Secretele notelor secrete (de Ioana Lupea)

Traian Basescu a avertizat ministrii ca, daca vorbesc la telefon cu presupusi infractori, numele lor vor aparea in monitorizarile serviciilor.

Se intampla in toamna lui 2005, intr-o sedinta de guvern, la interpelarea unor membri ai executivului, alarmati ca le sunt interceptate telefoanele. Tariceanu nu a avut nicio tresarire atunci, s-a nelinistit acum ca „serviciile secrete asculta ministri”.

Nu conteaza ca de la evenimentul cu pricina au trecut doi ani, timp in care dinspre Palatul Victoria nu s-a auzit niciun vaiet, nici macar cand Codrut Seres – caci despre el era vorba, a sugerat chiar Basescu – a imbogatit cu discutiile sale telefonice un dosar de spionaj si tradare. Brusc, dupa ce l-a asemanat pe Basescu cu un Lukasenko fara mustati, premierul a avut o revelatie.

Revelatia este insa o diversiune: nu ministrii sunt interceptati, ci interlocutorii acestora, presupusi infractori.

Orice cetatean al Romaniei poate aparea intr-o monitorizare a serviciilor secrete daca impartaseste formalitati sau intimitati cu persoane supravegheate de serviciile secrete. Chiar si primarul democrat al Clujului, Emil Boc, al carui schimb politicos de SMS-uri cu ziaristul Liviu Man constituie o fila din „Gazeta”.

Patania lui Boc i-a facut pesemne pe unii sa se simta razbunati pentru publicarea propriilor lor convorbiri si pare, pana acum, un fel de aplicare a legii talionului.

Dar nu iluminarea premierului este importanta, ci afirmatia lui ca, spre deosebire de presedinte, n-a fost informat de serviciile secrete ca „anumiti membri ai guvernului fac obiectul unor ascultari”.

Tariceanu a imprimat un alt curs dezbaterii, Basescu nu mai este acuzat ca a transmis informatii ce tin de siguranta nationala catre „vectori” (apud Ion Stan), ci ca este beneficiarul cel mai favorizat de serviciile de informatii. Intrebarea daca seful guvernului a primit notele transmise presedintelui in dosarul „Energia”este legitima si obligatorie.

La ea a raspuns deocamdata negativ premierul. Lamuririle de la SRI si SIE pe acest subiect intarzie si s-ar cuveni sa fie publice, doar polemica s-a consumat la televizor.

Un posibil indiciu l-a dat seful SIE, Claudiu Saftoiu, intr-un interviu acordat „Evenimentului zilei” pe 28 decembrie: „In perioada 2004-2006, in legatura cu industria energetica, SIE a trimis catre institutiile statului 131 de note.

Catre presedinte au fost 78, catre premier 74. Au mai fost transmise catre MEC, catre SRI”. Chestionat daca notele SRI referitoare la Stantchev au ajuns si la Ministerul Economiei, Saftoiu a replicat „au ajuns, din cate se pare”, subliniind ca serviciile nu au nicio competenta sa recomande unui ministru intreruperea colaborarii cu un presupus infractor.

Si daca un ministru implicat in afacerile cu pricina a fost informat „din cate se pare” in calitate de beneficiar legal (ce paradox!), de ce n-ar fi fost prevenit si premierul de volubilitatea subordonatilor sai?

Sa rememoram o alta poveste din vara aceluiasi an. In august 2005, Tariceanu, aflat intr-unul dintre conflictele obisnuite cu Basescu, a afirmat ca SRI nu l-a avertizat asupra grupurilor mafiote care incearca sa influenteze membri ai executivului. S-a dovedit ca seful executivului primise 21 de note SRI pe aceasta tema.

Continutul documentelor a ramas secret, premierul nu a cerut declasificarea potrivit legii.