Chestiunea Insulelor Malvine, o veche revendicare în Atlanticul de Sud

​De când Argentina a devenit independentă de Regatul Spaniei, aceasta și-a exercitat pe deplin suveranitatea asupra Insulelor Malvine, procedând la emiterea de reglementări și la stabilirea unor structuri juridice și administrative care au consolidat exercitarea deplină a suveranității sale, inclusiv promovarea activităților comerciale și stabilirea populației pe acel teritoriu.

Două repere importante în procesul de consolidare a exercitării suveranității Argentinei asupra Insulelor Atlanticului de Sud au fost prima arborare a drapelului argentinian în Insulele Malvine, care a avut loc la 6 noiembrie 1820, și crearea, la 10 iunie 1829, prin intemediul decretul guvernatorului provinciei Buenos Aires, Martín Rodríguez, al Comandamentului Politic și Militar al Insulelor Malvine și adiacent Capului Horn. Dar acest exercițiu deplin al suveranității Argentinei asupra Insulelor Malvine a fost întrerupt la 3 ianuarie 1833 când Regatul Unit, în plină expansiune colonială, i-a evacuat cu forța pe reprezentanții guvernului argentinian și a înființat o altă populație, venită chiar din metropolă. De atunci și în următorii 188 de ani, diferitele guverne argentiniene au cerut permanent restituirea exercitării depline a suveranității asupra insulelor. În această revendicare, sprijinul comunității internaționale în general a fost fundamental.

De-a lungul anilor, și pe măsură ce comunitatea internațională s-a organizat în diferite foruri multilaterale, sprijinul din partea diferitelor grupuri regionale și multilaterale s-a adăugat poziției Argentinei. Acest sprijin puternic a făcut posibilă realizarea, în cadrul Națiunilor Unite, a adoptării diferitelor rezoluții legate direct sau indirect de Problema Malvinelor. În acest cadru, rezoluția 1514 (XV) a Adunării Generale a Națiunilor Unite (Declarația privind acordarea independenței țărilor și popoarelor coloniale) susține poziția Argentinei cu privire la Problema Insulelor Malvine, consacrând principiul integrității teritoriale prin menținerea că „Orice încercare de a rupe total sau parțial unitatea națională și integritatea teritorială a unei țări este incompatibilă cu scopurile și principiile Cartei Națiunilor Unite.”

De asemenea, susține că populațiile cu drept la autodeterminare sunt popoarele supuse subjugării, dominației și exploatării străine și, prin urmare, populațiile implantate de puterea colonială, precum este cazul Insulelor Malvine, nu sunt subiecte active ale acestui drept. Un an mai târziu, în 1965, în cadrul Națiunilor Unite a fost aprobată prima rezoluție specifică privind Problema Insulelor Malvine, rezoluția 2065 (XX), care constituie o piatră de hotar fundamentală pentru revendicarea argentiniană.

Prin aceasta, comunitatea internațională recunoaște disputa de suveranitate teritorială dintre Argentina și Regatul Unit și face apel la ambele părți să continue fără întârziere negocierile bilaterale ca o modalitate de a ajunge la o soluție a diferendului. În toate oportunitățile în care „Chestiunea Insulelor Malvine” a fost luată în considerare de Adunarea Generală a Națiunilor Unite (1965-1988), România a votat afirmativ. În ciuda apelului constant al comunității internaționale, Regatul Unit persistă să nu reia negocierile de suveranitate, ascunzându-se în spatele principiului autodeterminării, care nu este aplicabil Chestiunii Insulelor Malvine, devenind astfel, din ce în ce mai evident, interesele economice și geopolitice care stau la baza pretenției lor de a-și perpetua controlul în Atlanticul de Sud.

În acest sens, exploatarea resurselor naturale într-o zonă vastă a Atlanticului de Sud-Vest –extrem de bogată în resurse de hidrocarburi, pești, minerale și biodiversitate– încalcă în mod deschis Rezoluția ONU 31/49. Pe de altă parte, prezența militară a Regatului Unit în Insule contrazice Rezoluția 41/11 a Adunării Generale (Zona de pace și cooperare în Atlanticul de Sud), printre alte prevederi, și este total disproporționată față de capacitatea forțelor argentiniene. Pe de altă parte, este clar că Argentina nu poate reprezenta o amenințare latentă: astăzi angajamentul său față de democrație, respectarea dreptului internațional și soluționarea pașnică a disputelor sunt incontestabile.

Guvernul argentinian are convingerea fermă că cea mai bună modalitate de a menține revendicarea în vigoare este să se continue să fie ridicătă ca politică de stat și ca problemă regională și globală. Argentinienii vor continua mereu să revendice pe căi pașnice și diplomatice, convinși că Națiunea lor nu va fi completă până când nu va recupera exercițiul suveranității asupra Insulelor Malvine, Georgia, South Sandwich și spațiile maritime din jur. În acest sens, în vederea diseminării Chestiunii Insulelor Malvine în România, a fost creat în 2012 un Grup de Sprijin pentru InsuleleMalvine coordonat de Dr. Răzvan Pantelimon, care a avut o activitate vastă și care va publica în curând agenda de lucru pentru anul 2022.