DrinkInsider shopping tips: Cum să cumpărăm o sticlă cu vin de circa 5 euro fără să ne păcălim

În cazul unei sticle cu vin de 4-6 euro, anul de recoltă de pe etichetă este esenţial, e prima informaţie pe care trebuie s-o căutăm şi ar trebui să fie un criteriu eliminatoriu în decizia noastră de cumpărare.

Vreau să vă previn de la bun început: cunoscătorii, amatorii avizaţi şi pasionaţii care citesc periodic revistele de specialitate, nu cred că vor găsi ceva interesant în textul de mai jos. În schimb, consumatorii obişnuiţi, cei care cumpără ocazional vin din supermarket, cred că pot citi cu atenţie în continuare.

Scenariul este următorul: sunteţi la raftul de vin din supermarket, vreţi să alegeţi o sticlă şi sunteţi dispuşi să alocaţi un buget de circa 5 euro pentru o butelie de 750 ml. Cu alte cuvinte, vă încadraţi în normalitate: căutaţi plăcere într-o sticlă cu vin, dar nu vreţi să aruncaţi cu banii pe fereastră. Şi aveţi perfectă dreptate, fiindcă acest obiectiv nu e chiar aşa greu de atins, cu condiţia să respectaţi câteva recomandări simple.

E bine de ştiut că un vin din această gamă de preţ (4-6 euro) se defineşte, generic, ca „vin de consum curent”. Cu alte cuvinte, nu este un vin destinat învechirii. Nici selecţia de struguri din care este produs, nici tehnicile de vinificare şi nici tipul de dop nu-l recomandă pentru a fi învechit. Nu există nicio conotaţie negativă aici: pur şi simplu, vinul este făcut ca să fie consumat proaspăt, să ofere satisfacţie imediată şi asta cu un buget moderat. Pe de altă parte, cu acest tip de vin, nu putem să ne aşteptăm, totuşi, la vreo experienţă gustativă ieşită din comun.

Acestea fiind spuse, putem răspunde şi la întrebarea din titlu: dacă vreţi să alegeţi un vin de circa 5 euro, indiferent de culoarea pe care o preferaţi (alb, roze sau roşu), de regiunea/ţara din care provine, sau de numele producătorului, uitaţi-vă, în primul rând, dacă anul de recoltă respectă regula de mai jos. Dacă vinul nu se califică, vă rog să puneţi, cu grijă, sticla înapoi pe raft şi să căutaţi alta.

Pentru vinurile de consum curent, regula este următoarea:

La vinul alb şi roze, anul de pe etichetă trebuie să fie N-1 (unde N este anul de graţie în care ne aflăm). Dacă vinul e mai vechi, nu-l cumpăraţi! Cu alte cuvinte, în 2020, cumpăraţi doar vinuri albe şi roze din 2019.
La vinul roşu, anul de pe etichetă ar trebui să fie N-2 sau N-3 (unde N este, ca mai sus, anul curent). Aici, regula este mai puţin strictă: în anumite cazuri, merge şi N-4. Prin urmare, în 2020, cumpăraţi vinuri roşii din 2018 sau 2017, dar nu mai vechi.

Câteva observaţii, la final:

Pentru vinurile de 4-6 euro, mitul urban care zice că „vinul vechi e vinul bun” este fals, în proporţie de 99%.
Există şi excepţii de la regulă, însă ele sunt foarte puţine, pe acest palier de preţ.
Pentru a alege un vin de circa 5 euro, regula de mai sus este necesară, dar nu şi suficientă: mai sunt şi alte criterii de selecţie, pe care le vom detalia cu altă ocazie.

Atenţie la „promoţiile” din supermarketuri: dacă anul de pe sticlă nu respectă regula de mai sus, atunci, mai mult ca sigur, avem de-a face cu o lichidare de stoc de care trebuie să ne ferim, oricât de atractiv ar fi preţul!

Ce se poate întâmpla dacă nu respectăm această recomandare? Cu o mare probabilitate, riscăm să cumpărăm vinuri îmbătrânite, oxidate şi cu arome alterate.

Spor la cumpărături!