Science Report: Efectul muzicii lui Mozart e doar un mit. De ce atât de mulți oameni se tem de clovni? Banii aduc fericirea?

​Efectul muzicii lui Mozart e doar un mit ● De ce atât de mulți oameni se tem de clovni? ● Banii aduc fericirea?

Efectul muzicii lui Mozart e doar un mit

De-a lungul timpului s-a tot spus că muzica clasică, în special cea a lui Mozart, are efecte benefice nebănuite. Cei care o ascultă înregistrează o creștere a IQ-ului, plantele cresc mai repede, vacile dau mai mult lapte, ba chiar și bacteriile ar fi funcționat mai eficient. Niciuna dintre aceste afirmații nu a fost însă dovedită științific vreodată.

A existat un studiu, în 1993, publicat în revista Nature, prin care se spunea, spre exemplu, că studenții care au ascultat muzica lui Mozart înaintea unor teste au avut rezultate mai bune. Până să se demistifice toată treaba și să se scoată la lumină hibele așa numitului „efect Mozart”, vânzările de CD-uri cu muzica faimosului compozitor austriac crescuseră vertiginos.

Pe de-o parte asta a fost bine. Pe de altă parte, să cumperi CD-uri cu muzică clasică doar pentru a deveni brusc un geniu neagă din start orice rezultat notabil. Pur și simplu, nu prea ai ce să mai îndrepți în cazul ăsta.

În aceeași ordine de idei, doi cercetători de la Universitatea din Viena au încercat să identifice posibilele efecte ale muzicii lui Mozart asupra persoanelor care suferă de epilepsie. Totul a plecat de la un alt mit extrem de popular care spunea că Sonata KV448 a lui Mozart are un efect calmant în cazurile amintite.

Analizând toată literatura de specialitate și luând la mână toate studiile de profil, cei doi specialiști austrieci, Sandra Oberleiter și Jakob Pietschnig, au concluzionat că nici nu se pune problema ca un un astfel de efect să existe. Pur și simplu, dacă îți place muzica lui Mozart, te poți, cel mult, relaxa ascultând-o. La fel se întâmplă și cu muzica altor compozitori. Ai putea să crezi că există chiar un „efect Gică Petrescu”, dacă îți place muzica maestrului. Dar uite că despre el nu s-a vorbit până acum în literatura de specialitate, și pe bună dreptate.

De ce atât de mulți oameni se tem de clovni?

Ați fi surprinși să aflați câți oameni se tem de clovni. Mă rog, ați putea fi deja în rândul celor care se tem de ei, adică suferiți de culrofobie, și atunci nu vi s-ar mai părea atât de deosebit. Interesant este că fobia asta se regăsește pe tot globul, la culturi diferite, și nimeni nu i-a analizat cauzele. Cel puțin până acum.

Au existat câteva încercări de a explica fenomenul, dar fără a se ajunge la un compromis în lumea științifică. Pentru a lămuri măcar parțial misterul ăsta, o echipă de psihologi de la Universitatea South Wales, din Marea Britanie, a formulat un chestionar pe care l-a distribuit în mai multe țări. Au răspuns 987 de persoane, cu vârste între 18 și 77 ani, iar rezultatul a fost publicat în revista Frontiers in Psychology.

53,3% dintre cei chestionați au recunoscut că se tem de clovni, mai mult sau mai puțin. Dar se tem. Ceea ce este interesant este că persoanele care suferă de culrofobie sunt mai numeroase decât cele care se tem de animale, de injecții, de înălțimi, de diferite fenomene naturale sau care suferă de claustrofobie.

Atunci când au încercat să afle și cauzele, cercetătorii au mai avut parte de o surpriză. Nu evenimentele traumatice din copilărie care să implice clovni, așa cum se crezuse inițial, sunt principala cauză.

Mai degrabă, este vorba despre faptul că astfel de personaje, clovnii, își ascund expresiile faciale în sptale machiajului, al grimaselor, sau că au reacții impredictibile. Iar faptul că nu le pot citi intențiile, le dă oamenilor un sentiment de neliniște. Acum, cercetătorii amintiți afirmă că rezultatul lor este doar unul incipient. Problema e mult mai profundă și necesită studii mai aprofundate decât un chestionar. Dar, totuși, e un punct de plecare.

Banii aduc fericirea?

Cum nu putem să vă răspundem la întrebarea asta prin propriul exemplu, va trebuie să avem încredere într-un studiu de specialitate publicat recent revista PNAS, studiu care își propune să rezolve această dilemă milenară. De fapt, studiul pe care îl cităm azi este, mai degrabă, o analiză a două studii diferite, cu rezultate diferite. Ce e și mai interesant e că ambele au dreptate. Să vedem despre ce este vorba.

Un prim studiu, realizat în anul 2010, spunea că nivelul de fericire crește direct proporțional până la suma de 75.000 de dolari anual (studiul a fost realizat în SUA), apoi stagnează. Cel de al doilea studiu, realizat în 2021, spunea că nici vorbă de stagnare, ci că oamenii sunt tot mai fericiți pe măsură ce veniturile cresc. Cum pot avea ambele dreptate?

Se pare că studiul din 2010 a pus, mai degrabă, accentul pe cei cu venituri mai mari decât media, dar care sunt nefericiți. E ca și cum ai încerca să depistezi urme de senilitate pe un grup de oameni sănătoși. El ar putea depista problemele, dar nu ar spune mare lucru despre nivelul de inteligență al celor testați, din moment ce mai toți vor avea punctaj maxim.

Pe de altă parte, cel din 2021, a avut în vedere un public mai larg. Iar rezultatele au arătat că nivelul de fericire crește constant, pe măsură ce cresc și veniturile. Iar răspunsul corect este că ambele categorii de oameni există, de asta avem două rezultate aparent contradictorii, dar care nu se neagă unul pe altul.

Ne-a cam rupt gura studiul ăsta, dar hai să tragem și o concluzie! Banii, da, aduc în general fericirea, dar nu e musai să o facă la toată lumea.

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

Sursa foto: profimediaimages.ro