Science Report: Paradoxal, îmbătrânirea și moartea au fost cheia succesului speciei noastre ● Marte nu este nici pe departe o planetă moartă din punct de vedere geologic ● Femeile pierd mult mai multă masă musculară în spațiul cosmic decât bărbații

​Paradoxal, îmbătrânirea și moartea au fost cheia succesului speciei noastre ● Marte nu este nici pe departe o planetă moartă din punct de vedere geologic ● Femeile pierd mult mai multă masă musculară în spațiul cosmic decât bărbații

Paradoxal, îmbătrânirea și moartea au fost cheia succesului speciei noastre

De ce trebuie să îmbătrânim? De ce trebuie să murim? Sunt întrebări pe care oamenii și le-au pus încă de când au dezvoltat o conștiință. De fapt, oamenii au visat încă din cele mai vechi timpuri să găsească o soluție pentru tinerețea și viața veșnică. Dovadă stă chiar cea mai veche poveste a omenirii, Epopeea lui Ghilgameș. Și totuși, există o imagine de ansamblu cu mult mai complexă, iar procesul îmbătrânirii, urmat de moarte, a reprezentat, paradoxal, cheia succesului nostru ca specie.

Asta o afirmă o echipă de cercetători de la Centrul de Studii Ecologie HUN-REN din Ungaria, într-un studiu de specialitate publicat în revista BMC Biology. Specialiștii maghiari susțin că îmbătrânirea nu este o condiție sine qua non a evoluției. Unele specii îmbătrânesc foarte greu, iar altele nu poartă urmele senescenței specifice mamiferelor (vezi cazul reptilelor).

Privit din acest punct de vedere, procesul îmbătrânirii poate fi considerat o anomalie. Însă totul vine pe cale evolutivă, subliniază autorii studiului. Mai exact, într-un mediu aflat în continuă schimbare, îmbătrânirea și moartea pot fi privite ca un avantaj al speciei.

Și asta pentru că, odată cu fiecare generație, indivizii din cadrul acesteia vin mai bine echipați genetic și, implicit, mai bine pregătiți pentru supraviețuire. Practic, ceea ce pare dezastruos pentru individ este benefic pentru specie, ca întreg.

Privite din acest punct de vedere, îmbătrânirea și moartea par să fi jucat un rol cheie în transmiterea celor mai bune gene, în selecția indivizilor și chiar în supraviețuirea speciei. Este vorba însă de un proces, așa cum spuneam, mult mai complex decât pare la prima vedere, iar cercetătorii încă încearcă să înțeleagă toate resorturile acestuia.

Marte nu este nici pe departe o planetă moartă din punct de vedere geologic

Faptul că Marte ar fi o planetă moartă din punct de vedere geologic pare să fie o idee cât se poate de falsă, în ciuda faptului că o astfel de ipoteză a rămas general acceptată pentru multă vreme. Anul trecut, spre exemplu, cercetători din cadrul Universității din Arizona demonstrau că, sub Elysium Planitia, o zonă plană din regiunea ecuatorială marțiană, există o uriașă pungă de magmă care a generat erupții vulcanice și seisme în trecutul apropiat.

Mai noi, aceeași echipă de specialiști din Arizona a prezentat o nouă dovadă în acest sens, într-un studiu care a apărut în Journal of Geophysical Research: Planets. Este vorba despre o imagine complexă, realizată pe baza imaginilor obținute de sondele spațiale, dar și a radarelor care au creat imagini 3D din interiorul planetei, imagine care arată o activitate vulcanică intensă ce a avut loc în ultimul milion de ani, cu cel mai recent episod petrecut acum circa 53.000 de ani.

Datele au oferit o imagine clară a cel puțin 40 de erupții vulcanice majore care au avut loc în intervalul amintit, una dintre acestea, petrecută în așa numita Athabasca Valles, eliberând o cantitate uriașă de magmă (peste 1.600 de kilometri cubi).

Elysium Planitia a fost cea mai activă zonă a Planetei Roșii și încă poate fi activă din punct de vedere vulcanic, susțin autorii studiului. Există, de asemenea, dovezi ale revărsării unor cantități uriașe de apă în zonă, urmate de explozii care au avut loc la contactul cu magma. Iar astfel de procese sunt cruciale în studiul planetei Marte, pentru că sunt acele resorturi care pot duce la apariția mediului perfect pentru viața microbiană.

Practic, Elysium Planitia este locul perfect în care să căutăm urmele vieții marțiene. Iar faptul că se află în zona ecuatorială, face ca acest loc să fie o destinație ideală pentru o viitoare amartizare a unei misiuni cu echipaj uman.

Femeile pierd mult mai multă masă musculară în spațiul cosmic decât bărbații

Un studiu publicat recent în Journal of Applied Physiology, studiu semnat de cercetători din SUA și Suedia, aduce în discuție un aspect puțin cunoscut al efectelor microgravitației asupra corpului uman. Este un studiu ce va avea, fără îndoială, efecte profunde asupra viitoarelor misiuni cu echipaj uman, mai ales a unora de durată.

Pe fondul intenției NASA de a trimite în spațiu cât mai multe femei astronaut, ba chiar de a trimite pe Lună prima femeie, tot mai mulți cercetători și-au îndreptat atenția asupra efectelor pe care le are microgravitația asupra acestora, comparativ cu efectele resimțite de bărbați.

Studiul, care este unul dintre puținele de acest gen, arată că femeile suferă de atrofie musculară într-un mod mult mai accentuat decât bărbații. Din datele colectate de cercetători a reieșit că femeile au pierdut o masă musculară mai mare în decurs de două luni, decât au pierdut bărbații în decurs de trei luni.

În plus, chiar dacă ambele sexe au suferit de atrofie musculară în urma efectelor microgravitației, femeile par să fi pierdut o masă musculară importantă, în special în zona membrelor inferioare. Informația este cu atât mai îngrijorătoare cu cât mușchii au rolul unui organ endocrin și comunică cu multe alte organe din corpul uman.

Specialiștii care au semnat studiul afirmă că este imperios necesar să aprofundăm aceste aspecte puțin înțelese deocamdată. Mai mult, ele trebuie urgentate, având în vedere că misiunile spațiale din viitorul apropiat vor tinde să fie din ce în ce mai lungi.

Cât despre prezența sau lipsa femeilor în astfel de misiuni de durată, autorii studiului sunt încă circumspecți. Chiar dacă tind să piardă o masă musculară mai mare decât bărbații, femeile răspund foarte bine la exercițiile care ar trebui să combată efectele microgravitației. Pur și simplu, este vorba despre metabolisme și reacții diferite, iar astfel de lucruri trebuie studiate și înțelese cât mai curând posibil, cu atât mai mult cu cât viitoarea bază selenară va deveni o realitate în mai puțin de două decenii.

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

Sursa foto: profimediaimages.ro