Ziua Sfantului Andrei, ocrotitorul Romaniei

Credinciosii il praznuiesc luni pe Sfantul Apostol Andrei, crestinatorul neamului romanesc, numit si „Cel dintai chemat” intrucat a raspuns primul chemarii lui Hristos la apostolat, ziua fiind totodata cunoscuta pentru obiceiul de a pune grau la incoltit pentru testarea belsugului din anul urmator, relateaza Mediafax.

Conform Bibliei, Andrei este fratele apostolului Petru. Originari din Betsaida, localitate situata pe malul Lacului Genezaret, ei aveau o casa in Capernaum si erau pescari.

Evanghelia lui Ioan spune ca Andrei ar fi fost mai intai ucenic al lui Ioan Botezatorul. Cand a vazut, a doua zi dupa Botezul lui Iisus in Iordan, pe dascalul sau Ioan aratand catre Iisus si zicand: „Iata Mielul lui Dumnezeu, cel ce ridica pacatul lumii”, Andrei l-a urmat pe Hristos, spunandu-i fratelui sau Petru: „Am gasit pe Mesia, care se talcuieste Hristos”. De aceea Andrei a fost numit „Cel dintai chemat”.

Chemarea lui Andrei la apostolie este relatata de Sfantul Evanghelist Matei prin cuvintele: „Pe cand Iisus umbla pe langa Marea Galileii, a vazut doi frati, pe Simon, ce se numeste Petru si pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja in mare, caci erau pescari. Si le-a zis: <>. Iar ei, indata lasand mrejele, au mers dupa el”.

In Evanghelii, Sfantul Andrei mai este mentionat doar de doua ori: la inmultirea painilor, dincolo de Marea Galileii, cand el a instiintat pe Mantuitorul ca acolo, in multime, era un baiat care avea cinci paini de orz si doi pesti, iar a doua oara, dupa invierea lui Lazar, cand, impreuna cu Filip, l-a instiintat pe Iisus ca niste elini, veniti in Ierusalim cu prilejul sarbatoririi Pastelui iudaic, voiau sa-l vada.

Numele „Andrei” deriva din grecescul „Andreas”, care inseamna „viteaz”, „barbatesc”.

Traditia Bisericii arata ca, dupa inaltarea lui Hristos la cer si dupa Cincizecime, apostolii au tras la sorti ca sa mearga in toata lumea pentru propovaduire. Atunci, lui Andrei i-au cazut sortii sa mearga in Bitinia, Bizantia, Tracia si Macedonia, cu tinuturile din jurul Marii Negre, pana la Dunare si Scitia (in prezent Dobrogea) si pana in Crimeea.

Andrei a avut si un sfarsit de mucenic, fiind rastignit la Patras, langa Corint, cu capul in jos, pe o cruce in forma de X, careia i s-a spus Crucea Sfantului Andrei.

Sfantul Apostol Andrei a fost inscris in calendarul Bisericii Ortodoxe Romane cu cruce rosie inca din 1995, iar in 1997 Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane l-a proclamat „Ocrotitorul Romaniei”. Acelasi for de conducere al Bisericii a decis ca ziua de praznuire a sfantului, 30 noiembrie, sa fie proclamata sarbatoare bisericeasca nationala.

Ziua Sfantului Andrei a fost declarata prin lege sarbatoare publica si este zi libera din 2012.

Sarbatoarea Sfantului Apostol Andrei apare, in 30 noiembrie, in calendarele ortodox, romano-catolic, lutheran si anglican. In Scotia, insa, el este sarbatorit la 9 mai, data primirii unor relicve ale Sfantului Andrei.

Ajunul Sfantului Andrei este considerat unul dintre momentele in care bariera dintre vazut si nevazut se ridica. „Andreiu’ cap de iarna”, cum ii spun bucovinenii, permite astfel interferenta planurilor malefice cu cele benefice, lucrurile importante din existenta oamenilor putand fi intoarse de la matca lor fireasca. Se crede ca in aceasta noapte „umbla strigoii” sa fure „mana vacilor”, „mintile oamenilor” si „rodul livezilor”. Impotriva acestor primejdii, taranul roman foloseste usturoiul. In egala masura, casa, grajdul, cotetele, usile si ferestrele acestora sunt unse cu usturoi pisat, ca sa alunge duhurilor rele la oameni si animale.

In noaptea Sfantului Andrei se desfasoara, astfel, cea mai importanta „actiune”: pazitul usturoiului. Fete si flacai vegheaza si petrec, tocmai pentru ca usturoiul sa capete calitatile necesare pentru a-i proteja impotriva primejdiilor. De asemenea, usturoiul purtat la brau va servi drept remediu terapeutic si va aduce petitori.

Tot in aceasta noapte, pentru a testa rodnicia livezilor si a campurilor, se aduc in casa crengute de visin, care, daca vor inflori pana la Craciun, este semn de belsug. Un alt obicei este de a pune grau intr-o oala de pamant, pentru a vedea rodnicia ogoarelor, dar si a casei gospodarului in noul an.

Traditia mai spune ca fetele, in ajunul Sfantului Andrei, incearca sa-si afle viitorul. Astfel, ele arunca in apa plumb sau cositor topit, care intarindu-se prefigureaza chipul viitorului sot. Tot pentru a-si vedea ursitul, fetele stau peste noapte in fata unei oglinzi, marginite de doua lumanari, pana ce zaresc chipul acestuia.

Unii batrani observa cerul in noaptea de Sfantul Andrei si prezic daca noul an va fi bogat sau sarac, ploios sau secetos, dar si daca va fi pace sau razboi.

Multe biserici au ca ocrotitor pe Sfantul Andrei , dar cel mai mare pelerinaj are loc la Pestera Sfantului Andrei in Dobrogea langa satul Ion Corvin.

Pestera Sfntului Apostol Andrei este o biserica sapata in stanca, amplasata la baza unui mic munte impadurit. In pestera este un pat mic din piatra pe care se crede ca stat Sfantul Andrei.

Despre cum a fost descoperita pestera nu se stiu prea multe, deoarece Dobrogea a fost timp de 400 de ani, pana la Razboiul de Independenta din anul 1877, sub stapanire otomana

Se stie insa ca, in anul 1918, un mare avocat din Constanta, pe nume Jean Dinu, in timp ce era in calatorie prin aceasta zona, in urma unui vis care s-a repetat, a gasit Pestera Sfantului Apostol Andrei.

Pestera era inconjurata de padure, copacii ajungeau pana aproape de intrare si acolo nu locuia nimeni. El a curatat pestera a construit un mic corp de chilii.

Pestera Sfantului Andrei este loc de pelerinaj pe tot parcursul anului.