Sinuciderea – o reacție tipic masculină

• “În cea mai mare parte a ţărilor lumii, actul suicidar este, cu precădere, o conduită şi un mod de reacţie tipic masculină. În acest sens, Organizaţia Mondială a Sănătăţii subliniază că, indiferent de categoriile de vârstă şi de ţara considerată, sinuciderile bărbaţilor sunt de aproximativ 3 ori mai frecvente decât cele ale femeilor. În schimb, tentativele de sinucidere ale femeilor sunt de circa 3 ori mai numeroase decât cele ale bărbaţilor. Această diferenţă se explică atât prin faptul că bărbaţii folosesc, pentru a se sinucide, metode mult mai brutale şi letale decât cele utilizate de femei, cât şi prin aceea că, spre deosebire de femei, bărbaţii se confruntă, în timpul vieţii lor şi, mai ales, în perioada vârstei mijlocii, cu mai multe evenimente stresante (şomajul, de pildă, însoţit de reducerea drastică a veniturilor), cărora nu le mai pot face faţă. Pentru toate aceste motive, sinuciderea bărbaţilor a fost descrisă, în mod sugestiv, ca o „epidemie silenţioasă”: „epidemie din cauza înaltei sale incidenţe şi a contribuţiei sale substanţiale la mortalitatea masculină şi silenţioasă datorită lipsei de conştientizare publică, a absenţei cercetării explicative şi rezervei manifestate de bărbaţi în a căuta ajutor pentru problemele legate de suicid.” (EVOLUŢII ŞI TENDINŢE ALE FENOMENULUI SUICIDAR ÎN ROMÂNIA, ÎN PERIOADA 1996–2012)

• “O treime din morţile violente pentru care, în 2013, s-au făcut autopsii au fost sinucideri, iar cei mai mulţi dintre cei care au ales această cale de a-şi încheia socotelile cu viaţa (82%) au fost bărbaţi. În concordanţă cu statisticile Institutului Naţional de Medicină Legală, cea mai frecventă metodă de comitere a suicidului, folosită în România, este spânzurarea”. (aici)

• “Această pondere este comparabilă cu cea a sinucigaşilor din ţările Europei de Est, care preferă spânzurarea ca metodă de sinucidere preponderentă. Urmează, în ordine, intoxicaţiile (voluntare) şi precipitările (aruncările de la înălţime), care sunt folosite de aproximativ 8–9% dintre sinucigaşi. De menţionat că aceste metode sunt folosite, de asemenea, dar într-o proporţie mai mare decât în România, de sinucigaşii din alte ţări europene, precum Anglia şi ţările nordice (care aleg, ca principală metodă, după spânzurare, intoxicaţiile), de cei din Luxemburg, Malta şi Spania (care preferă, imediat după spânzurare, precipitările).

“Exceptând asemenea metode, în România mai sunt folosite, dar într-o proporţie mai mică, submersia sau înecul (3,5%), plăgile autoproduse (1,8%) şi arsurile, la egalitate cu împuşcăturile (2,1%). Deosebirea faţă de alte ţări europene se manifestă, mai ales, în privinţa împuşcăturilor cu arme de foc, care, exceptând spânzurarea, reprezintă o metodă preferată de sinucigaşii din Serbia, Croaţia, Elveţia, Finlanda, Franţa şi Norvegia, dar este mult mai puţin folosită de cei din România, astfel că numai 1,2 dintre aceştia o preferă ca mijloc de sinucidere”. (aici)

• “Frecventa suicidului in Romania este peste media europeana la unele dintre cele mai predispuse categorii – adolescentii de 15 – 19 ani si adultii cu varste intre 50 si 54 de ani, conform unui studiu Eurostat, prezentat marti in Capitala si citat de Mediafax”

• “In Romania se sinucid de 5 ori mai multi bărbați decat femei.” (aici)

• “Mult mai multe femei au avut tentative de suicid, însă la capitolul suicid realizat, dus până la capăt, bărbaţii sunt pe primul loc. E vorba în general, în astfel de cazuri, de bărbaţi singuri, care au un nivel educaţional şi financiar mai scăzut, de cazuri unde există şi un abuz de substanţe, în principal de alcool“, a adăugat Teodorescu. Şi medicul Ştefan Milea susţine că bărbaţii sunt cei care duc de obicei la bun sfârşit un astfel de act.” (Bărbaţii se sinucid cu succes, femeile mai mult dramatizează)

• “În America, bărbații divortați se sinucid de 9,7 ori mai mult decît femeile divorțate. Cu alte cuvinte, la fiecare femeie divortață care se sinucide, alți 9 bărbați divortați se sinucid.” (Divorce and suicide risk)

Prin iulie/august apăruseră în presă o serie de știri despre sinucideri comise de bărbați.

1) Un medic stomatolog de 39 de ani care i-a lăsat soției o scrisoare de adio:

“Am construit împreună un cămin pentru familia noastră, ulterior mi-ai reproșat că atunci, în perioada aia în care eu mergeam la două locuri de muncă și în rest făceam muncă de construcții pentru căminul nostru, eu te-am neglijat pe tine și ai simțit că nu îți mai ofer sprijin moral. În cele două luni în care eu renovam apartamentul dormind 5-6 ore pe noapte poate aș fi avut și eu nevoie de sprijin moral. A urmat afecțiunea mea de coloană vertebrală, care m-a ținuit la pat și m-a adus în depresie, momente care au fost dificile pentru amândoi și în care aș fi avut mult mai multă nevoie de susținere morală, nu de critici și certuri”, a scris victima în vârstă de 39 de ani pe rețeaua de socializare.

Pentru tine în schimb cuvintele au o importanță mai mare decât orice, și în deosebit de multe cazuri ai scos din context partea negativă a ceea ce spuneam, chiar dacă afirmația întreagă era pozitivă. Anul trecut în iulie m-ai întrebat: spune-mi lucruri pe care le admiri la mine. Printre alte răspunsuri am zis: te admir cât de bine te descurci cu gestionarea cabinetului în care lucrăm, chiar mai bine decât mine, mai ales că inițial nu credeam că te vei descurca pentru că nu aveai experiența necesară. Ai transformat afirmația mea pozitivă într-un scandal penibil în care ai ajuns să mă bați în fața copilului nostru și a mamei tale. Din momentul acela te-ai răcit față de mine lent, pe zi ce trecea, și, eu imatur fiind încă în gândire nu nu am înțeles câtă nevoie avem de ajutor. De abia după 6 luni de zile am înțeles, încet, încet unde greșesc în gândire, ca om, și în relația cu tine și cu oamenii din jurul meu. Orice îmbunătățire am făcut la modul meu de a gândi nu te-a mai interesat, din contră, deși te-am implorat să nu înrăutățești ceea ce mai rămăsese între noi, ai făcut-o cu bună știință”, a mai scris medicul în mesajul de adio.

Pentru orice faci rău și deplasat tu îți găsești mereu o scuză, iar eu care sufăr înfiorător din dragoste nu am dreptul niciodată să mă apăr în fața ta și, în ochii tăi, pentru tine tot ce fac și zic eu este rău. Acum pot spune împăcat că este penibil ce faci de un an de zile, adică încerci să te scapi lent amiabil de mine încât tu să beneficiezi de toate avantajele din partea mea, adică a unui om care te iubește și își iubește copilul. De ce? Pentru că nu îți poți ierta faptul că ești violentă când îți pierzi controlul? (…) Dragostea și altruismul au niște limite. E momentul ca și eu să fiu egoist, pentru că nu mai pot suferi mai mult de atât! Viața mea a devenit un chin înfiorător! Tuturor celor care v-am greșit vă spun sincer că îmi pare rău”.

2) Un tânăr în vârstă de 30 de ani din Iași care:

“… n-a putut suporta dorul de iubita lui, a închiriat o garsonieră în Tătărăși, a scris un bilet de adio în care și-a rugat prietenul cel mai bun să se ocupe de înmormântare, iar apoi a băut și a consumat pastile până când a murit. Băbatul a cerut să fie îngropat cu un ursuleț de plus, pe care cel mai probabil îl primise în dar de la iubita lui.”

3) Un tânăr şofer din Deva care:

“… a transmis live pe Facebook momentul în care a ales să se sinucidă, la volanul dubei pe care o conducea în Germania. Cristian Claudiu tocmai aflase la telefon, de la iubita lui, că aceasta îl părăseşte, scrie Observator.tv:

“Mamă, tată, nu vreau să vă spun decât că vă iubesc, vă iubesc mai mult ca orice pe lumea asta, pe voi. Pe Monica pot să zic că am iubit-o, am iubit-o mai mult decât a meritat, încă o iubesc, o iubesc foarte mult. Astăzi mi-a dat o veste foarte dezamăgitoare. Mi-a spus că ea nu mai vrea nimic, nu mai vrea nimic cu mine. Mi-a spus că ea se desparte de mine. Mi-a spus că ea nu mai vrea să aibă nicio legătură cu mine. Mi-a spus că nu mai vrea nimic cu mine, după trei ani de relaţie, după ce am aşteptat atât.

După câte am îndurat, după câte am sperat, după câte speranţe mi-am făcut, ea îmi spune că nu mai vrea nimic cu mine. În schimb, vrea cu altcineva, cu Iulian, un băiat foarte de treabă. O să vă duceţi dracu şi eu am să mă duc la fel. Eu vreau să mor. Tot ce am vrut eu a fost ea. Nu mai pot, sunt terminat. Nu am să mai rezist. Am cedat psihic. Am trecut prin ce nu a trecut nimeni. O să îmi iau adio astăzi de la voi. O să merg cât o să fie drumul. Am să mă izbesc în ceva. Am să mă duc şi nu am să revin, credeţi-mă, Doemne, credeţi-mă”.

Imediat după ce începe să vorbească, tânărul începe să plângă şi explică faptul că suferă prea mult. Iubitei sale îi transmite, la un moment dat: „Şi de sus pot să-l iubesc pe copilul tău, şi de sus pot să am grijă de voi!”. După 8 minute de goană, românul accelerează spre 170 de kilometri pe oră, virează dreapta pe un alt drum și se izbește violent de un TIR. După impact, telefonul său a continuat să transmită Live pe Facebook. După momente lungi de tăcere, pe înregistrare se aud voci în germană ale martorilor care i-au sărit în ajutor. (aici)

4) Un tînăr de 25 de ani din Megidia care:

“a murit după ce și-a dat foc în mașina sa, sub un pod al autostrăzii A2, în zona localității Medgidia. Înainte de a incendia autoturismul, tânărul a spus că recurge la gestul extrem din cauza tatălui său. Înainte dea recurge la gestul extrem, tânărul a publicat un mesaj șocant pe Facebook.

„Îmi cer scuze tuturor care i-am jignit sau le-am greșit. Taților de băieți nu îi faceți copilului vostru ce mi-a făcut tatăl meu, nu am fost eu cel mai bun copil, dar nu cred ca meritam tratamentul pe care l-am primit. Sunt ei băieți, dar mai au nevoie de puțină iubire părintească. Îmi pare rău pentru ceea ce voi face și știu că sunt un laș, dar nu știu ce altceva să fac.”

“Ce a urmat este redat, spre miezul nopții, de un martor într-o postare pe grupul Info Trafic Constanța. „Azi, în jurul orei 16:40, mă deplasăm dinspre București spre Constanța și la km 197 vizibilitatea era foarte redusă din cauza fumului ce ieșea de sub pod. Am oprit pe banda de urgență și am coborât să văd ce se întâmplă. Ceea ce am văzut este greu de imaginat. Era o mășină care ardea, am sunat la 112 să trimită o mașină de pompieri, apoi am coborât la o distanță sigură de mașină să văd dacă sunt victime. Lângă mașină, erau așezate frumos, un portofel, un telefon și o pereche de ochelari”, povestește Gabriel Radu”. (aici)

5) Un tânăr din Arad care:

“… a fost decapitat de tren după ce s-a întins pe calea ferată. Înainte de impact, și-a pornit camera telefonului mobil. Din primele informații furnizate de martori, se pare că tânărul în cauză s-ar fi întins pe liniile de cale ferată, cu intenția clară de a se sinucide. În momentul impactului cu trenul, tânărul avea căştile în urechi şi telefonul pe modul de filmare sau de transmitere live. Din câte se pare, tânărul a fost cel care a sunat la 112, înainte de a se sinucide. A fost găsit, așa cum am precizat, cu căștile în urechi și telefonul mobil pus pe o piatră cu camera îndreptată spre el. Se spune că mecanicul l-a văzut când s-a pus pe burtă și și-a pus capul pe șină, a frânat, a pornit sirena, dar era prea aproape să îl mai evite, potrivit aradon.ro.” (aici)

Cîteva interpretări

• “… why are divorced men killing themselves? Some analysts argue that the research community has ignored a plausible explanation for the excess suicide risks experienced by divorced men. As Perrault3 and Farrell4 observe, while social, psychological, and even personal problems facing women are readily denounced, societal institutions tend to ignore or minimise male problems as evident in suicide statistics. For instance, in many jurisdictions in the US there seems to be an implicit assumption that the bond between a woman and her children is stronger than that between a man and his children.5 As a consequence, in a divorce settlement, custody of children is more likely to be given to the wife. In the end, the father loses not only his marriage, but his children. The result may be anger at the court system especially in situations wherein the husband feels betrayed because it was the wife that initiated the divorce, or because the courts virtually gave away everything that was previously owned by the ex-husband or the now defunct household to the former wife. Events could spiral into resentment (toward the spouse and “the system”), bitterness, anxiety, and depression, reduced self esteem, and a sense of “life not worth living”. As depression and poor mental health are known markers of suicide risk, it may well be that one of the fundamental reasons for the observed association between divorce and suicide in men is the impact of post divorce (court sanctioned) “arrangements”. Clearly this is an issue that needs further investigation.

• “Mult mai multe femei au avut tentative de suicid, însă la capitolul suicid realizat, dus până la capăt, bărbaţii sunt pe primul loc. E vorba în general, în astfel de cazuri, de bărbaţi singuri, care au un nivel educaţional şi financiar mai scăzut, de cazuri unde există şi un abuz de substanţe, în principal de alcool“, a adăugat Teodorescu. Şi medicul Ştefan Milea susţine că bărbaţii sunt cei care duc de obicei la bun sfârşit un astfel de act.

• “Am putea spune că sunt mai serioşi, decizia bărbatului e decizie. Ei nu se mai răzgândesc, nu vor să impresioneze, să emoţioneze“, spune Milea.

• Pe de altă parte, explică Radu Teodorescu, o altă explicaţie ar putea fi faptul că femeile sunt mai religioase decât bărbaţii, dar şi spiritul matern al acestora: „Femeile sunt mai responsabile, mai ales dacă au o familie, un copil, e un lucru descurajant şi se gândesc de două ori înainte de suicid.”

Aș propune un alt tip de interpretare: Eu cred că reziliența femeii la labilitate e mai mare. Femeia e mai emoțională/hipersensibilă (mai puțin serioasă, dacă mergem pe urmele raționamentului doctorului interveviat), dar rezistența ei la disperare e mai mare.Afirmațiile doctorului “Am putea spune că sunt mai serioşi, decizia bărbatului e decizie. Ei nu se mai răzgândesc, nu vor să impresioneze, să emoţioneze” – indică 1) o idealizare a raționalității și 2) pe cale de consecință, omit faptul că raționalitatea – care dă amploarea hotărîrii, logica ține drumul drept si decizia luată, pe cînd emoționalitatea e vibrantă și astfel mai mișcătoare, mai “schimbătoare”, mai adaptabilă – se poate întoarce impotriva celui așa zis rațional. Femeia si barbatul pot fi amîndoi nevrotici (vedem asta în terapie), însă ce mai vedem e că bărbatul folosește cu precădere anumite mecanisme de apărare: bărbatul neagă mai mult, raționalizează mai mult, izolează afectul mai mult. Ei își manageriază suferința (nevroza) izolînd-o, raționalizînd-o. Așa ne putem explica faptul că atunci cînd suferința dă pe-afară, bărbații nu știu ce să facă cu ea (și cu sine). Iau decizia să se sinucidă fiindcă decid că nu se mai poate face nimic. Femeia (în strînsa ei vecinătate cu polul afectivității adînc receptive) poate duce în cîrcă mult mai multă afectivitate îmbolnăvită (deturnată de la firescul ei). Sunt femei care duc greul unei familii (neînțelegerile, deziluziile, fracturile, adicțiile partenerului, ratările copiilor adulți) ani la rîndul și spun mereu acel “NU MAI POT”. Și mai pot. Încă o tură, încă un an. Bărbatul, cînd se impotmolește caută o rezolvare imediată, pragmatică. El nu poate umbla cu “jumătățile de măsură” ale femeii. Și cînd spun jumătăți de măsură spun de fapt nenumăratele nuanțe fracturate. Emoționalitatea e plină de nuanțe, de urcușuri și coborîșuri. Tocmai datorită uriașei ei afectivitatii, femeia se poate fractura nenumărat și să rămînă vie. Nu ridic femeia in slava ei (vulnerabilă). Femeia poate fi o mare turbată. Nu cobor din slava lui nici bărbatul. Emoționalitatea lui (mai) cerebrală îl face partenerul ideal pentru emoționalitatea feminină miloasă și fierbinte. Însă mi s-a părut util să completez cu o interpretare nouă aceste cumplite date statistice (“bărbații români se sinucid de 5 ori mai mult decît femeile românce”). Sinuciderile acestea arată că “hotărîrea” nu e numai hotărîre/determinare ci și o mare labilitate atunci cînd se metamorfozează in geamănul ei patologic: ridigiditatea. Gîndirea rigidă care nu vede decît un număr limitat de nuanțe, gîndirea rigidă care vede totul în alb sau negru. O gîndire cerebrală e o gîndire care percepe, ordonează și clasează realitatea în linii mari, adică după niște principii ordonatoare tari (the empathizing–systemizing theory – principiu de care suferă însăși teoria invocată, la o adică). Cu cît liniile sunt mai mari și principiile mai tari, cu atît ele sunt mai rezistente (la schimbare). Freamătă mai puțin, dar în același timp sunt mai puțin adaptabile (flexibile). Caută să plieze realitatea la ele și mai puțin să se plieze ele realității: integrarea cunoștințelor noi în cele preexistente sau modficarea/ajustarea datele existente în funcție de noile inputuri? Cu cît principiile sunt mai tari (rigide), cu atît se instituie mai repede un sistem de gîndire cu o structură clară. Dar sistematizarea e reductivă. În acest caz, liniile mari blochează ieșirile din criză.

Pe de altă parte, vedem că în cazul sinucigașilor deziluzionați romantic, avem de-a face cu o emoție pură (labilă). În aceste condiții de labilitate emoțională, mi se pare că ceea ce permite realizarea gestului ultim e forța. Bărbatul o fi el labil (sufletește vorbind), dar are mai multă forță (fizic vorbind). Mi se pare că forța fizică îi permite labilității să se sinucidă. Pare mai puțin specific ca o femeie să se agațe în spînzurătoare, să se îndrepte cu 180 km la oră spre un tir etc…

Citeste intreg articolul si comenteaza peContributors.ro