Socialismul guvernării actuale de dreapta

Clasa politică românească, de orice culoare și orientare politică, a fost puternic bulversată de criza economică care a trecut în plan subsidiar discuțiile cu privire la principiile economice sau la ideologiile care să guverneze acțiunile viitoare. Partidele ”de dreapta” au lăsat deoparte libertatea economică și au trecut la măsuri de stânga în timp ce cele ”de stânga” au devenit conștiente că nu pot să supraviețuiască bugetar dacă nu includ în programul lor măsuri liberale (s-a mers chiar mai mult spre o coaliție contra firii între un partid liberal și unul socialist). Din păcate criza a determinat o migrație a întregii politici către măsuri stângiste cu precădere și a generat o frică tot mai mare de piața liberă la guvernanții actuali. Inițiativa privată a avut enorm de mult de suferit în ultimii ani de guvernare ”de dreapta” fiind agresată de o serie de măsuri fiscale / monetare / economice concentrate mult prea mult pe echilibrul bugetar / veniturile bugetare pentru proiecte ale statului (parcuri la margine de oraș prin care nu se plimbă nimeni, rondouri de flori cât mai înalte și mai bine garnisite cu flori în prag de iarnă, borduri cât mai înalte, astfalt proaspăt turnat numai bun de spart pentru a monta o conductă și în nici un caz autostrăzi sau ceea ce ne lipsește stringent).

Dacă e să facem un bilanț al măsurilor de dreapta și de stânga ale guvernării actuale ajungem rapid la un deficit în defavoarea capitalismului, economiei de piață, inițiativei private:

Măsuri de dreapta:

1. Tăierea pensiilor (inclusiv neindexarea lor cu rata inflației)
2. Tăierea salariilor bugetarilor (poate fi privită și ca o măsură împotriva pieței libere care a prăbușit consumul privat)
3. Concedierea unui număr mare de bugetari din diferite sectoare / reducerea de posturi în sectorul bugetar
4. Cota unică de 16%
5. Consolidarea fiscală (deși numărul de taxe rămas în picioare este imens)
6. Creșterea vârstei de pensionare
7. Reforma asistenței sociale prin rediscutarea dosarelor de asistență socială / a regulilor prin care se acordă asistența socială

Măsuri de stânga:

1. Creșterea TVA la 24%
2. Menținerea unui număr imens de taxe (254 în prezent)
3. Creșterea cu aproximativ 30% a pensiilor militarilor (care au fost și cei care nu au cotizat la sistem, practic creșterea lor vine din neindexarea restului de pensii)
4. Crearea de ministere noi (Ministerul Fondurilor Europene) și menținerea în funcțiune a unor ministere inutile (Ministerul Turismului, Ministerul Telecomunicațiilor etc.)
5. Programul ”Prima Casă” (în total garanții în valoare de 1,96 miliarde Euro)
6. Programul ”Rabla” (în total 544,5 mil. lei în 2011)
7. Împrumutul de la FMI și de la UE (17,4 miliarde Euro, majoritatea banilor fiind blocați la BNR pentru care se plătește dobândă către FMI din bugetul public)
8. Deficitul bugetar mare (incapacitatea de a tăia risipa pe parte de cheltuieli)
9. Datoria publică în creștere (incapacitatea de a colecta fonduri la nivelul cheltuielilor și de a ajusta cheltuielile la nivelul veniturilor)
10. Creșterea ponderii proiectelor statului în total buget
11. Impozitul minim (scos ulterior)
12. Menținerea fondului public de pensii și a obligativității plății contribuției la acesta
13. Nici o privatizare a activelor statului
14. Menținerea unui sistem aproape exclusiv public de sănătate și apărarea lui prin neplafonarea contribuției la sistemul public și prin imposibilitatea de a alege în a cotiza la sistemul public sau la sistemul privat de pensii
15. Menținerea fiscalității pe muncă la unul din cele mai mari nivele din Europa
16. Inflația ridicată (cea mai mare din UE în 2010)
17. Menținerea sistemului birocratic din administrațiile statului
18. Subvenții pentru companiile ”strategice” mari care angajează și ”crează” locuri de muncă (329 mil. lei în 2011)
19. Subvenții pentru cei care angajează șomeri, mențin în șomaj tehnic angajații, angajează tineri absolvenți
20. Subvenții de la stat pentru încurajarea uceniciei și angajarea tinerilor pe perioada vacanțelor
21. Subvenționarea dobânzii pentru IMM-uri
22. Ajutorul de stat de tip ”minimis” (24 mil. lei în 2011)
23. Programul ”Start” de incubare a unor afaceri făcut de către stat (10 mil. lei în 2011)
24. Programul ”Cumpără românește” (5,2 mil. lei)
25. Programul anual de promovare a companiilor să exporte prin subvenționarea participării acestora la târguri și expoziții internaționale (34,4 mil. lei în 2011)
26. Acordarea de garanții guvernamentale pentru cei care se finanțează prin fonduri europene (300 mil. lei în 2011)
27. Programul ”Primul Siloz” (garanții pentru certificate în valoare de 520 mil. lei)
28. Lipsa de privatizare a programelor de infrastructură strategice (autostrăzi private pentru care să plătim în funcție de cât le utilizăm);
29. Programul ”Casa Verde” (110,7 mil. lei în 2011)
30. Programul de sprijinire a comercianților și a serviciilor de piață (7 mil. lei în 2011)
31. Stimularea antreprenoriatului feminin (0,5 mil. lei în 2011)
32. Lipsa de transparență în construirea bugetului pe partea de investiții publice / achiziții publice
33. Menținerea unui procent redus la achizițiile publice realizat prin SEAP (sistemul electronic).

Toate aceste măsuri dominant de stânga au transformat România într-o țară fundamental dependentă de factorul politic. O țară care pe hârtie are o economie de piață funcțională dar în care nimic nu se dezvoltă fără sprijinul planificatorului central: de la crearea de locuri de muncă, antreprenoriat feminin și juvenil la investițiile imobiliare și cele în case ecologice sau mașini de ultimă generație. Economia românească continuă să fie menținută periculos de mult conectată la factorul politic și să depindă de capriciile celor care împart acești bani. În ciuda aparențelor și sforțărilor cu iz electoral ale guvernanților ”de dreapta”, în România se face prea puțin pentru antreprenoriatul autentic și pentru inițiativa privată, iar cel care se crează prin politicile publice nu rezistă foarte mult pe piață în momentul în care sprijinul de la centru încetează: fie dau faliment pentru că ideea de afaceri incubată de stat a fost una proastă și cei care au dat banii nu au avut interesul politic să o evalueze ca atare fie cel care a fost incubat nu avea calitățile de antreprenor și a câștigat proiectul statului fiind prieten cu cineva din comisia de selecție.

Este clar acum de ce guvernanții actuali nici nu vor să audă de reducerea cheltuielilor publice ale statului cu proiectele date de la centru, de ce vor să fie ei cei care împart bunăstare (doar unora și pe criterii arbitrare) și de ce ne taxează atât de mult, sărăcindu-ne cu fiecare lună de salariu sau profit. Ca să câștige ei și gașca din jurul lor care are acces la aceste programe redistribuționiste (o schemă similară propun și socialiștii, în fapt orice politician care își arogă dreptul asupra unei părți din libertatea noastră). Astfel de guvernanți de stânga vor pune întotdeauna în față echilibrul lor bugetar și nu vor da doi bani pe dezechilibrul nostru bugetar provocat de impozite multe și cheltuite prost pe servicii de calitate periculos de îndoielnică. Capitalismul din România este pe ducă și moare încetul cu încetul (dacă a apărut sau a existat vreodată) sub impactul acestor politici publice complet decuplate de la ceea ce ar trebui să însemne cu adevărat o guvernare liberală. Niciodată cu astfel de politici publice de stânga nu vom crește durabil și nici nu vom ajunge la performanțele / bunăstarea celor din țările către care avem pretenția că ne îndreptăm (vom crește în procentul cu care banca centrală expandează masa monetară, băncile comerciale o multiplică prin rezervă fracționară pentru a împrumuta statul care derulează proiectele sale florale; adică vom crește în același procent cu care crește datoria publică și deficitul bugetar de la un an la altul). Cu cât va trece mai mult timp cu atât polarizarea între membrii societății va fi mai mare: cei care nu avem acces la astfel de ”servicii” plătite din banii noștri vom sărăci sistematic în timp ce alții (mult mai puțini) se vor îmbogăți fără a avea virtuți clare în acest sens (nu pentru că piața îi va premia pentru performanțele lor ci pentru că o face statul prieten pentru neperformanța lor). Bogații ”răi” (îmbogățiți cu statul) prind și vor prinde și mai multă putere din șmecheriile pe care le fac la umbra statului și a acestor politici de stânga distribuționiste.

Comenteaza pe Contributors.ro