Provocările efortului de digitalizare pentru raportarea și monitorizarea emisiilor de carbon
Fondatorii conceptului GHG Protocol (ONU împreună cu cei mai reprezentativi administratori de active și fonduri de investiții) au confruntat realitatea complexității raportării Domeniului 3 abia când au fost puși în fața necesității de a aplica metodele pe care le-au preconizat. Înțelegerea corectă a interdependenței dintre emisii și ecosistemele de afaceri este o sarcină de mare finețe, asta în mare parte datorită unei mentalități culturale rigid ancorate în percepția activelor financiare ca singure măsuri ale avuției. Introducerea activelor de mediu în ecuație, precum emisiile de gaze cu efect de seră, nu doar că adaugă un strat suplimentar de complexitate, dar pare o adevărată utopie dacă abordarea rămâne neschimbată, limitată de paradigmele convenționale ale lumii corporative. Nu doar că datele necesare lipsesc din sistemele informatice curente, dar ele nici nu sunt aranjate într-o manieră care să faciliteze integrarea lor logică și eficientă.
În acest context, conceperea sistemelor informatice capabile să extragă date dintr-o diversitate de surse – documente, baze de date, înțelepciunea consultanților, platforme colaborative ca social walls sau portaluri – devine o prioritate. Această necesitate persistă în condițiile în care forma rapoartelor, logica monitorizării și structura indicatorilor sunt dictate de reglementările legislative în vigoare. O provocare și mai mare se profilează la orizont: într-un interval scurt de timp, aceste date ambientale trebuie integrate în logica de business, la un nivel de egalitate cu datele financiare. Un astfel de efort, complex și adesea contraintuitiv, ar fi pur și simplu imposibil fără ajutorul tehnologiilor moderne – învățarea automată și inteligența artificială, tehnologia blockchain sau instrumentele sofisticate oferite de biblioteci în Python.
Aceste tehnologii nu numai că permit colectarea și procesarea datelor, dar joacă un rol crucial în asigurarea calității și fiabilității acestora. Machine learning și AI pot identifica modele și corelații în date, care altfel ar rămâne ascunse. Blockchain Technology oferă un cadru de încredere și transparență, elemente vitale pentru verificabilitatea și urmărirea emisiilor. În cele din urmă, limbajul Python, cu bibliotecile sale extinse, este un instrument esențial pentru analiza datelor, permițând cercetătorilor și companiilor să manipuleze și să vizualizeze seturi de date ample cu o eficiență remarcabilă.
Prin urmare, în timp ce raportarea și monitorizarea indicatorilor de emisii rămâne o sarcină complexă, aceasta pălește în comparație cu provocările colectării și procesării datelor. Este esențial ca liderii de afaceri și decidenții să recunoască această realitate și să investească în soluții tehnologice care să permită o integrare armonioasă a considerentelor de mediu în nucleul strategiilor corporative. Numai astfel, se pot atinge obiectivele de sustenabilitate și se poate asigura un viitor în care afacerile nu doar că prosperă din punct de vedere economic, dar contribuie la binele colectiv prin responsabilitate ecologică.
Astfel, viitorul raportării emisiilor precum și a altor componente referitoare la social și guvernare în businessul modern se conturează a fi unul în care tehnologia și inovația nu sunt doar facilitatori, ci veritabili piloni ai sustenabilității și transparenței corporative.
Articol scris de George Crețu – CEO Enterteq
Articol susținut de Innova Engineering