DOCUMENT Părinții trimiși la cursuri de educație parentală, când intră copiii la școală – prevede Strategia națională de parenting, pusă în dezbatere pe edu.ro

Ministerul Educației propune introducerea Educației parentale în fișele de post ale profesorilor, asistenților medicali și sociali, cu 2 ore pe săptămână alocate parentingului care să fie incluse în normă. În plus, autoritatea are în vedere ca fiecare părinte să participe la cursuri de educație parentală, în momentul în care copilul intră într-un nou ciclu de învățământ. Prevederile fac parte din proiectul de Strategie națională de educație parentală 2018-2025, pus în dezbatere publică până pe 10 iulie.

Ministerul Educației a lansat în dezbatere publică pe edu.ro Strategia națională de educație parentală 2018-2025. Proiectul este supus consultării publice în perioada 11 iunie – 10 iulie 2018.

“Susţinerea formării şi dezvoltării competenţelor parentale devine una dintre misiunile pe care statul trebuie să şi le asume, dacă dorim ca educaţia copiilor şi tinerilor să devină o acţiune coerentă, eficientă şi care să ofere şanse egale tuturor”, anunță Ministerul Educației. Instituția vorbește despre crearea unei noi culturi familiale, bazate pe dialog și cunoaştere.

Printre obiective se numără “includerea în Clasificarea Ocupaţiilor din România a profesiei de educator parental”, precum și “desemnarea unei autorităţi centrale cu rol determinant în monitorizarea şi evaluarea procesului de implementare a sistemului de educaţie parentală”.

Proiectul de strategie menționează ca obiectiv și modificarea fișei de post a educatorilor, profesorilor, asistenților medicali, psihologilor, “pentru includerea unor responsabilități privind dezvoltarea abilităților și competențelor parentale ale părinților și tinerilor ca viitori părinți”. Concret, Ministerul spune că noile fișe de post ale profesorilor, asistenților medicali și ale asistenților sociali care sunt implicați în educație parentală trebuie să conțină 2 ore pe săptămână, alocate educației parentale, care să fie incluse în normă.

Ministerul Educației lansează, prin acest document, și ideea introducerii disciplinei opționale „Educaţie parentală” în școală, la nivelul claselor de liceu, colegii, școli profesionale, universităţi.

Proiectul prevede o reţea națională de educatori parentali, pornind de la propunerea UNICEF ca în fiecare județ și sector din Capitală să existe câte 4 formatori în educaţie parentală.

“Fiecare părinte participă la cursuri de educație parentală în momentul în care copilul intră într-un nou ciclu de învățământ”, se arată în document, alături de următoarea alocare bugetară: “după etapa de formare a educatorilor parentali, ar fi necesară o alocare bugetară de 295.041.105 lei pentru primul an pentru 2.553.861 de părinți participanți la cursurile de educație parentală”.

“Începând cu al doilea an, vor participa la cursuri de educație parentală un număr mediu de 150.000 de părinți”, spune Ministerul în documentul pe care l-a pus în dezbatere.

Estimarea costurilor cu formarea

Rezultatele așteptate după implementarea strategiei (outcome):

• 25% dintre specialiști (educație preșcolară, educație preuniversitară, asistență medicală primară și asistență socială), instruiți pentru a oferi programe de educație parentală pentru părinți
• 80% dintre părinți /reprezentanţi legali/persoana în grija căreia se află copilul participanți la programe de educație parentală aplică practici pozitive de îngrijire, creștere și educație a copiilor, din care cel puțin 30% sunt bărbați
• 75% dintre copii (cu vîrste între 0-18 ani) se vor dezvolta armonios într-un mediu familial adecvat atingerii potențialului lor;
• 90% din copii cu vîrsta de 0-5 ani se dezvoltă corespunzător standardelor de învățare și dezvoltare timpurie;
• 75% dintre tineri, femei și bărbați (potențial viitori părinți) cu abilități parentale dezvoltate

Educaţia parentală este definită de Ministerul Educației ca “ansamblul de programe, servicii și resurse destinate părinților/reprezentanţilor legali/persoanei în grija căreia se află copilul, cu scopul de a-i sprijini pe aceștia în creşterea şi educaţia copiilor, în conștientizarea rolurilor pe care le au şi de a le dezvolta şi îmbunătăți competențele parentale”.

Obiectivul principalal activităților de educație parentală este de a-i face pe părinți să conștientizeze cât de important este rolul pe care îl au în dezvoltarea copilului, pentru ca apoi “să își îmbunătăţească sau să-și modifice unele cunoştinţe, atitudini, înţelegeri/viziuni şi practici de îngrijire şi educaţie în conformitate cu recomandările psiho-pedagogiei moderne”, susține autoritatea.

Ministerul Educației vorbește despre “educatorul parental”, care este “profesionistul care poate avea o pregătire iniţială în domeniul socio-uman sau medical (educatori, profesori, medici, asistenţi sociali, asistenţi medicali, psihologi etc.), dar care a participat la un program de formare specializată în domeniul educației parentale”.

Autorii strategiei notează că numeroși părinţi “reclamă fie o incapacitate de gestionare a relaţiilor cu proprii copii, fie rămân ataşaţi valorilor care s-au transmis tradiţional şi pe care le consideră ca fundamentând modele valide de relaţionare intrafamilială. Această din urmă atitudine, care în domeniul educaţiei parentale reprezintă şi o formă de manifestare a reticenţei părinţilor în ceea ce priveşte participarea la cursuri de educaţie parentală, este prezentă uneori şi în discursul profesioniştilor, care idealizează familia tradiţională, pe care o consideră drept o formă perfectă de organizare”.

Ministerul precizează că “la nivelul Consiliului Europei se încurajează parentalitatea pozitivă, respectiv «comportamentul parental bazat pe urmărirea interesului superior al copilului, care este stimulant, abilitant și non-violent și care oferă recunoaștere și orientare care implică stabilirea de limite pentru a permite dezvoltarea deplină a copilului»”.

Disciplina bazată pe pedeapsă “este corelată cu un nivel scăzut al inteligenței emoționale la copii și adolescenți, acompaniată de cele mai multe ori de comportamente negative, cum ar fi: consum de alcool, stimă de sine scăzută, rezultate școlare scăzute, comportamente deviante, depresie și anxietate”, avertizează instituția.

Problemele actuale ale societății românești, identificate în Strategie

1. Rata mortalităţii infantile din România continuă să fie cea mai mare din Uniunea Europeană: 6,9% în 2016, conform datelor Institutului Național de Statistică. Malnutriţia (distrofia) şi prematuritatea sunt prezente ca diagnostice favorizante ale deceselor.

2. Copiii din familiile numeroase (cu patru sau mai multi copii) reprezintă doar 10% din totalul populaţiei de copii, dar un sfert dintre copiii săraci. Copiii care trăiesc în familii monoparentale se confruntă cu un risc de sărăcie semnificativ mai ridicat (34% față de 23,1% pentru copiii din familiile tipice).

3. Rata sărăciei pentru copiii aflati in mediul rural este de aproape 4 ori mai mare comparativ cu mediul urban (12,4% față de 3,5% in 201030). O mare parte dintre copii trăiesc în condiții de locuit inadecvate, care le afectează dezvoltarea. Un copil din zece creşte într-o locuinţă improprie, cu probleme grave legate de deteriorarea locuinţei sau calitatea ei: criza de spaţiu, lumina insuficientă, lipsa încălzirii, scurgeri prin acoperiş, igrasie, instalaţii defecte, tocuri de ferestre sau podele deteriorate. Peste un sfert dintre copii trăiesc în locuinţe construite din materiale inadecvate, din paiantă sau alte materiale slab rezistente.

4. Nivelul ridicat de sărăcie în cadrul populaţiei rome

5. Slaba informare a părinţilor privind creşterea şi îngrijirea copiilor

6. O rată crescută a abandonului familial şi a copiilor părăsiţi în spitale care rămân fără acte de identitate. Documentul arată că, în 2013 şi în 2014, 1.653 de nou-născuţi au fost abandonaţi în maternităţi.

7. Fenomenul copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate (la muncă). La sfârșitul lunii iunie 2015, cifrele oficiale furnizate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului și Adopție indicau un număr total de 81.581 copii ai căror părinți sunt plecaţi în străinătate.

8. O rată crescută a abandonului şcolar şi o rată crescută de părăsire timpurie a şcolii de către tinerii cu vârste între 18 şi 24 de ani. “În anul școlar 2015-2016, 8,43% din copiii cu vârsta corespunzătoare învățământului primar (6-10 ani) nu frecventează școala (i.e. aproape 90.000 de copii), 9,96% din copiii cu vârsta corespunzătoare învățământului secundar inferior (11-14 ani) nu frecventau școala (i.e. 84.000 copii), iar 25% din copiii cu vârsta corespunzătoare învățământului secundar superior (15-18 ani) erau în afara școlii (i.e. 217.000 adolescenți). În comparație cu anul școlar 2010-2011, toate aceste rate ale copiilor aflați în afara sistemului de educație au înregistrat o tendință crescătoare.”

10. Numărul ridicat de sarcini în randul adolescentelor și prevalenţa căsătoriilor timpurii în comunităţile sărace şi marginalizate. În anul 2014, din totalul celor 129.723 gravide nou luate în evidenţă, au fost înregistrate 13.329 gravide cu vârsta sub 19 ani (10,27%), din care: 654 gravide (0,5%) cu vârsta sub 15 ani şi 12.675 gravide (9,8%) cu vârsta 15-19 ani.

11. Vaccinarea. “Activitatea de imunizare constituie intervenţia de sănătate publică cea mai eficace, ce asigură protecţia atât a individului, dar şi a comunităţii faţă de o serie de boli severe transmisibile. Totuşi, în Europa ca şi în România, atingerea acoperirii vaccinale adecvate asigurării «imunităţii colective» întampină deficienţe şi chiar recrudescenţa unor patologii anterior ţinute sub control (ex. rujeola). Dată fiind importanţa domeniului şi riscurile transfrontaliere potenţiale, se impune consolidarea programului naţional de imunizare, în special la nivel funcţional, precum şi creşterea complianţei populaţiei la vaccinare (…). Acțiunea de identificare și de vaccinare a comunităților cu acoperire vaccinală suboptimală are rezultate nesatisfăcătoare datorită: refuzului, nivelului socio-economic și de educație scăzut, migrației sezoniere, propagandei negative făcută de reprezentanții bisericii, implicării insuficiente a unor medici de familie şi reprezentanților acestor comunități din structurile locale de decizie, personal insuficient, deficit numeric sau slaba implicare a mediatorilor sanitari și asistenților comunitari care să sprijine acțiunile de vaccinare în comunitățile greu accesibile; comunicare dificilă a medicului cu aparținătorii din aceste comunități. Unii părinți/tutori refuză vaccinarea copiilor invocând respectarea drepturilor pacientului precum și informații furnizate de rețeaua de internet, legate de efectul nociv al vaccinărilor. Vaccinarea copiilor este afectată şi de deplasarea populației pe perioade variabile de timp în țările UE și în alte județe, în scop lucrativ (conform raportului INSP pentru anul 2014). Cadrul legislativ actual induce convingerea că statul este obligat să asigure vaccinurile din programul naţional de imunizare, dar populația nu are obligația de a se vaccina” – se arată în cadrul proiectului de strategie.

12. Numărul crescut al copiilor abuzați, neglijați, exploatați. Documentul face referire la un studiu UNICEF din 2015 care a arătat că în România, atunci când un copil greșește, prima reacție a 54% dintre părinți este de a ridica vocea, iar 11% dintre părinți pălmuiesc imediat copilul sau îl trag de păr. “Violența verbală – adică țipatul, înjosirea, amenințarea – nu este percepută ca act de violență, iar violența fizică e adesea percepută ca fiind ceva obișnuit. Chiar și profesioniștii care ar trebui să lucreze cu familiile și să-i protejeze pe copii sunt deseori influențați de această normă socială, iar studiul amintit a constatat că doar 54% din cazurile de violență au fost evaluate corect de către profesioniști. Toleranța culturală profundă la violența împotriva copiilor este o problemă gravă care necesită o soluționare pe termen mediu și lung”, subliniază Strategia.

Descarcă de aici Strategia națională de educație parentală 2018-2025 – proiect

Strategia Nationala de Educatie Parentala – Proiect publicat de Ministerul Educatiei