Sfanta Spaguta de Paste

GAZETA a sporit transportul de horinca spre Bucuresti

Minunata guvernare din zilele noastre ne aduce aminte de zilele in care prin Tarile romane adia un dulce vant fanariot. Orientalii au adus prin zarile mioritice obiceiuri pe care astazi toata lumea le considera ca firesti: spaga, ciubuc si hatar. Practicile au intrat in cotidian, desi toata lumea neaga existenta lor.

„Mai-marii” zilei profita cu nonsalanta de o practica pe care n-au inventat-o ei, dar pe care au dus-o inspre perfectiune.

Am inceput acest material exact cu frazele cu care il incepeam pe cel realizat de Craciun, care purta numele de „Spaguta de Craciun”. A fost un articol, la fel ca si cel de acum, care s-a vrut o „glumita”, dar care a indispus cateva persoane.

Preparative pentru noua spaguta

GAZETA s-a lamurit inaintea Craciunului de faptul ca „greii” locali obisnuiesc, mai ales in preajma unei sarbatori, sa primeasca plocoane. Am fost curiosi sa vedem daca, la randul lor, cunoscand regula impartirii, accepta sa si dea din ce aduna. Si cui ar putea sa dea ei, cei care diriguiesc comunitatile locale, daca nu celor care se situeaza pe o pozitie superioara lor in ierarhie.

Cum e si firesc, respectivele persoane au locul de munca prin Capitala. Trebuia ca pe celularele maramuresenilor sa apara un numar de Bucuresti, pentru ca solicitarea sa fie cat mai credibila. Asa incat, dupa ce acest scenariu a fost copt in redactie (oare ce mai urmeaza?!), am fost ales pentru a lua trenul spre Bucuresti, poate si datorita succesului de Craciun.

E drept ca am avut bilete la vagon de dormit, clasa intai, si mult entuziasm, dublat de credinta ca personajul meu va primi un rau de horinca. Am sunat de acolo mai multe persoane, pentru a testa fidelitatea fata de Centru. Va invit sa va delectati cu ce a iesit din toata treaba asta. Dialogurile sunt absolut veritabile, fapt atestat de inregistrarile pe care le pastram.

Mai trebuie precizat faptul ca o sursa autorizata din cadrul sistemului ne avertizase ca materialul nostru e sortit esecului. „Au fost avertizati toti sa nu mai cada in plase din astea. Politicienii se tem de capcanele pe care le pregatesc contracandidatii, nu de presa, neaparat.” Si totusi…

Avem horinca de ne enerveaza!

ALEXANDRU COSMA (presedintele Consiliului Judetean Maramures) – un om care ii spunea directorului general al GAZETEI, Dan Parcalab, cu putine zile in urma, ca s-a amuzat copios citind articolul „Spaguta de Craciun”. Speram ca se va amuza si acum, in conditiile in care de Craciun n-am reusit sa-l prindem la telefon. Alo, domnul Cosma? Da, poftiti! N.

Loghin sunt, de la Ministerul Integrarii Europene. Cu respecte, domnu’ Loghin. Ce mai faceti domnu’ Cosma? Cand mai treceti prin Bucuresti? Cred ca numai dupa Pasti, ca acuma merg la o intalnire la Oradea. Credeam ca ne putem intalni inainte de Paste… E vreo problema, domnu’ Loghin? Nu mare. Organizam „o actiune” coordonata de domnul secretar de stat …

si ne-am gandit ca la dumneavoastra se face o palinca buna… Dar ne-ar fi trebuit inainte de Pasti… Pai, stiti cum facem? Dati-mi maine un telefon si va trimit eu un pachet pe tren. Ajunge vineri dimineata in gara. E bine si asa, trimit eu un om in gara sa ia pachetul.

Sigur! La noi se face atata palinca, ca ne enerveaza! Bine domnul Cosma, cu multumiri! N-aveti pentru ce, respectele mele! Vocea calda si amabilitatea presedintelui Consiliului Judetean (din pacate imposibil de transpus in pagina) m-au facut sa cred ca Alexandru Cosma stia exact cine este Loghin, chiar ca se cunosc.

Pentru cititorii nostri, care nu stiu cine este personajul amintit, facem precizarea ca el exista cu adevarat si este angajat al Ministerului Integrarii Europene, in cadrul Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale. Se leaga? Eu cred ca da.

GAVRIL MICLE (director al Casei Judetene de Pensii):

Alo, domnul Miclea? Da. Buna ziua, A. Verescu sunt, seful de cabinet al lui Mihai Ciulcov (secretar general in Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei – n. red.) Da, domnu’ Verescu. Avem o actiune organizata de secretarul de stat … si ne-am gandit ca ne-ati putea ajuta cu o tuica buna, palinca, cum ii spune la dumneavoastra.

Sigur ca da, da’ cam cat? Stiu si eu, cat puteti dumneavoastra. Nu e nevoie de cantitati industriale. Bine, se rezolva, da’ cum facem? Sa trimit eu pe cineva? Da, asa e cel mai bine. Sa vina aici la Ministerul Muncii si sa intrebe de mine. Cum ziceati ca va cheama? Verescu. Cu „r” sau cu „l”? Cu „r”, cu „r”! Ca aici, la noi, era trecut cu „l”.

Bine, domnu’ Verescu, va trimit! Cu multumiri. N-aveti de ce… Sarbatori fericite! La fel!

Un primar si un viceprimar zgarciti

VALER BARBOLOVICIU (primarul orasului Baia Sprie):

Alo, domnul Barboloviciu? Da. Raul Vranceanu sunt, seful de cabinet al lui Ilie Stefan. Va ascult. Domnul Barboloviciu, mi-ati fost recomandat de cineva. Facem o actiune coordonata de domnul secretar de stat Enache Jiru si am avea nevoie de ceva palinca de la dumneavoastra. Pai sa vorbesc cu producatorii astia locali. Si din care vreti, de mere, de prune? Am auzit ca aia de prune e mai buna.

Aia, da. Si cam cata v-ar trebui? Cat puteti dumneavoastra. Da’, cine sunt domnii? …, secretar de stat pentru comunitatile locale si …, secretar de stat la Ministerul Finantelor. Da’ auziti, de ce nu vorbiti cu viceprimarul, ca asta-i plin de palinca, ca are horincie si ii si de la partidul de guvernamant… Cum il cheama? Cernestean. Octavian Cernestean.

(Am avut senzatia ca imi prezinta un James Bond local). Bine, dati-mi numarul lui de telefon. Sa-l caut in agenda, da’ numai daca inchid telefonul, ca altfel nu pot. Va resun in cateva minute. Trebuie precizat ca Raul Vranceanu este un personaj fictiv, dar secretarii de stat ale caror nume le-am folosit sunt personaje reale. La fel de reale ca si Valer Barboloviciu si Octavian Cernestean.

Dupa minutele promise, l-am sunat din nou pe primarul din Baia Sprie.

Va deranjez din nou. Da, scrieti numarul: 0744… Il luati si dumneavoastra asa, politic, ca el e presedintele organizatiei locale PSD. El are cazan de multi ani in Sisesti si-i si din asta… local (baron o fi cuvantul insinuat de primar?, n. red.), cu firme. Io am ceva palinca, da-i cam putina, da el are. Si nu-i spuneti ca io v-am dat numarul lui. Bine, o sa-i spun ca mi l-a recomandat cineva.

Asa-i mai bine. Sarbatori fericite! La fel.

OCTAVIAN CERNESTEAN (viceprimarul orasului Baia Sprie):

Alo, domnul Cernestean? Da. Buna ziua. Raul Vranceanu sunt, seful de cabinet al lui … (Ii spun si viceprimarului povestea cu organizarea unei actiuni…) Da’ n-am palinca numa’ unu, doi litri de Pasti am. Cineva v-a recomandat, de acolo din zona, dar mi-a spus sa nu va spun cine… A fost o gluma, a fost la misto…

Haideti domnule Cernestean, ca nu se joaca primarul cu treburi din astea! Poftim?!? Ziceam ca nu se joaca primarul cu treburi din astea! Deci primarul v-a spus treaba asta! Eu n-am dat nici un nume, dar zicea ca aveti de mai multi ani horincie in Sisesti. Nu-i adevarat! Si la noi nici nu s-o facut prunele. Primarul o facut palinca multa anul trecut, ca el ii din Salaj si acolo s-o facut prunele…

Am inchis telefonul, profund dezamagit de „lipsa de receptivitate” a celor doi, lasandu-i sa hotarasca pe plan local care are mai multa palinca.

Grecul lui Mihordea

GAVRILA GREC (primarul orasului Borsa):

Buna ziua, domnul Grec. Raul Vranceanu sunt, seful de cabinet al lui … Mi-ati fost recomandat de domnul senator Mihordea. Asa… V-am ruga sa ne ajutati intr-o problema. Organizam aici la Minister o „actiune”, daca ma intelegeti, si am avea nevoie de niste palinca. Cam cata v-ar trebui? Stiu si eu, cata puteti dumneavoastra. Spuneti de cat aveti nevoie. Vreo zece litri puteti? Sigur ca da.

Io astazi plec la Bucuresti. Maine dimineata ajung si ne intalnim. In regula. Cam cand preconizati ca ajungeti in Bucuresti? Nu stiu exact, ca poate ma opresc pe drum, da’ va sun sau daca stie Mihordea despre ce-i vorba, luam legatura prin el. Va sun eu dupa ce ies de la Parlament, ca mai am si acolo putina treaba. Da’ cu mieii, cum stati? Am auzit ca se mai impiedica cate unul prin zona…

Cu astia stam rau. Chiar nu avem pe aici, da’ cu palinca rezolvam. Bine si asa. Sanatate! Buna ziua!

MIRCEA MIHORDEA (senator PRM):

Buna ziua, domnul senator. Raul Vranceanu sunt, seful de cabinet al lui … Da, va ascult! Domnul Mihordea, tocmai am vorbit cu primarul din Borsa, cu domnul Grec. Dansul vine maine in Bucuresti si am inteles ca se va intalni si cu dumneavoastra. Nu stiti cam pe la ce ora ne-am putea intalni? Mi-ati pus o intrebare atat de nepunctuala…

De unde sa stiu eu cand apare? Sunati-ma mai bine dimineata! Dimineata am si eu putina treaba la Guvern, da’ va sun mai incolo, dupa pranz. Bine, sunati-ma si atunci o sa lase la mine ce va aduce si io va dau. In regula, va multumesc, sanatate, numai bine. Bine, bine, la revedere. N-am inteles de ce senatorul Mihordea a folosit un ton destul de ridicat.

De Craciun, daca va amintiti, senatorul Maria Ciocan ne certase si ea. O fi o practica de-a lui Ciocan si Mihordea sa certi lumea, fie ca primesti, fie ca dai. Si n-am inteles de unde stia Mihordea ca primarul Grec imi aduce ceva, ca nu-i spusesem nimic despre o astfel de actiune. Pe Grec l-am inteles ca n-are miei, pentru ca, la Borsa, au disparut si caprele negre…

Un careu de primari

GAVRILA POP (primarul din Boiu Mare):

Raul Vranceanu sunt, seful de cabinet al lui … Un domn senator v-a recomandat. Avem nevoie de ceva palinca, aici la Bucuresti, si n-am reusit sa facem rost. L-am sunat si pe domnul Cernestean… Din Baia Sprie. Da, si dansul zicea ca n-are, ca nu s-au facut prunele. Ha, ha, ha!!!Asa v-o zis, ca n-are? Ha, ha, ha!!! Bine, cata sa va trimit si unde? Ar fi bine sa ajunga la Bucuresti, la minister.

Cata, nu stiu sa va spun. Cata puteti. Stiti cum facem? Io va trimit palinca la cabinetul domnului Bindea si vedeti dumneavoastra cum faceti sa intrati in posesie. Bine, asa facem.

BUJOR MURESAN (primarul din Satulung):

Buna ziua. Raul Vranceanu sunt… (urmeaza povestea pe care deja o stiti) Pai, cata sa va trimit? Cata puteti dumneavoastra. Daca stiam mai repede… Chiar ieri o plecat cineva de aici, de la invatamant, la Bucuresti, tot cu asa ceva… (!?!) Dumneavoastra n-aveti pe nimeni? Nu prea avem oameni aproape de dumneavoastra, de Maramures, dar daca gasesc, va sun.

Dati-mi numarul dumneavoastra de telefon ca sa va sun. 0745… Cu mieii cum stati? Io n-am aici in raza. Aia de peste deal au… Grec, daca tin minte, zicea ca nu. Un stab de la Bucuresti ar putea trage una din urmatoarele concluzii: fie oile din Maramures refuza sa mai faca miei, fie n-avem berbeci, fie primarii din zona nu dau dovada de destula obedienta fata de Bucuresti.

MAXIM POPOVICI (primarul din Recea):

Ii spun si lui Popovici aceeasi poveste, neuitand sa-i amintesc ca mi l-a recomandat un senator. Sunt prins acuma in trafic si n-am cum sa notez. Trimiteti-mi un fax pe adresa primariei si rezolvam problema, daca stiu unde sa v-o trimit. Si trimiteti-mi prin fax si numarul de telefon al senatorului, ca l-am pierdut. Bine, vi-l trimit. Sa inteleg ca ma pot baza pe dumneavoastra? Sigur ca da.

Cam ce cantitate? Cat puteti dumneavoastra. Amabilitati de final.

ANTON ARDELEAN (primarul din Tautii Magheraus):

Cine sunteti? Raul Vranceanu, seful de cabinet al lui … Da’ cine-i ..? Secretar de stat. Asa, acuma va aud… Toni asculta povestea, accepta ideea, dupa care se zburleste. E drept ca am fortat putin nota. Nu trebuia sa folosesc cuvantul „chef”; treaba mersese bine cat timp am folosit in timpul cererilor cuvantul „actiune”. Da’ cum sa v-o dau? Daca ati putea s-o trimiteti aici la Bucuresti.

.. Facem si noi un chef… Domnule, io nu stiu in ce capcane vreti sa ma bagati. Veniti aici sau trimiteti pe cineva, nu stam de vorba la telefon… Noi suntem serviabili si dam un litru, doi de palinca, da’ nu asa, pentru chefuri. Ce-s cu porcariile astea? Una peste alta, maramuresenii (cu mici exceptii) s-au dovedit a fi oameni de omenie.

Le multumim pentru intelegere si serviabilitate si, pentru ca vin sarbatorile impacarii, le dorim tuturor Paste fericit!

Ioan BOTIS