Romani in semisclavie pe un santier din Spania

Marian Laurentiu si Calin sunt atenti la putinul lor avut. Un geamantan si o punga de plastic in care isi tin hainele si casetele. Impreuna cu un alt roman, Ciprian, si un polonez, Adan, traiau in subsolul cladirii pe care o renovau. Au dormit o luna de zile pe saltele puse pe jos. Marti, seful lor, Marian Cojocea, de 49 de ani, a cazut in gaura ascensorului pe care-l repara. A murit imediat.

Decesul sau a permis sa se afle despre conditiile inumane in care traiau muncitorii, scrie cotidianul spaniol El Pais, citat de Rador.

Oamenii nu aveau contract, nu au fost platiti, munceau 12 ore si se odihneau doar duminica, cand erau atat de storsi ca abia daca ieseau din cladire. „Am muncit o luna degeaba. Acum ce ne facem? Unde vom merge?”, se intreaba Marian Laurentiu, de 20 de ani.

Moartea lui Cojocea s-a intamplat la orele 17, pe cand incerca sa repare liftul impreuna cu o duzina de oameni, in str Ramonet nr. 3, Ciudad Lineal. Muncitorul trebuie sa scoata contragreutatile liftului, iar cabina acestuia l-a strivit.

Au venit imediat salvatorii de la Samur, care au putut doar atesta decesul, si pompierii Primariei din Madrid, care au ridicat liftul si au asigurat zona, potrivit purtatorului de cuvant al Serviciului de Urgenta Madrid.

Brigada Unitatii de Politie Judiciara a Politiei Municipale si inspectorii de Munca i-au interogat pe muncitori. Atunci s-a descoperit situatia precara in care se gaseau, apropiata de sclavie. „Inainte locuiam intr-un apartament impartit cu alti romani in Villalba, pana cand am gasit aceasta munca.

M-am gandit ca este buna si ca nu-mi cer acte”, explica Marian Laurentiu, disperat si cu lacrimi in ochi. A venit in Spania acum 3 luni, scrie El Pais, preluat de Rador.

Munceau de o luna de zile la renovarea cladirii, care apartinea unui ordin religios. Erau sase polonezi si patru romani. Primii au fost angajati de un anume Alexander, care locuieste in Collado-Villalba, ceilalti au fost adusi de Cojocea.

„Ne dadeau doar 20 euro pe zi, cu care mancam la un local in apropiere si cumparam tigari”, spune Ciprian, 23 de ani. Dimineata si seara mancau in subsol ceea ce cumparau de la supermarket. Singura distractie pe care o aveau duminica era sa asculte muzica la un mic casetofon.

De cand au inceput munca la Ciudad Lineal, conditiile au fost foarte proaste. Cei trei romani si polonezul aveau doar saltele pe care innoptau. In principiu incepeau munca la ora 8 dar cum deranjau vecinii din cauza zgomotului, o amanau pana la 9-10. Ziua de lucru dura pana la caderea intunericului, aproape 12 ore pe zi.

Masurile de securitate nu existau. Nu aveau nici casti, nici manusi. In plus, lucrarile nu aveau aprobare municipala si un proiect aprobat de Colegiul Arhitectilor, potrivit surselor politienesti.

Desi munceau de o luna, nu vazusera nici un ban. Li se promisesera 1.800 europe luna, dar o data cu moartea lui Marian nimic nu mai era sigur. „Nu stim cand ne vor plati. Seful a disparut”, spune Ciprian. Abia daca vorbeste spaniola si nu intelege ce-i explica politia. Munca urma sa se termine la sfarsitul saptamanii acesteia, finalizasera cele 4 etaje, mai aveau de lucru doar la subsol. Acolo unde a murit Marian Cojocea.

Faptul de a parasi cladirea a devenit un cosmar. „Si acum ce facem? Nu stiu unde sa merg. Nu am bani pentru ca ne dadeau doar 20 euro la sfarsitul zilei”, se plange Marian Laurentiu. Nu au bani nici pentru metro.

Samur Social le-a oferit ca solutie temporara sa se cazeze la sediul lor. Cu gesturi obosite, fara pofta de vorba, s-au suit in furgonetele albastre.

Responsabilul de la Sanatatea Muncii a UGT-Madrid, Marisa Rufino, a pus la dispozitia celor afectati asistenta juridica a sindicatului pentru a-i denunta pe toti cei implicati. „Este o rusine ca in Madrid, in plin secol 21, sa existe cazuri de semisclavie”, conchide Rufino.

Politia Municipal il cauta marti pe Alexander ca presupus autor al delictului comis impotriva drepturilor muncitorilor.