca cei doi mamuti nu mai puteau fi creati, ministerul s-a gandit sa faca doi mamuti mai mici, unul minier si unul termo. E doar o idee enuntata cu jumatate de gura de unii reprezentanti ai ministerului. Ministerul Economiei nu si-a asumat esecul si se ascunde in spatele CSAT. Informeaza, in scris, ca CSAT este cel care a luat decizia de infiintare a companiei si tot el este cel care trebuie sa ia decizia de renuntare.

Incertitudinilor aparute in urma demararii procedurilor de infiintare a celor doua companii a pus multe proiecte in stand-by. Astfel, soarta unor proiecte anuntate cu mare tam-tam in 2008 precum centralele de la Braila, Galati, Borzesti si Doicesti, este incerta. De altfel, proiectul Galati a fost abandonat fara remuscare de CEZ, la Doicesti, grupul Mechel s-a retras inca din faza de negocieri, iar la Borzesti si Braila, grupurile GdF Suez, respectiv E.On si Enel asteapta vremuri mai bune.

Abandonul investitiilor din sectorul energetic reprezinta un alt esec neasumat. Exemplul cel mai bun este proiectul reactoarelor 3 si 4 din care s-au retras patru investitori. Mai intai CEZ si apoi in grup, RWE, GDF Suez si Iberdrola.

Ministerul mai are un proiect: o noua strategie energetica. O strategie care ar fi valabila pana in 2035 care cuprinde multe cifre din vechea strategie, fara a fi actualizate.Interesant este ca pe partea de energie electrica, ca masura este amintit planul ratat al Ministerului Economiei de a regrupa unitatile pentru a realiza companiile Electra si Hidroenergetica. Chiar daca nu a fost lamurita problema reorganizarii, reprezentanti ai ministerului spun ca vor pune strategia pe masa Guvernului intr-o luna. Foarte important pentru sectorul energetic ar fi si transpunerea directivelor europene 72 si 73/2009. Autoritatile par sa fi uitat de ele desi aveau ca termen limita pentru transpunere 3 martie. Directivele fac referire, in mod special, la liberalizarea completa a pietei energiei dar si la probleme de ordin organizatoric. De exemplu, pentru respectarea acestei legislatii, producatorii din energie ar putea/trebui sa treaca la Ministerul Finantelor, iar Transelectrica, Transgaz si compania de inmagazinare desprinsa din Romgaz sa ramana la Ministerul Economiei.

Chiar daca sunt multe confuzii, blocaje, neclaritati la nivelul sectorului, ministrul evita cu dibacie sa aduca lamuriri in public, comunicarea sa cu presa fiind extrem de precara. Cele mai multe informatii sunt transmise de alti actori implicati. Recent, a avut loc o reuniune la nivel inalt care a avut loc la Ministerul Economiei pe tema proiectului AGRI. Ministrul roman s-a ferit de presa, lasand pe altii sa vorbeasca despre proiectul AGRI. Persoane importante, precum vicepresedintele companiei azere SOCAR sau ministrul energiei din Azerbaidjan au raspuns deschis intrebarilor ziaristilor. Ministrul roman nu. In februarie a mai avut loc un eveniment asemanator la Bucuresti. Si atunci ca si acum, ministrul a ocolit reprezentantii mass-media, lasand reprezentantii din Azerbaidjan, Georgia si Ungaria sa dea dovada de transparenta.

Din alte tari aflam ce se intampla in Romania si in cazul altor proiecte. Romania si Republica Moldova vor sa demareze chiar in acest an constructia gazoductului Ungheni-Iasi, o conducta prin care vor putea fi realizate atat importuri, cat si exporturi de gaze. Cele mai multe informatii pe aceasta tema le putem afla de la oficialii moldoveni. In ultimele luni, reprezentantii Ministerului Economiei din aceasta tara au tot facut declaratii pe aceasta tema. Spre deosebire de moldoveni, oficialii romani au omis sa vorbeasca, in ultima vreme, despre stadiul acestui proiect, chiar daca trei sferturi din conducta se afla in responsabilitatea Romaniei.

• Nu excludem posibilitatea ca ministrul sa rezerve pentru viitor o iesire publica care sa fie utilizata ca ocazie pentru prezentarea realizarilor sale.

​