Acuzați că sunt „prea sensibili”, studenți care au plecat în SUA prin Work & Travel povestesc o realitate pe care nu o vezi în pliante

Un program cultural, „creat pentru a stimula binefacerea la nivel internațional” a ajuns o sursă de muncă ieftină și ușor exploatabilă, acuză organizații americane pentru drepturile angajaților. Câțiva tineri au împărtășit pentru HotNews.ro experiențele lor de muncă din America. Cum răspunde Departamentul de Stat la problemele ridicate de studenții români?

„Nu-mi pasă! Te vreau afară până duminică!”, a fost răspunsul pe care l-a auzit Elisabeta de la angajatoarea ei, în momentul în care și-a dat demisia. Ar fi trebuit să primească preaviz, iar acele două săptămâni erau cruciale, pentru că era departe de casă și avea nevoie de timp ca să găsească un alt loc unde să stea.

Tânăra se afla la acel moment în Chatham, Massachusetts, și se numără printre miile de studenți care au plecat anul acesta în America cu viza J1 Summer Work & Travel (SWT). Nu era prima dată când venea pe tărâm american, dar de data asta lucrurile au fost mult mai rele decât anul trecut. Pentru că tocmai a dat licența, a fost nevoită să plece mai târziu, în iulie.

„Joburile bune se dau prin noiembrie, decembrie, ianuarie. Angajatorii caută oameni care pot să stea cât mai mult. Locurile bune sunt de la începutul lui iunie și până prin septembrie”, continuă studenta.

Așa a sfârșit să lucreze pe post de cameristă la Hawthorne Motel.

„E foarte solicitant din punct de vedere fizic. Trebuie să ridici paturi, să bagi așternuturi sub pat”, adaugă Elisabeta. „Să zicem că poți trece peste asta, dacă te răsplătește pe alte părți…”.

Cu angajatorul părea să fie în regulă la început. Asta a durat puțin, până la prima plată, când Elisabeta a observat că nu erau deduse taxele din salariu. Știa de anul trecut că, la fiecare plată, o anumită sumă de bani mergea către impozitul pe venit colectat de statul american.

I s-a spus că e posibil să fi fost o eroare, așa că a așteptat încă o lună. Nimic nu se schimbase. Angajatorul tot nu plătise taxele. A mai trecut o lună și s-a întâmplat același lucru.

„A încercat să mintă și să-mi spună că J1 nu plătesc taxe. Doar că nu e adevărat, evident. Toată lumea plătește taxe”, povestește tânăra. „Încercam să o contrazic și îmi răspundea înapoi. A spus că ea face de 30 de ani treaba asta”.

După al treilea cec a luat legătura cu sponsorul de la InterExchange. Sponsorii sunt entități pe profit sau non-profit desemnate de către Departamentul de Stat American care eliberează certificatele DS-2019 (în baza cărora se poate emite viza J1) și care sunt responsabili direct de aplicant odată ce acesta ajunge în America.

„Mi-a spus (n.r.: sponsorul) că e ilegal ce face și dacă am unde să plec, să fac asta. Am luat legătura cu fostul angajator și am schimbat jobul”, continuă studenta. La acest moment, Elisabeta se află în Princetown, unde a fost și anul trecut cu același program.

Încearcă să-și refacă experiența și speră să strângă bani ca să acopere costul programului. Studenții care pleacă cu Work&Travel plătesc în jur de 3.000 de dolari pentru program, iar unii iau credit din bancă pentru acest lucru.

HotNews.ro a luat legătura cu cei de la InterExchange, pentru a ne explica cum previn sau soluționează astfel de cazuri, însă până la momentul publicării articolului nu am primit un răspuns.

De situații similare s-au lovit și alți studenți plecați cu același program. Anul acesta 6.629 de vize J1 SWT au fost procesate de Ambasada SUA din București. Acest tip de viză a fost înființat odată cu Hotărârea Congresului din 1961 cu privire la schimburi educaționale și culturale (Fulbright Hays-Act).

Sursa datelor: Ambasada SUA în România. Toate datele legate de vize sunt colectate de Departamentul de Stat

Ceea ce în urmă cu peste 60 de ani era un program cultural s-a transformat treptat în altceva: „Programul creat atunci pentru a stimula binefacerea la nivel internațional a ajuns acum o sursă de muncă ieftină și ușor exploatabilă”, se arată într-un raport realizat de organizația pentru drepturile angajaților International Labor Recruitment Working Group (ILRWG), în 2019.

Același raport, care își propune să facă lumină asupra muncii prestate anual pe timp de vară de către studenții J1, arată că programul SWT expune tinerii la diverse riscuri în Statele Unite, printre care și trafic de persoane.

Problema principală, potrivit ILRWG, este că programul nu este reglementat ca un program de muncă. Viza J1 presupune mai puține taxe, așa că angajatorii preferă să completeze deficitul de muncă de la alte vize temporare, precum H2-B, cu studenții care vin să lucreze pe vară. Nu există o limită privind numărul lor, așa că patronii pot să angajeze câți J1 vor.

Problemele semnalate de organizații americane sau internaționale se observă și în experiențele studenților români plecați în SUA. În postările de pe grupul de Facebook „WORK AND TRAVEL USA 2023” mai mulți studenți au decis să-și povestească experiențele. Unii fac asta anonim, alții împărtășesc chiar și numele angajatorului. La fel a făcut și Elisabeta.

Mai mulți studenți se plâng de condițiile de muncă din SUA

În grup s-au format deja mai multe tabere. Pe de-o parte sunt cei care reclamă abuzurile angajatorilor și neajunsurile programului, de cealaltă parte sunt cei care spun că lumea e prea sensibilă și că problemele au apărut doar anul acesta.

Simultan cu discuțiile de pe grup, reclamele agențiilor care te trimit în America promit să ofere „experiență de viață”, „experiență de muncă” sau „independență financiară”. În lipsa unor reglementări clare ale vizei J1, ceea ce trăiesc tinerii plecați cu W&T diferă în funcție de angajatorul la care nimeresc.

„Cușca mea de la câine de acasă e mai mare decât camerele în care trebuia să stăm patru oameni”

La fel ca Elisabeta, Dragoș a plecat în America ca să facă niște bani și să călătorească. E din Timișoara, are un bikeshop și a plecat cu Work&Travel după ce a văzut peste tot prin oraș afișe despre program.

„N-aveai cum să le ratezi”, spune tânărul. Așa că s-au strâns o gașcă mai mare, în jur de zece oameni, care au decis să plece peste ocean. Au luat legătura cu US Travel și au început să se ocupe de procedurile necesare.

„Din clipuri chiar părea superb. Și agențiile prezentau totul ca pe o vacanță”, continuă Dragoș.

De-acasă, programul părea o vacanță de trei luni, unde mai bagi puțină muncă și în care ai parte de călătorii la sfârșit de săptămână. Odată ajuns în Hampton Beach, visul american conturat de agențiile din România începea ușor să se năruie.

Au ajuns la cazare, care nu părea să fie deloc ca-n pozele pe care le primiseră de la angajator. „Cușca mea de la câine de acasă e mai mare decât camerele în care trebuia să stăm patru oameni”, descrie tânărul locul în care trebuia să stea cu alți trei colegi.

După ce și-au lăsat bagajele, au intrat în casă împreună cu cel care le promisese condiții în regulă.

„Am strâmbat din nas când am văzut casa, dar când am văzut că ne bagă la subsol…”, continuă Dragoș. Acolo au dat de „o cameră doi pe trei, două paturi supraetajate, mucegai pe pereți, mucegai în baie”. „Dar nu așa…nu ca mucegaiul pe care-l vezi doar într-un colț. Se cățăra mucegaiul pe cabina de duș!”, povestește tânărul.

În casă, la primul etaj, stăteau alți studenți care mai fuseseră și în trecut cu Work&Travel. La subsol erau cazați cei nou-veniți sau alți muncitori de prin Kazahstan sau Uzbekistan.

„Erau trimiși acolo pentru că nu prea puteau să comunice și nu știau ce să zică”, completează Dragoș.

Legat de problemele pe care le-a întâlnit la cazare, reprezentanții US Travel, agenția cu care a plecat Dragoș în America, sunt de părere că aceste situații sunt puține și că e normal ca „cei cu experiențe neplăcute să fie mai vocali”.

De asemenea, agenția explică cum în cazurile în care apar probleme cu cazarea ei încearcă să păstreze contactul cu sponsorul și cu aplicantul în cauză. Sponsorul este cel care îi ajută să rezolve problema și să găsească o altă cazare.

„În general problemele de acest fel apar la participanții care aleg joburi ce nu asigură cazare, iar în încercarea de a găsi un loc mai ieftin, ajung să nu facă cele mai bune decizii”, adaugă reprezentanții US Travel.

Dragoș avea cazare asigurată de angajator. El a lucrat pe post de bucătar, la un restaurant deținut de un român. A obținut acest job pentru că avea în CV trecută ca experiență un job sezonier la un restaurant grill din Costinești. Cu toate că se presupune că tinerii merg acolo ca muncitori necalificați, așteptările unor angajatori pot fi destul de mari. Așa a fost și în cazul lui Dragoș.

Pe lângă toate astea, trebuiau să facă față tachinărilor zilnice ale șefului său. Iar când încercau să vorbească despre asta, nu li se asculta punctul de vedere.

„Adică încercam să spun ceva și îmi spunea «I don’t care» (Nu îmi pasă). Te simți rău, să nu poți să ai un punct de vedere la muncă”, adaugă tânărul. „Totuși, suntem angajator și angajat, nu sclavi și stăpân”.

A fost dat afară din cauza unei greșeli pe care a făcut-o. A fost pus la o altă stație din bucătărie, unde trebuia să taie pește și să-l depoziteze pe niște tăvi. A făcut ce i s-a cerut, însă la puțin timp după, un coleg a intrat în bucătărie și a dat peste masa pe care erau depozite tăvile respective. Așa că tot peștele a căzut într-o oală cu supă.

Postarea făcută de Dragoș pe grupul „WORK & TRAVEL” USA 2023, în ziua în care a fost dat afară

„Mi-a zis că am 24 de ore să-mi găsesc cazare și job”, explică tânărul. Nu știe dacă a fost un motiv destul de bun ca să fie dat afară, dar spune că e recunoscător că a scăpat de abuzurile șefului.

Totuși, se întreabă cum ar fi fost dacă nu știa limba atât de bine, cum e în cazul muncitorilor din Kazahstan pe care i-a întâlnit la cazare. Încă așteaptă un răspuns de la sponsor și a vorbit cu o publicație din Hampton Beach despre problemele pe care le-a întâlnit la locul de muncă.

Spune că vrea să atenționeze lumea referitor la condițiile care sunt acolo. Cât despre muncă, tânărul lucrează două joburi, unde nu are parte de același tratament.

US Travel ne-a explicat și cum stă treaba cu reclamele menționate de către Dragoș. Agenția consideră că a oferit destul de multă transparență în ceea ce privește experiența la care se înhamă studenții.

„Am făcut chiar și campanii de informare și educare în mediul online, în cadrul cărora s-au discutat aceste aspecte”, adaugă reprezentanții agenției. De asemenea, ei cred că „e normal ca videoclipurile de promovare să se axeze mai mult pe partea de «travel» a programului, însă de la momentul înscrierii și până la momentul plecării, majoritatea discuțiilor sunt pe subiectul «work»”.

Au încheiat explicând că fiecare experiență diferă și că până și în cazul studenților mulțumiți pot exista „momente în care s-au simțit obosiți sau depășiți de situație”.

Majoritatea studenților au câte două sau trei joburi

Într-adevăr, există și studenți mulțumiți care trec peste condițiile de la cazare sau peste faptul că lucrează câte 16 ore pe zi. Însă, trebuie făcută o distincție între cazurile în care studenții se lovesc de angajatori abuzivi, cum a fost în situația Elisabetei și a lui Dragoș, și celelalte.

Emma se numără printre cei care au avut o experiență plăcută cu programul Work&Travel. Este în Ocean City pentru a doua oară și are două joburi.

Cât timp ne-a povestit despre experiența ei, într-o videoconferință, curăța casa unei familii. Și-a pus mănușile albastre meticulos peste degete și a început să șteargă praful.

„Când ajungi (n.r.: în America) te izbește realitatea. Adică eu n-am lucrat în viața mea până anul trecut și m-am trezit în America, la mii de kilometri de casă cu două joburi. La început era haos total”, explică tânăra.

„După prima lună de muncă am zis «eu vreau acasă, mă duc înot tot oceanul ăsta și mă duc acasă că nu mai suport». Însă, mai târziu, am cunoscut oamenii potriviți și mi se pare că în viață trebuie să fii norocos la oameni”.

Emma a reușit să călătorească anul trecut la Cascada Niagara, Washington și New Jersey. În paralel, lucrează pentru agenția See US Travel. Știe despre problemele de care se lovesc unele persoane la locul de muncă, pentru că și ea lucrează cu studenți. Spune că, în acele cazuri, ei pot să-și schimbe jobul, dar ea crede că trebuie să aibă un motiv întemeiat.

„Nu poți să spui că a țipat într-o zi ocupată la tine și că tu ești sensibil și că ai început să plângi. Nu stau chiar așa lucrurile. Până la urmă suntem oameni, lucrăm cu oameni și e normal ca uneori să ne ieșim din pepeni. Dar dacă există un comportament abuziv, atunci încurajez din cap până-n picioare să se spună toată situația către sponsor”, continuă Emma.

Ocean City, orașul de pe coasta de est, este plin de studenți J1. Asta a povestit și Cynthia, o altă studentă care a plecat anul acesta pentru prima oară cu Work&Travel.

„Peste tot pe unde mergi dai de cel puțin un român. Ocean City e full de români. Mergeam pe stradă și auzeam încă două-trei grupulețe care vorbeau română. Într-un fel e mișto, într-un fel nu. Pe de-o parte, te face să te simți confortabil, dar parcă e prea ca acasă”, spune tânăra.

A plecat în America cu pentru că voia să vadă locurile pe care, în alte situații, le-ar fi văzut doar în filme. A plecat cu așteptări destul de mari, iar la început a avut un șoc.

„Am avut măcar așteptarea să avem o cazare fără șoareci sau fără alte animale sălbatice…”, continuă Cynthia. La fel ca Emma și Dragoș, Cynthia lucrează două joburi.

„Te obosesc 12-13 ore de muncă pe zi, nu e tocmai ușor. Eu am noroc că nu e atât de greu ce fac”, spune studenta. Lucrează ca hostess la un restaurant și asamblează salate la restaurantul hotelului Hilton.

Cu toate că se număra printre persoanele care spuneau că nu ar vrea să lucreze atât de mult, odată ce a ajuns în America a realizat că nu ai cum să te descurci cu un singur job și să acoperi costul programului. Chiar dacă la început i-a fost destul de greu, pe parcurs s-a acomodat cu orașul și cu programul de muncă.

„Teoretic, programul este făcut pentru un singur job și să lucrezi șase ore. Ori, la program de cinci – șase ore poți face bani, însă bani numai ca să supraviețuiești aici”, explică Emma.

„Banii pe care îi poți pune de-o parte pentru călătorii, cumpărători ș.a.m.d. se fac din al doilea job. În momentul în care tu ajungi în America începi să te duci din ușă în ușă și spui că îți cauți de muncă”.

Mulți studenți J1 sunt nevoiți să-și caute job odată ce ajung în State. Mai exact, raportul publicat de ILRWG arată că 6% din cei care au venit să lucreze cu această viză temporară în America au fost nevoiți să-și caute de muncă după ce-au ajuns în America. Lipsa unui venit stabil îi poate face și mai vulnerabili în fața riscurilor.

Pe grupul de Facebook, unde studenții păstrează legătura, a fost creat un sondaj legat de această problemă. Un membru anonim a împărtășit dificultățile pe care le întâmpină când vine vorba de a găsi un al doilea job.

Sondaj făcut de un membru anonim pe grupul „WORK AND TRAVEL USA 2023”. A adunat 241 de voturi, majoritatea spunând că au probleme când vine vorba de a găsi un al doilea job

Nu e primul an cu probleme

Comentariile de pe grup la acea postare sunt împărțite. Un student care a fost plecat în anii precedenți argumentează că 15 dolari pe oră este un salariu chiar foarte bun, comparativ cu anii precedenți. De asemenea, la ideea potrivit căreia agențiile aduc prea mulți studenți, el îi spune că „agențiile sunt niște afaceri până la urmă, cu cât aduc mai mulți studenți cu atât mai mulți bani fac, ăsta e și scopul lor… Dar dacă aveau limită la numărul de recrutări, probabil peste jumătate din studenții români plecați anual cu W&T nu erau selectați”.

Raportul ILRWG susține același lucru ca postarea anonimă și sugerează implementarea unor limite angajatorilor în legătură cu numărul de muncitori J1 pe care pot să-i aducă, tocmai pentru a evita expunerea lor la mai multe riscuri.

Alte comentarii susțin că nu e nimic diferit la acest an, poate doar faptul că lumea se plânge mai mult și că nu mai sunt atât de „rezilienți” studenții care pleacă. Într-adevăr, problemele existau și înainte, dar probabil că lumea nu știa unde să le adreseze.

Raluca este data scientist, iar în timpul studenției a plecat cu programul Work&Travel. A ales Ocean City, la fel ca Emma și Cynthia, pentru că auzise că e un loc bun pentru studenții J1. Asta se întâmpla în 2018, când era în al doilea an de facultate. Își amintește și-acum cât de greu i-a fost, pentru că primul angajator nu o chema la muncă, așa că nu reușea să își scoată nici măcar banii pe care i-a dat pe program.

„Îmi aduc aminte că m-am dus plângând la el și i-am zis: «Cum vi se pare normală chestia asta, pentru că eu nu pot să trăiesc? Cum să câștig doar banii aceștia săptămâna asta, când știu că alții vin la muncă»”, își amintește Raluca.

Angajatorul i-a răspuns, la acea vreme, că o înțelege, dar că situația este dificilă până și pentru el. Era pe punctul de a-și pierde afacerea. „Ok, dar până se întâmplă asta, cum ar fi să încerci să-ți tratezi angajații egal? Să câștige alții 1.000 de dolari pe săptămână, iar eu să mor de foame, nu mi se pare în regulă”, s-a gândit atunci tânăra.

Raluca a reușit să călătorească la sfârșitul programului, în principal pentru că agenția acoperise costurile. Când au ajuns în America, o mașină asigurată de agenție i-a ridicat de la aeroport, însă pe drum le-a pierdut bagajele. Au recuperat valizele ulterior, dar ca să compenseze pentru acest lucru, agenția le-a dat cadou o excursie la Washington și Cascada Niagara.

Când s-a întors în țară le-a spus de problemele pe care le-a întâlnit în acest program și cât de greu i-a fost să-și strângă banii, însă nu a fost luată în seamă. Raluca nu este singura care, în trecut, a dat de probleme cu programul Work & Travel.

În 2011, New York Times scria despre protestul mai multor studenți J1 care lucrau la o fabrică Hershey, unde împachetau ciocolată. Se plângeau de condițiile de muncă.

Doi ani mai târziu, un alt grup de studenți care lucra la McDonalds au protestat invocând motive similare. Unii dintre ei lucrau prea puțin, iar alții ajungeau să lucreze până la 25 de ore una după alta.

Printre companiile care angajează cei mai mulți studenți J1 se numără Walt Disney, McDonalds, Food Lion, Xanterra sau High Sierra Pools, potrivit raportului ILRWG.

După aceste evenimente, mai multe organizații americane au ținut ochii pe Departamentul de Stat American, cel care se ocupă de viza J1, și au solicitat reglementări mai drastice care să prevină situațiile de abuz sau trafic de persoane. De asemenea, cer ca programul să fie văzut ca unul pentru muncă, argumentând că asta și este.

„În 2017, administrația lui Donald Trump lua în considerare să anuleze programul SWT. CEO-ul companiei Xanterra a trimis atunci o scrisoare administrației în care avertiza că eliminarea acestuia ar avea «un impact devastator» pentru că mai mult de 20% din forța de muncă din timpul verii era furnizată de muncitori J1”, se arată în raportul ILRWG.

Ce spune Departamentul de Stat

Departamentul de Stat al SUA afirmă, într-un răspuns trimis HotNews.ro, că programul este încă gândit în jurul ideii de schimb cultural și crearea de conexiuni între oameni:

„Departamentul s-a angajat să revizuiască programul Summer Work & Travel în primăvara din 2010, lucru care a rezultat în schimbări semnificative în ceea ce privește reglementările privind administrarea programului. În continuare, Departamentul continuă să monitorizeze îndeaproape programul SWT ca să evalueze cât de mult respectă sponsorii regulamentele și să ia măsuri, dacă e nevoie”.

În cazurile de abuz, angajații Departamentului evaluează dacă e posibil ca sponsorii să fi încălcat reglementările și, dacă se dovedește a fi adevărat, ei pot fi excluși din Programul de Schimb pentru Vizitatori (Exchange Visitor Program).

Cât despre condițiile de la cazare, de care s-au plâns mai mulți studenți, Departamentul de Stat spune că este de datoria sponsorului să îi ajute și să îi informeze ce drepturi au.

Tot sponsorii sunt responsabili pentru felul în care îi tratează angajatorii pe studenți. Sponsorul trebuie să se asigure că angajatorul gazdă cooperează, în sensul că:

• „Face eforturi de bună-credință să le ofere participanților numărul de ore lucrate pe săptămână, așa cum e prevăzut în oferta lor de job cu care au fost de acord;
• Le plătește studenților orele suplimentare lucrate, în acord cu prevederile legale federale sau statale;
• Anunță sponsorii când ajung participanții la muncă și își încep programul; când există unele schimbări la locul de muncă al participanților; când participanții nu răspund cerințelor jobului sau când participanții pleacă de la acel loc de muncă mai devreme decât era planificat;
• Contactează sponsorii imediat în cazul unei urgențe în care e implicat unul dintre studenți ori în cazul unor situații care au un impact asupra sănătății, siguranței sau bunăstării lor;
• În acele situații, când angajatorul oferă cazare sau transport, el se angajează să ofere locuințe acceptabile și potrivite, la fel și transport convenabil”.

Problemele care apar în legătură cu viza J1 sunt discutate în SUA, însă mai puțin la noi. Aici, participanții programului comunică mai mult pe grupuri, unde primesc sau nu primesc suport din partea colegilor care au fost în anii anteriori. Ei sunt numiți fie „sensibili”, fie mai puțin „rezilienți”.

Cât este vorba despre „sensibilitatea” studenților și unde tragem linia între abuz la locul de muncă și toleranța angajaților? Vom răspunde la această întrebare într-un articol ce va fi publicat în perioada următoare.