Financial Times, despre Ungaria: Liderii autoritari de la periferia putredă pun în pericol valorile Europei

Într-o epocă în care autocrația și corupția au pornit în marș, UE proclamă cu mândrie că ea apără democrația și statul de drept. Dar, în vreme ce mai toți cei 28 de membri ai blocului se pot lăuda cu același lucru fără a roși, un putregai antidemocratic s-a instalat la periferia lui. Dacă nu va fi tratată, putreziciunea se va întinde către centru – și ar putea în cele din urmă să distrugă pretenția UE de a fi o comunitate a valorilor. Cel mai evident pericol vine din Ungaria, potrivit The Financial Times, citat de Rador.

Viktor Orban tocmai a câștigat din nou puterea, în urma unei mari victorii electorale. Însă premierul ungar a subminat deja alte instituții vitale pentru o societate liberă – independența justiției, libertatea presei și organizațiile nonguvernamentale, care pot trage guvernul la răspundere. Ungaria nu e singura problemă. Guvernul Poloniei este investigat de Comisia Europeană pentru subminarea statului de drept.

În Slovacia și Malta, jurnaliști de investigație care cercetau corupția la cele mai înalte niveluri ale guvernului au fost asasinați recent. Crimele nu au fost rezolvate în nici unul dintre cazuri – deși premierul slovac Robert Fico a demisionat. Între timp, în Cehia vecină, premier este Andrej Babis, un miliardar și proprietarul a două dintre cele mai mari ziare ale țării – și el este investigat sub suspiciunea de fraudă.

Înalți oficiali ai UE recunosc că Bulgaria, actuala deținătoare a președinției rotative a UE, are o problemă persistentă cu crima organizată. Guvernul român s-a ciocnit cu Bruxelles-ul din cauza corupției. Multe dintre aceste probleme cangrenează țări relativ mici, care nu figurează frecvent în presa internațională. Guvernele lor știu cum să joace jocul european, scoțând pe gură vorbele pioase așteptate de la ele.

Dl Orban e un pic aparte, întrucât pare să-i facă plăcere să joace rolul tipului rău, autoritar. Opoziția gălăgioasă a conducătorului ungar față de imigranții musulmani i-a adus și o postură internațională, precum și un club de admiratori din rândurile dreptei populiste. Însă motivul fundamental pentru care dl Orban constituie o amenințare la adresa UE nu rezidă în ostilitatea lui față de refugiați, și nici măcar în retorica lui violentă.

Este vorba despre modul în care guvernul său caută să controleze presa, universitățile, tribunalele și ONG-urile. La o reuniune UE din 2015, dl Orban a fost întâmpinat de Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, cu un voios: „Salut, dictatorule!” Dar a avea un conducător autoritar așezat la masa UE nu este o chestiune amuzantă. Acest fapt are un efect imediat și dăunător asupra eforturilor UE de a-și proteja valorile și de a-și aplica regulile.

În consecință, eforturile UE de a cenzura Polonia pentru violarea statului de drept vor eșua probabil, fiindcă Ungaria va proteja Polonia și vice-versa. Propunerile de condiționare a profitabilelor plăți de la bugetul UE de respectarea statului de drept e de asemenea probabil să fie respinse. Un bloc autoritar se formează în interiorul autoproclamatului club al democrațiilor. Unii politicieni UE au tras semnalul de alarmă cu privire la evenimentele din Ungaria.

Însă alții se fac complici. Partidul Fidesz al dlui Orban și-a păstrat statutul de membru al Partidului Popular European (PPE), gruparea dominantă din Parlamentul European (PE) – iar acest lucru oferă Ungariei un valoros sprijin politic. Vorbiți cu Manfred Weber, șeful PPE și președintele PE, iar el vă va spune zâmbind că „Viktor” nu a încălcat încă nici o linie roșie. Aceasta este o poziție greu de împăcat cu recenta condamnare a Ungariei de către Consiliul Europei pentru „restricții ample asupra libertății de asociere, în contradicție cu standardele internaționale ale drepturilor omului”.

Unii din Europa de Vest se lamentează acum pe tăcute din cauza deciziei de a extinde consistent blocul UE, prin admiterea de membri dintre foștii sateliți sovietici. Dar ar însemna să te culci pe-o ureche dacă ai crede că statele membre mai vechi sunt perfect sănătoase din punct de vedere politic. În Spania peste 20 de politicieni catalani riscă pedepse lungi cu închisoarea pentru „rebeliune”. Guvernul spaniol insistă că tribunalele sale aplică statul de drept – din moment ce separatiștii catalani au violat constituția spaniolă.

Dar ceva merge cu siguranță rău în orice țară democrată care se trezește că încarcerează politicieni aleși, non-violenți. În Austria Partidul Libertății de extrema dreaptă se află în coaliția de guvernare și a fost acuzat de epurarea unei agenții guvernamentale. În Italia partidul Liga, de extrema dreaptă, va face probabil parte din guvern. Liderul lui, Matteo Salvini, este un admirator gălăgios atât al dlui Orban cât și al lui Vladimir Putin – de unde se naște întrebarea dacă el va adopta aceeași abordare în privința justiției și a presei.

Sigur, oricine face aceste observații din Regatul Unit (cum le fac și eu) este vulnerabil la acuzații de rea credință. Deci, pentru a fi clar, eu nu cred că amenințările la adresa democrației și statului de drept din UE constituie un argument în favoarea Brexit-ului. Părăsirea pieței unice și a uniunii vamale ale UE rămâne un act de enormă automutilare al Regatului. Mai mult, distrugerea UE nu va îmbunătăți perspectivele democrației pe întreg continentul.

Din contră, va îndepărta multe dintre constrângerile care încă au mai rămas împotriva unor indivizi cu instinct autoritar, cum e dl Orban. Acesta este și motivul pentru care atât de mulți dintre conducătorii autoritari în curs de afirmare din UE sunt atât de gălăgioși în retorica lor anti-UE. Îngrijorarea este aceea că ei își sporesc influența – nu numai la ei în țară, dar și la Bruxelles.

Articol de Gideon Rachman, The Financial Times (preluare RADOR)