​Scăderea natalității, exodul creierelor și sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice

În ultimii ani, fenomenul scăderii natalității a devenit o preocupare globală, afectând numeroase țări din întreaga lume. La nivel european se vorbește tot mai des despre ”iarna demografică”, un termen utilizat în cercetările socio-demografice pentru a descrie scăderea pe termen lung a ratei fertilității, sub nivelul necesar pentru menținerea populației, cunoscut ca „rata de înlocuire” (de 2,1 copii la o femeie).

Concret, „iarna demografică” reflectă o perioadă în care o țară sau o regiune se confruntă cu o scădere semnificativă a natalității și, implicit, cu îmbătrânirea populației. Această situație este caracterizată de o proporție mai mare a persoanelor în vârstă în comparație cu numărul celor tineri și activi din punct de vedere economic. Imaginea metaforică a unei ierni grele, subliniază impactul negativ al scăderii natalității și îmbătrânirii populației asupra sustenabilității sociale, economice și chiar politice a unei societăți.

În timpul unei ierni demografice, există mai puțini tineri care intră pe piața muncii și contribuie la sistemul de asigurări sociale și la creșterea economică. În același timp, cererea pentru servicii și programe destinate persoanelor vârstnice, cum ar fi pensiile și îngrijirea medicală, crește.

Devine evident faptul că acest fenomen nu mai este doar o problemă demografică, ci are implicații profunde asupra sustenabilității pe termen lung a finanțelor publice. Pe măsură ce dezechilibrul demografic se acentuează, el exercită o presiune imensă asupra sistemului de asigurări sociale și asupra finanțelor publice în general.

Cu o populație în vârstă, care necesită servicii medicale și sprijin financiar, guvernele se văd nevoite să aloce o parte tot mai mare a bugetului lor pentru a satisface aceste nevoi. Ori aceasta poate duce la reduceri în alte domenii importante, cum ar fi educația sau investițiile în infrastructură, afectând astfel dezvoltarea economică pe termen lung.

În perioada 2017 – 2022, România a cunoscut o creștere semnificativă, de peste 70%, a valorii punctului de pensie, după un interval în care indexarea acestuia a fost relativ modestă, înregistrând o medie de creștere anuală de aproximativ 4% în perioada 2013 – 2016. Această măsură a fost întâmpinată cu entuziasm de către beneficiarii pensiilor, care au considerat-o un avans semnificativ în asigurarea bunăstării lor, dar a generat preocupări referitoare la sustenabilitatea financiară pe termen lung a sistemului de pensii.

Este important de subliniat că, în mod obișnuit, valoarea punctului de pensie are tendința de creștere în timp, ceea ce implică o creștere pe termen lung a cheltuielilor asociate pensiilor. Totodată, raportul de dependență demografică a înregistrat o creștere, ajungând la 56,1 persoane dependente la 100 de persoane adulte în 2023, în creștere față de nivelul de 46,9 înregistrat în 2010.

Securitatea economică reprezintă o componentă vitală a prosperității oricărei națiuni, implicând menținerea unei economii robuste și competitive, promovarea unei dezvoltări durabile și valorificarea potențialului intern. Din păcate, în România, scăderea natalității este agravată de un alt fenomen, și anume: ”exodul creierelor”.

Este vorba de migrația într-o proporție semnificativă a tinerilor educați și calificați, care părăsesc țara pentru a căuta oportunități mai bune în străinătate. Pierderea de talente și competențe are un impact direct asupra economiei și a capacității țării de a se dezvolta. Absența acestor profesioniști calificați din domenii cheie, cum ar fi medicina, tehnologia sau ingineria, afectează veniturile fiscale și capacitatea statului de a furniza servicii publice de calitate.

În plus, tinerii care pleacă, adesea întârzie sau renunță complet la întemeierea unei familii și la creșterea copiilor în țară, contribuind la reducerea și mai accentuată a ratei natalității și creând un cerc vicios în care scăderea populației active și îmbătrânirea populației se amplifică reciproc.

Nu este de neglijat nici impactul asupra finanțelor publice generat de pierderea investițiilor în educație. Statul român investește resurse semnificative în educația și formarea profesională a tinerilor, însă atunci când aceștia aleg să părăsească țara, se pierd aceste investiții, deoarece resursele investite nu se mai transformă în beneficii economice și sociale pentru România. Soldul migraţiei internaţionale temporare de lungă durată la nivelul anului 2023 a fost pozitiv (85.480 persoane).

Se ridică astfel întrebarea: poate declinul demografic să conducă la o criză financiară?

În condițiile în care cel mai important factor de producție este reprezentat, în teoriile economice clasice, de „muncă”, fără de care resursele, fie ele naturale, financiare sau tehnologice, nu pot fi valorificate pentru producerea de bunuri sau servicii, răspunsul pare a fi unul pozitiv. Scăderea productivității se traduce în contracția Produsului Intern Brut pe cap de locuitor și, implicit, în reducerea bugetului pentru serviciile esențiale și, apoi, în diminuarea nivelului de trai al cetățenilor.

Toate acestea sunt completate de creșterea costurilor pentru serviciile de asistență, în condițiile unei îmbătrâniri a populației. Și mai mult chiar, declinul demografic poate determina inclusiv o scădere a cererii și a nivelului de consum pe piața națională, factori esențiali pentru asigurarea creșterii economice.

Pentru a contracara aceste efecte negative, sunt necesare politici care să încurajeze creșterea natalității și să sprijine familiile în nașterea și creșterea copiilor în România. Aceste politici ar putea include stimulente financiare pentru familiile care au copii, servicii de îngrijire a copiilor accesibile și de înaltă calitate, precum și măsuri pentru a sprijini echilibrul între viața profesională și cea personală pentru părinți. Să nu uităm că forța de muncă reprezintă factorul de producție activ, determinant pentru înregistrarea unui progres economic sustenabil.

De aceea, investițiile în educație și formare profesională pentru a se asigura că populația activă rămâne competitivă și adaptată la schimbările din piața muncii ar trebui să fie prioritare. Crearea de locuri de muncă bine plătite și sporirea productivității, pot compensa parțial impactul negativ al scăderii natalității asupra economiei României.

N.Red: Tănase Stamule este conferențiar universitar doctor în cadrul Facultății de Administrarea Afacerilor (cu predare în limbi străine) din cadrul Academiei de Studii Economice. Predă cursurile de Managementul Afacerilor și Management Intercultural, în limba germană. Decan al Facultății de Administrarea Afacerilor din cadrul ASE.