Schimbarea regulilor pentru moșteniri la taxare, propusă de Curtea de Conturi. Vascu: Nu rezultă pe ce studiu de impact s-au bazat

​Curtea de Conturi, în raportul pe 2018, a făcut câteva propuneri legislative. Una dintre ele vizează moștenirile. Practic, cei care moștenesc o proprietate, de exemplu, dar nu au trecut-o pe numele lor, să plătească taxe către bugetul local. În momentul de față, mulți evită plata acestora. Asta înseamnă o modificare a Codului fiscal. Adrian Vascu, Senior Partner Veridio, susține că se propune, de fapt, o modificare de reguli astfel încât baza celor care plătesc impozite să crească.

Propunerea sună așa: “În cazul clădirilor proprietate a persoanelor fizice decedate, dar care sunt utilizate de terțe persoane (posibili moștenitori etc.) fără a se dezbate moștenirea, în baza folosinței bunului, stabilită prin anchetă socială realizată de unităţile administrativ-teritoriale de pe raza unde sunt situate respectivele clădiri/inspecție în teren/o declarație pe propria răspundere în fața secretarului general, această categorie de utilizatori datorează anual impozit pentru clădirile în cauză”

Cum motivează Curtea de Conturi:

“Este necesară pentru a asigura unităților administrativ-teritoriale o pârghie legală în urmărirea și încasarea la bugetele locale a impozitelor pe proprietate datorate pentru proprietățile ai căror proprietari au decedat, deoarece terțe persoane (majoritatea moștenitori legali), deși utilizează bunurile (clădiri/terenuri), nu dezbat moștenirea și astfel evită plata impozitelor și taxelor pe proprietate”.

Acest fapt conduce la acumularea de debite restante din impozite și taxe pe proprietate, asupra cărora unitățile administrativ-teritoriale nu au nicio bază legală pentru a se îndrepta împotriva moștenitorilor de drept, atâta timp cât moștenirea nu a fost dezbătută de aceștia.

Potrivit Codului civil, nicio persoană nu poate fi obligată să accepte o moștenire, mai ales dacă e una păguboasă, iar unitățile administrativ-teritoriale, care au calitatea de creditor, nu pot obliga un posibil moștenitor să accepte plata debitelor restante în lipsa unui act de proprietate/moștenire.

Conform prevederilor Codului civil, doar acceptarea moștenirii de către succesibil îl obligă la achitarea datoriilor defunctului. Singura pârghie pe care unitățile administrativ-teritoriale în calitate de creditori o au în prezent pentru încasarea debitelor restante din impozitele și taxele acumulate în cazul proprietăților ai căror proprietari au decedat și în cazul în care nu a fost dezbătută moștenirea de către succesori este declararea moștenirii vacante, însă apelarea la această variantă este de durată și implică costuri suplimentare.

Mai mult, nu este inserată ca modalitate de încasare în Codul fiscal și nici nu sunt făcute mențiuni cu privire la: suspendarea prescrierii dreptului de încasare pe această perioadă, costurile generate, procedura de urmat etc.

Până la finalizarea acestei proceduri se impune introducerea unei pârghii (ancheta socială/inspecția în teren/declarația utilizatorului etc.), prin care să se poată încasa la bugetul comunei veniturile din impozite pe proprietate (clădiri și terenuri), cu deblocarea situației actuale în care se acumulează debite de încasat și în care unitățile administrativ-teritoriale, deși îi cunosc pe cei care culeg fructul proprietăților, nu se pot îndrepta împotriva acestora pentru a încasa veniturile datorate bugetului local.

O altă propunere vizează reevaluarea cotei impozitului pe clădiri.

„În cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată, cota impozitului pe clădiri se stabilește de consiliul local între:

10% şi 20%, pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință

30% și 40%, pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de referință”, se arată în document.

Curtea de Conturi motivează că această „cotă de 5%, prevăzută în prezent de Codul fiscal, pentru stabilirea impozitului pe clădiri a căror valoare nu a fost actualizată, nu-i motivează pe contribuabili să procedeze la evaluarea clădirilor aflate în proprietate, preferând să plătească cota adițională de 50% din cota maximă de 5%, adică de 7,5%, față de 20%, sau chiar de 40% cum se aplică potrivit vechiului Cod fiscal pentru clădirile nereevaluate”.

Referitor la această a doua propunere, Adrian Vascu spune că este interesantă pentru că, din ceea ce știe, cota de 5% penalizatoare astăzi este suficient de motivantă în condițiile în care se compară cu o cota de 0,1% de exemplu.

„Adica e o creștere de 20 de ori în cazul persoanelor fizice care dețin clădiri nerezidențiale și de 3-4 ori pentru persoanele juridice care dețin asemenea clădiri. Nu cred că deliberat sunt mulți contribuabili care să accepte aceste sume”, spune partenerul Veridio, pentru HotNews.ro.

În Codul fiscal trecut, spune el, acele cote majorate se aplicau asupra valorilor din contabilitatea firmelor.

„Cum multe firme nu își realizaseră reevaluarea, putea fi interesantă pentru ei și o cota de 20-30%. În prezent, valoarea impozabilă nu mai este valoarea contabilă, așa că nu mai există valori impozabile nereevaluate sau foarte mici. Ar fi interesant de văzut câte cote de 5% se plătesc în prezent pentru a ne da seama dacă într-adevar e o problemă reală”, spune Vascu.

Referindu-se la ambele propuneri, el susține că nu rezultă dacă și pe ce studiu de impact s-au bazat prevederile propuse și câți bani se pierd la bugetele locale în prezent.