Ucraina încheie în defensivă un 2024 sângeros, cu forțele Rusiei în atac dezlănțuit din mai multe direcții / Anul în care Zelenski a fost nevoit să facă un pas dureros

Indiferente la pierderile masive de vieți, forțele ruse au atacat implacabil anul acesta în mai multe puncte ale frontului și au avansat lent, dar constant, forțând Kievul să vorbească pentru prima dată despre posibilitatea de a încheia „faza fierbinte” a războiului fără recuperarea teritoriilor controlate de Moscova, arată analizele Kyiv Independent, AFP și The Moscow Times. 

Anul 2024 a fost unul dificil pentru Ucraina, aproape mereu în defensivă, cu o excepție notabilă, pierzând teritorii în fața trupelor ruse care au avansat în mai multe direcții, din nord-estul regiunii Harkov până în Donețk.

Rusia a capturat Avdiivka – un oraș industrial din regiunea Donețk – în februarie 2024, dând startul unei serii de asalturi ale Moscovei în întreaga regiune.

Profitând de o rotație prost coordonată a unităților ucrainene, trupele ruse au lansat o ofensivă către Torețk și Niu-Iork, orașe din partea de mijloc a regiunii Donețk.

Moscova a continuat să câștige teren în partea de est a regiunii pe parcursul verii, apropiindu-se treptat de Pokrovsk, Kurahove și Vuhledar.

Vuhledar a fost capturat în octombrie. Iar experții spun că Rusia ar putea cuceri Pokrovsk în „câteva luni”.

La nord de Harkov, al doilea oraș ca mărime al Ucrainei, Rusia a lansat o ofensivă surpriză în luna mai, punând și mai multă presiune pe trupele ucrainene, care se străduiau deja să se mențină pe liniile actuale.

Ucraina încheie acum anul cu un deficit de forță de luptă pe care legea mobilizării nu l-a rezolvat încă, o înfrângere iminentă în mai multe bătălii-cheie și puține perspective de schimbare a situației pe câmpul de luptă, scrie Kyiv Independent.

Excepția notabilă: în ciuda faptului că este depășită la multe capitole pe întregul front, Ucraina a lansat cu îndrăzneală o incursiune transfrontalieră în regiunea Kursk din Rusia în luna august. În decembrie, Ucraina controla mai puțin de jumătate din teritoriul câștigat inițial și se confruntă cu o contraofensivă rusă intensă, care va implica trupe nord-coreene.

Atât Ucraina, cât și Rusia fac eforturi pentru a-și asigura o poziție cât mai avantajoasă înaintea unor posibile negocieri pentru pace purtate în 2025. Oficialii ucraineni au început deja să vorbească mai explicit despre perspectiva unei astfel de păci, pe fondul nesiguranței că ajutorul militar american va continua sub viitorul președinte al SUA, Donald Trump. 

Avansul Rusiei, în cifre 

Regiunile estice ale Ucrainei au rămas epicentrul luptelor grele anul acesta, cu Moscova avansând și presând forțele ucrainene suprasolicitate și depășite timp de luni de zile, scrie The Moscow Times.

În octombrie, armata rusă a avansat 478 de kilometri pătrați pe teritoriul ucrainean, un record care l-a bătut pe cel din martie 2022, în primele săptămâni ale războiului, potrivit unei analize AFP a datelor de la think tank-ul american Institute for the Study of War (ISW). 

Este mai mult teritoriu decât a câștigat Moscova în august și septembrie 2024 (477 și, respectiv, 459 de kilometri pătrați). Ultima dată când Rusia a făcut astfel de progrese a fost în martie 2022, când forțele Moscovei mărșăluiau spre capitala Kiev în primele etape ale războiului.

La jumătatea lunii decembrie, forțele ruse se aflau la doar câțiva kilometri de Pokrovsk, în regiunea Donețk, de care se apropie dinspre sud și est de luni de zile. 

Armata Moscovei câștiga, de asemenea, teritoriu în nordul frontului, după ce luna trecută a cucerit mai mult de 40 de kilometri pătrați în apropierea orașului Kupiansk din regiunea Harkov. 

Capturat de trupele ruse în primele etape ale războiului, Kupiansk a fost apoi recucerit de Ucraina în cadrul unei contraofensive din septembrie 2022.

Pe parcursul anului 2023, forțele rusești au cucerit doar 584 de kilometri pătrați din teritoriul ucrainean, potrivit unei analize AFP bazate pe datele publicate de ISW.

De la 1 ianuarie 2024, acestea au cucerit deja peste 2.660 de kilometri pătrați, o suprafață puțin mai mare decât cea a Moscovei.

De la începutul războiului, în februarie 2022, până la 27 octombrie 2024, Rusia a acaparat 67.192 de kilometri pătrați din teritoriul Kievului.

Împreună cu peninsula Crimeea anexată și zonele din estul Ucrainei controlate de separatiștii susținuți de Moscova înainte de invazia Kremlinului din februarie 2022, Rusia controlează în prezent 18,2% din teritoriul Ucrainei din 2013.

Ce s-a întâmplat în regiunile disputate

Regiunea Harkov este scena unei lupte majore la nord de Harkov, al doilea oraș ca mărime din țară, și a unei alte bătălii în jurul orașului Kupiansk, în partea de est a regiunii.

Linia frontului la nord de Harkov s-a stabilizat în vară, după ce Rusia a lansat o ofensivă în luna mai în încercarea de a captura orașul Vovceansk, deținut de Rusia timp de șase luni în 2022. Deși ritmul inițial a fost rapid, Moscova nu a reușit să recucerească complet orașul Vovceansk și să avanseze spre Harkov.

Experții spun că Rusia a reușit să obțină doar „câștiguri minime” spre Kupiansk.

Moscova are inițiativa pe linia frontului în apropiere de orașul Kreminna, ocupat de ruși în regiunea Luhansk, și continuă să exercite presiuni asupra apărării ucrainene din această regiune.

În Donețk, continuă bătălia în jurul Ceasiv Yar, un oraș colinar ocupat acum parțial de trupele ruse. Ucraina încearcă să își mențină pozițiile cu orice preț, după ce a fost forțată să se retragă din ruinele orașului Bahmut – la aproximativ 10 kilometri spre est – în mai 2023.

Forțele ruse au avansat dincolo de canalul Siverskîi Doneț-Donbas, care traversează orașul în această toamnă. Acestea încearcă să încercuiască orașul dinspre nord și sud.

Ceasiv Iar este conectat la un alt oraș important din regiunea Donețk, Pokrovsk, un oraș care este un centru logistic important. Trupele ruse par să încerce să „înconjoare” Pokrovsk dinspre sud-vest pentru a tăia drumurile care intră în oraș.

La fel ca în Harkov, situația pe linia frontului în sud-estul regiunii Zaporojie rămâne destul de stabilă, în ciuda avertismentelor repetate ale armatei ucrainene cu privire la o potențială nouă ofensivă rusă în zonă.

Mai la sud, Rusia și-a intensificat atacurile aeriene împotriva părții controlate de Ucraina din regiunea Herson, inclusiv a capitalei regionale. Divizate de râul Dnipro, care are o lățime de kilometri, nu există semne că vreuna dintre părți ar îndrăzni să desfășoare o operațiune de traversare a râului.

Atacuri transfrontaliere cu rachete 

În 2024, Rusia și Ucraina și-au intensificat atacurile aeriene, lansând armament din ce în ce mai avansat și stârnind temeri că conflictul ar putea escalada și mai mult.

Nu au fost doar dronele kamikaze lansate peste graniță, cele care au țintit infrastructura energetică ucraineană sau, după caz, obiectivele militare din Rusia.  

În noiembrie, președintele american Joe Biden a autorizat Kievul să utilizeze rachete cu rază lungă de acțiune ATACMS fabricate în SUA împotriva țintelor militare din Rusia, o măsură despre care Moscova a avertizat de mult timp că ar provoca un răspuns devastator.

Pe 21 noiembrie, Rusia a lansat asupra Ucrainei racheta balistică experimentală Oreșnik, în ceea ce Putin a numit un răspuns la utilizarea ATACMS de către Kiev împotriva țintelor de pe teritoriul rus. 

Experții consideră că noua rachetă zboară la o viteză de 10 ori mai mare decât cea a sunetului și poate lovi ținte aflate la o distanță de până la 5.500 de kilometri. Cu toate acestea, experții occidentali și ucraineni au spus că utilizarea Oreșnik a fost mai degrabă „un spectacol de PR” decât o escaladare reală a războiului.

În același timp, în timp ce utilizarea ATACMS de către Kiev a complicat logistica Rusiei în zonele de pe linia frontului, desfășurarea acestora a avut, de asemenea, un impact modest asupra cursului general al ostilităților.

„Din punct de vedere militar, era clar că utilizarea unui număr mic de rachete asupra unor ținte-cheie specifice nu avea să schimbe drastic situația de pe linia frontului”, a declarat expertul militar israelian David Sharp pentru The Moscow Times.

„În timp ce utilizarea (ATACMS) a venit cu anumite pierderi (pentru Moscova), a fost mai mult ca un mesaj politic pentru Rusia”, a spus el.

Ofensiva ucraineană din Kursk

Când Kievul și-a lansat incursiunea în regiunea Kursk, la granița cu Rusia, în luna august, aceasta a devenit cel mai important atac străin asupra teritoriului rus de la al Doilea Război Mondial.

Ofensiva a dus la capturarea de către Kiev a peste 20 de așezări din Kursk, inclusiv a orașului Sudja, un nod-cheie de tranzit al gazelor naturale între Rusia și Europa.

Mii de oameni au fost evacuați din Kursk și sunt în continuare strămutați. Mulți alții rămân blocați în teritoriul controlat de Kiev.

Analiștii spun că, deși incursiunea este privită ca un succes militar semnificativ pentru Ucraina – atât pe teren, cât și din punct de vedere politic – zona rămâne o provocare majoră pentru Kiev și Moscova.

Moscova a desfășurat mii de soldați nord-coreeni în regiune pentru a ajuta la recucerirea teritoriilor sale, a declarat Departamentul american al Apărării. A fost o evoluție semnificativă pe câmpul de luptă. Între timp, oficialii ucraineni și americani au anunțat că mii de soldați nord-coreeni și-au pierdut viața.

În noiembrie, Kievul controla încă 800 de kilometri pătrați din Kursk, în scădere față de estimările anterioare care indicau 1.400 de kilometri pătrați, a declarat pentru AFP o sursă din armata ucraineană.

Mulți cred că regiunea ar putea fi folosită ca monedă de schimb în cadrul unor potențiale negocieri de încetare a focului între Moscova și Kiev și că luptele din Kursk s-ar putea intensifica în timp ce Rusia caută o victorie politică prin recâștigarea controlului asupra teritoriilor sale.

În timpul conferinței sale anuale de presă din această lună, Vladimir Putin a promis că va alunga forțele ucrainene din regiunea Kursk, dar nu a precizat un termen.

„În lunile următoare, este probabil să vedem cum Moscova încearcă să împingă Ucraina înapoi (din regiunea Kursk) cât mai repede posibil”, a declarat Ivan Stupak, expert militar și fost ofițer al Serviciului de securitate ucrainean SBU.

Cu toate acestea, experții spun că schimbări semnificative ar putea urma după învestirea în ianuarie a președintelui ales al SUA, Donald Trump, care a promis să „pună capăt războiului” la preluarea mandatului – ceea ce ar putea deschide calea pentru negocieri între Moscova, Kiev și Washington.

La conferința sa de presă, Putin a declarat că este gata să vorbească cu Trump „oricând”.

Pierderi masive pentru Rusia

Reflectând asupra anului 2024 în conferința sa de presă din decembrie, președintele Vladimir Putin a descris anul ca fiind un „reper” în atingerea „obiectivelor” războiului Rusiei împotriva Ucrainei. 

Iar la o sesiune a Ministerului Apărării din această lună, Putin a declarat că forțele ruse au capturat 189 de așezări de pe front și că forțele armate au crescut la 1,5 milioane de persoane, lăudându-se că peste 1.000 de voluntari semnează contracte militare în fiecare zi.

Moscova are nevoie de un număr tot mai mare de militari, în condițiile în care oficialii occidentali au declarat în mai multe rânduri că trupele ruse au suferit pierderi record, în unele perioade de peste 1.000 de militari pe zi, pentru a asigura avansul pe front.

Conform generalului Oleksandr Sîrski, comandantul suprem al Forțelor Armate Ucrainene, rușii au pierdut peste 421.000 de militari în 2024, uciși în luptă sau răniți. Cifrele nu pot fi confirmate independent. 

Zelenski a declarat și el, pentru prima dată în mod public, că 43.000 de soldați ucraineni au fost uciși în luptă, în timp ce aproximativ 370.000 au fost răniți.

Oficialii de la Kiev au admis că Ucraina stă și mai prost la acest capitol, pe măsură ce tot mai puțini voluntari s-au oferit să se înroleze, pierderile de pe front se fac tot mai simțite – chiar dacă sunt mai reduse decât cele ale Rusiei, iar veteranii aflați în prima linie sunt suprasolicitați și epuizați, după ani de luptă.

Declarații mai explicite despre pace dinspre Kiev

La sfârșitul lui noiembrie, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat pentru Sky News că un acord de încetare a focului în Ucraina ar putea fi încheiat dacă teritoriul ucrainean pe care îl controlează Kievul ar putea fi luat „sub umbrela NATO” – ceea ce i-ar permite să negocieze ulterior returnarea restului teritoriului „pe cale diplomatică”.

Aderarea la NATO este o condiție greu de acceptat – sau imposibil – de către Rusia. Însă interviul lui Zelenski a arătat că acesta pare să accepte pentru prima dată că regiunile ocupate din estul țării nu vor face obiectul unui astfel de acord pentru moment.

„Dacă vrem să încheiem faza fierbinte a războiului, trebuie să aducem teritoriul Ucrainei pe care îl controlăm sub umbrela NATO. Trebuie să facem acest lucru rapid. Și apoi, în ceea ce privește teritoriul (ocupat) al țării, Ucraina va putea să îl recupereze pe cale diplomatică”, a afirmat Zelenski în interviu.

„Dacă vorbim despre o încetare a focului, avem nevoie de garanţii că Putin nu se va întoarce”, a spus apoi Zelenski.

În același timp, Zelenski i-a spus lui Trump, cu care s-a întâlnit la Paris, că Kievul are nevoie de o pace „durabilă” pe care Rusia să nu o „distrugă” în viitor. Oficialii ucraineni și europeni au avertizat în mai multe rânduri că o pace fără garanții puternice pentru Kiev ar putea determina Moscova să își reia ofensiva într-un viitor apropiat.

De partea cealaltă, Kremlinul a acuzat Ucraina că „refuză” să negocieze încetarea războiului și a declarat că condițiile sale pentru a intra în negocieri de pace – care includ cedarea de către Kiev a patru regiuni – rămân neschimbate.

Ministrul de Externe Serghei Lavrov declarat zilele trecute că Rusia nu vede rostul unui amistițiu slab, și că dorește un acord obligatoriu din punct de vedere juridic pentru o pace durabilă care să asigure securitatea Rusiei și a vecinilor săi.

„Un armistițiu este o cale spre nicăieri”, a declarat Lavrov, adăugând că Moscova suspectează că un armistițiu atât de slab ar fi pur și simplu folosit de Occident pentru a reînarma Ucraina.

În așteptarea lui Trump

Preşedintele ales al SUA, Donald Trump, a afirmat la mijlocul lunii decembrie că va discuta cu lideriii rus şi ucrainean, Vladimir Putin şi Volodimir Zelenski, pentru a ajunge la o înţelegere care să pună capăt acestui război sângeros.

Întrebat dacă, în opinia lui, Kievul ar trebui să cedeze teritorii Moscovei pentru a se ajunge la pace, viitorul preşedinte american a evitat să dea un răspuns direct, afirmând doar că mare parte din teritoriile în dispută – regiunile ucrainene ocupate de trupele ruse – au fost reduse la stadiul de ruine şi moloz şi va fi nevoie de un secol pentru a fi reconstruite.

Discursul lui Trump din timpul campaniei electorale din SUA a sugerat că SUA și-ar putea reduce dramatic ajutorul militar pentru Ucraina. Însă acest lucru nu a reieșit neapărat din discuțiile ulterioare la nivel înalt, iar analiștii au spus că Washingtonul nu va abandona Kievul.

Președintele ales a îndemnat însă statele europene să facă mai mult pentru a contribui la încheierea războiului.

Potrivit publicației americane The Wall Street Journal, Trump i-ar fi sugerat lui Emmanuel Macron ca trupe europene să monitorizeze o încetare a focului în Ucraina, ca o formă de garanţie de securitate pentru a preveni o nouă agresiune rusă.

Și europenii încep să discute despre pace

Potrivit Reuters, statele europene au început să discute în ultimele săptămâni despre trimiterea de trupe în Ucraina, în eventualitatea unei încetări a focului sau a unui acord de pace, iar discuțiile pe această temă, aflate într-un stadiu incipient, au fost conduse de Franța.

Oficial, liderii europeni au insistat că se concentrează pe creșterea ajutorului militar și economic pentru Kiev și nu văd niciun semn că Putin este pregătit să negocieze. 

Cu toate acestea, în spatele scenei, unii oficiali analizează modul în care statele europene ar putea oferi garanții de securitate Ucrainei, inclusiv prin intermediul unei forțe de zeci de mii de soldați pe teritoriul ucrainean.

Marile state europene precum Franța, Germania, Italia, Polonia și Marea Britanie ar putea forma cea mai mare parte a forței, au spus oficialii citați de Reuters. O astfel de forță, observă analiștii, ar crește însă riscul unei confruntări directe cu Rusia și ar pune armatele europene sub presiune.

Macron s-a confruntat deja cu reacții negative pentru că a insistat asupra acestei chestiuni, având în vedere sensibilitatea politică a trimiterii de trupe într-o astfel de misiune.

După discuțiile cu președintele francez de la mijlocul lunii decembrie, prim-ministrul polonez Donald Tusk a declarat că Varșovia nu intenționează să se alăture unei astfel de forțe. Ministrul german al apărării, Boris Pistorius, a declarat că Berlinul ar juca probabil un rol în asigurarea unei încetări a focului, dar că este mult prea devreme pentru a spune ce fel de forță ar fi necesară.