Sa se revizuiasca, dar sa nu ne schimbe

Cine ridica sabia are sfirsitul previzibil: va muri de sabie. Face parte din simetria destinului, asa cum o numire pe criterii politice va avea, in final, o corespondenta „in oglinda“.

In Washington, in cartiere bune, exista citeva zeci de apartamente care isi schimba chiriasii in acelasi timp, o data la patru ani. Pleaca functionarii dintr-o administratie si vin functionarii din administratia urmatoare. Cam pe aceleasi lefuri si deci dispusi sa plateasca aceleasi chirii. O mica vinzoleala imobiliara care nu surprinde pe nimeni.

Aceste locuinte s-ar putea numi „apartamente politice“ pentru ca in ele isi duc veacul, in perioade de cite patru ani, functionarii „politici“ ai administratiei americane. Nu alesii, congresmenii si senatorii, ci functionarii. Asa e la ei, unde democratia s-a asezat mai bine decit in alte parti.

Citi functionari sint numiti pe criterii politice, atitia pleaca, la sfirsitul mandatului, fara sa se agate de scaune, fara sa se plinga pe la televiziuni, fara scandal. Isi string lucrusoarele, isi fac bagajele si pleaca, in general, de unde au venit, intr-un rulaj stiut si acceptat de toata lumea.

Exista multe criterii dupa care se fac angajarile, de la criteriul competentei la cel politic, de la criteriul erotic la cel de cumetrie. Dar orice criteriu isi are avantajele si riscurile sale, dupa cum se vede. In teorie si ca subiect de talk-show-uri suna bine. In realitate insa, situatia e mai complicata.

Acum, in Romania, marota dinamicii de cadre, la inceputul unei noi administratii prezidentiale si al unei noi guvernari, este depolitizarea unor functii. Adica, incetarea criteriilor politice in angajari si optiunea pentru criteriul competentei. Tot mai auzite sint vocile celor din administratia pesedista care-si doresc, plini de ardoare, depolitizarea sectorului public.

In cazul in care noua Putere nu apleaca urechea la zumzetul cu pricina si vrea sa-i schimbe, vocile se fac si mai auzite si acuza destituirea lor pe criterii politice. Daca, in aceasta situatie, nu e de vina caracterul celor amenintati cu destituirea, atunci e vorba de o afectare a tinerii de minte.

Am adus in discutie caracterul pentru ca prima faza a mult-trimbitatei depolitizari este tentativa de tradare. „Eu am fost obligat sa intru in PSD, dar am un bunic liberal, un prieten bun pedist si, prin structura mea, sint democrat autentic“ ar fi tipicul tradarii.

Daca nu tine, atunci impricinatii cer depolitizarea! Si, evident, pastrarea lor in fruntea institutiilor, ca un semn de „normalizare“ a societatii romanesti si de maturizare politica. Ei sint, acum, mari specialisti, cunoscatori ai domeniilor in care lucreaza, valori ale societatii romanesti, pilde de daruire si profesionalism.

Ceea ce uita sau se chinuiesc sa uite toti acesti functionari de rang inalt este faptul ca ei au fost numiti in functii pe criterii politice.

Domnul Gheorghe Fulga, ca sa dau un exemplu, nu a fost numit in fruntea SIE pentru cariera sa de profesor de socialism stiintific, ci tocmai pentru ca a fost prefect pesedist de Brasov. Acum, gata, e un mare specialist, e un Tata Hari al spionajului si schimbarea lui ar destabiliza institutia, relatiile Romaniei cu toata lumea.

Nici Radu Timofte nu are un trecut politic virgin, a fost si el parlamentar PSD si numirea sa la SRI a fost suta la suta politica. Inainte de a deveni, acum, echidistantul presedinte al TVR, domnul Valentin Nicolau a muncit chiar pe postul de consilier al lui Adrian Nastase. Si exemplele ar putea continua intr-un numar plictisitor.

Aceeasi scurta memorie ii impiedica pe cei speriati de ideea schimbarii lor sa-si aminteasca momentele in care au fost numiti pe post exact in locul unui functionar „epurat“ pe criterii politice. Depolitizarea inseamna, pentru pesedisti, pastrarea lor in functii. Ei cer, cu insistenta, schimbarea criteriilor chiar in finalul jocului.

Pentru a contribui la normalizarea societatii romanesti, am si eu o propunere pentru cei speriati de schimbarea lor politica. Daca au ajuns atit de mari patrioti si etaloane morale, ar putea gindi si ei altruist: sa le dea o sansa si celorlalti ca, dupa o numire politica sa devina, in urmatorii patru ani, profesionisti adevarati.