Romanii in mare amor cu turcii si chinezii

Sondajul Transatlantic Trends arata ca Romania este singura tara europeana in care majoritatea populatiei crede (si se intampla pentru al cincilea an consecutiv) ca aderarea Turciei la Uniunea Europeana ar fi un lucru bun. 43% dintre romanii chestionati au aceasta parere, fata de doar 23% media europeana. Chiar si pe Bosfor exista mai putin turci (38%) decat romani care sa sustina aceasta aderare.

In plus, suntem singura tara europeana in care unul din doi cetateni (52%) considera ca Turcia are suficient de multe valori in comun cu vestul european pentru a deveni parte a acestuia. In acest top suntem urmati, la o distanta consistenta, de catre britanici, cea mai indepartata de Bosfor tara europeana, si de olandezii cei toleranti. La polul opus se afla nemtii, Germania gazduind cea mai numeroasa comunitate turca de pe batranul continent.

Aceste rezultate nu il surprind pe istoricul si fostul ministru de externe Adrian Cioroianu: “Inceputul postcomunist al capitalismului romanesc a fost, din multe puncte de vedere, legat de Turcia. Turcia a fost unul dintre traseele preferate pentru cei care au initiat capitalismul romanesc dupa ’90. In aceste conditii, nu e deloc surprinzator ca romanii, care asociaza turcii cu oamenii de afaceri nu cu dusmanii lui Stefan cel Mare, vad necesitatea apropierii Turciei de Uniunea Europeana mai mult decat media europeana. Nu mai conteaza ca s-a luptat Baiazid cu Mircea. Conteaza ca, dupa 1990, cine dorea sa faca o afacere in Bucuresti, pleca in primul rand sa ia marfa de la turci.” Prin urmare, inima urmeaza calea banilor si pentru multi romani prima metropola capitalista vizitata dupa ’90 a fost Istanbulul.

Uimitoare insa este diferenta mare dintre empatia romanilor pentru turci si atitudinea rezervata a celorlalti europeni (atitudinea pro-turca a romanilor este de doua ori mai intensa decat media europeana). Aceasta diferenta pare a fi mai degraba indicatorul unei carente informationale a romanilor. “In Romania, nu exista o dezbatere pe politica externa. Nu se discuta bunaoara despre politica de astazi a Turciei, cine conduce Turcia, ce partid este acest partid islamist moderat. Astfel de detalii lipsesc din dezbaterea noastra. Pentru noi, Turcia este inca statul din care puteam lua marfuri la inceputul capitalismului”, afirma Adrian Cioroianu.

Turcia este primul partener economic extracomunitar al Romaniei si pe locul 5 dupa alte 4 state membre UE. Peste 10.000 de firme cu capital turcesc sunt inregistrate in Romania, turcii fiind pe locul 14 in topul investitorilor straini. Romania este pe locul 13 in clasamentul importurilor turcesti si pe locul 8 in clasamentul exporturilor.

Relatii economice turco-romane

De altfel, datorita mutarilor sale surprinzatoare, Turcia a devenit in ultimii ani o piesa importanta pe tabla de sah a politicii internationale. Consacrata in rolul unui fidel aliat american, vocea prezenta a Turciei suna diferit: voteaza impotriva unor sanctiuni dure impuse Iranului de catre Consiliul de Securitate al ONU, anuleaza obligativitatea vizelor pentru sirieni (Siria fiind o tara care ofera suport logistic gruparilor teroriste) si se indeparteaza consistent de Israel, ca urmare a incidentului in care un convoi turc cu ajutoare pentru palestinienii din Gaza a fost atacat de catre armata israeliana. Rocada s-a produs sub conducerea puternicului premier turc Recep Tayyip Erdogan, liderul AKP, un partid care incearca sa demonstreze ca islamul si democratia occidentala nu sunt precum apa si uleiul. Daca pe de o parte, unul dintre bunii prieteni ai lui Erdogan este presedintele iranian Mahmoud Ahmadinejad, de cealalta parte premierul turc tocmai a reusit sa ofere tarii o noua constitutie, la prima vedere apropiata de modelul democratic occidental dar care contine si numeroase cadouri otravite, dupa cum explica Dani Rodrik, profesor de economie politica la Harvard. Aceasta ambivalenta a elitei politice de la Ankara se reflecta fidel si in opiniile turcilor, al caror suport pentru politicile NATO a scazut in ultimii 6 ani de la 55% la 30%. Mai mult, intrebati cu cine ar trebui mai mult sa coopereze guvernul lor, majoritatea turcilor arata catre tarile Orientului Mijlociu si nu catre Europa din care fac si romanii parte.

Daca dezbaterile care fac referire la noua voce a Turciei ajung pe prima pagina a presei occidentale, aducand informatii pertinente cetateanului european, nu acelasi lucru se poate spune si despre media romaneasca, obsedata inca de meschinul joc politic dambovitean in detrimentul celui european si international, mult mai important pentru cetateanul de rand si mai pasionant pentru mintile ne-trandavite. Probabil ca, in aceasta carenta de informare se afla originea diferentelor mari de viziune asupra Turciei dintre romani si ceilalti europeni.

Ca judecam nu in functie de concretetea prezentului ci de fantomele trecutului o demonstreaza si alte cifre din studiul Transatlantic Trends. In privinta Chinei, tot romanii sunt cei mai surprinzatori. Ne remarcam ca fiind europenii cei mai favorabili Chinei (67%) si, in acelasi timp, cei mai putin tematori de o potentiala amenintare economica chineza (doar 26%, fata de 49% media UE). Din nou alaturi de britanici si olandezi, romanii (37%)

Din punct de vedere economic, Chinia este cea mai importanta tara asiatica pentru Romania, fiind pe primul loc atat la importuri cat si la exporturi. Daca in 2008, exporturile Romaniei in China au avut valoarea de 270 milioane dolari, importurile din China au atins valoarea de 3,5 miliarde de dolari. Desi in 2010, exporturile romanesti in China au crescut cu 168% fata de 2009, deficitul economic continua sa fie foarte mare.

Relatii economice sino-romane

sunt printre europenii cu cele mai multe valori comune cu cele ale Chinei. “Nu subestimati stima pe care romanul obisnuit o are fata de China, chiar si astazi. La noi, marfa chinezeasca in anii ’70 era o marfa de calitate. Sigur ca nu mai e cazul astazi, dar ii iertam pentru ca si noi facem produse calitativ deficitare. Nu suntem nemti sa-i penalizam pentru ca nu fac produse bune. Chiar si romanii neinitiati stiu ca avem o relatie buna cu China. Relatie traditionala care, vrem nu vrem, a inceput cu regimul comunist. Inca din vremea lui Dej, Romania era tara estica care avea relatii privilegiate cu China lui Mao”, afirma istoricul Adrian Cioroianu.

Oricat de neobisnuite ar fi, aceste rezultate au si partile lor bune. Despre partea plina a paharului vorbeste profesorul Bogdan Murgescu, de la catedra de Istorie Universala a Universitatii din Bucuresti: “Apropo de valorile comune pe care un procent mare dintre romanii chestionati le impartasesc cu turcii si chinezii, este faptul ca, pentru noi, afilierea religioasa pare sa nu conteze. Nu se pune accent pe dihotomia crestin-musulman sau crestin – alta religie. Exista o destul de clara delimitare, in mentalul romanesc, intre Biserica Ortodoxa, cu tot ceea ce-i al ei, si politica externa a Romaniei care nu se joaca in functie de biserica si de religie. Si nici nu trebuie sa se joace. Cred ca reactia generala a romanilor este de a nu amesteca politica internationala cu religia.”

O politica externa a Romaniei careia i s-a reprosat in mai multe randuri, in ultimii ani, o anume pasivitate fata de parteneriatul cu Turcia dar si in ceea ce priveste exploatarea relatiilor traditional bune cu China. Relansarea acestora din urma este considerata a fi prioritara la Ministerul de Externe, mai ales ca Romania are un deficit economic urias cu China. Insa, dintr-o alta perspectiva, fostul ministru de externe Adrian Cioroianu are dreptate afirmand ca: “Nu Ministerul de Externe se ocupa de expansiunea economica a Romaniei. Sigur ca, daca trebuie sa gasim un tap ispasitor, il putem gasi oriunde, dar chiar nu cred ca Ministerul de Externe este vinovat de lipsa apetitului oamenilor nostri de afaceri pentru China. Ministerul e doar un mijlocitor care aprinde scanteia. Pe de alta parte, comunitatea noastra de afaceri nu a terminat de colonizat inca nici Romania si nici Europa, drept care a ne gandi la China e destul de temerar.”

Desi premierul Erdogan nu a mai vizitat de trei ani Bucurestiul, Romania si Turcia sunt pe punctul de a semna un parteneriat strategic, care are si o componenta militara. Cu toate acestea, “mai e mult loc de lucrat si relatia buna pe care o avem cu Turcia nu este folosita de Romania la parametri maximi”, spune Adrian Cioroianu, care mai atrage atentia asupra faptului ca si “Uniunea Europeana ar trebui sa foloseasca ceva mai bine aceasta pozitionare a Romaniei. Nu e datoria Romaniei sa intre in ton cu UE. Daca noi avem relatii mai bune cu unii dintre parteneri, China si Turcia fiind parteneri ai Uniunii Europene, Bruxelles-ul ar trebui sa stie sa le foloseasca. Nu noua trebuie sa ne fie jena ca avem o relatie pozitiva sau o empatie cu aceste state.”

Cu alte cuvinte, nimic nu este rusinos in “povestea noastra de dragoste” cu turcii si chinezii. Poate doar faptul ca aceasta afinitate nu se bazeaza neaparat pe realitatile prezentului, ci mai degraba pe umbrele trecutului.

Urmariti interventia dura a premierului turc Erdogan in fata lui Shimon Peres, anul trecut la Davos: