Washington Examiner: S-ar putea ca un Brexit fără acord să fie rău, dar rămânerea în UE ar fi şi mai rea

Cum ceasul Brexitului e pe cale să bată miezul nopţii, şansele ca un acord să fie aprobat de parlamentul britanic sunt tot mai reduse, existând astfel posibilitatea unui Brexit fără acord – ceva ce mulţi consideră a fi o eventuală catastrofă.

În ianuarie, tentativa premierului Regatului Unit, Theresa May, de a ajunge la un acord cu Uniunea Europeană a fost respinsă în Camera Comunelor cu 230 de voturi – o istorică cifră care a făcut ca evenimentul să reprezinte cea mai mare înfrângere pentru o lege a guvernului din istoria britanică modernă.

Dacă situaţia nu se shimbă în vreun fel, Marea Britanie va părăsi UE pe data de 29 martie. Şi totuşi, chiar dacă parlamentul nu aprobă un acord, Marea Britanie tot va pleca. Dar o va face fără vreun acord cu UE din cauza reglementărilor prevăzute în legea vizând retragerea din Uniunea Europeană. Spectaculosul eşec al acordului dnei May denotă faptul că o atare opţiune devine tot mai posibilă. Dar, deşi un Brexit fără acord şi perturbările pe care le va produce nu sunt deloc de neglijat, situaţia ar putea fi soluţionată şi depăşită.

Totuşi, pe termen lung, eşecul retragerii din UE ar fi dezastruos pentru Regatul Unit. Cei mai mulţi dintre politicienii britanici visează la un nou vot sau, în caz contrar, la anularea Brexitului. Dar asta trebuie să rămână un vis. Speranţa unui al doilea vot se datorează în principal susţinătorilor rămânerii, presupunându-se că un nou referendum ar răsturna rezultatele votului din 2016 şi le-ar permite susţinătorilor rămânerii, care se simt umiliţi, să pretindă că aşa ceva nici nu s-a întâmplat.

Asta e o iluzie. Logic, acest exerciţiu de imaginaţie presupune că oamenii au fost păcăliţi ca să voteze ieşirea în 2016, iar asta s-ar putea evita în cazul unui al doilea vot. Dar dacă se consideră că acea campanie a creat zâzanie şi a fost respingătoare, un al doilea referendum ar face ca, prin comparaţie, votul din 2016 să arate ca o meditaţie transcedentală. Votul ieşirii a fost provocat de aceleaşi forţe ale alienării şi nemulţumirii care i-au animat în ultimii ani pe populişti.

În campania din 2016, teama s-a cuibărit atât printre susţinătorii ieşirii, cât şi printre cei ai rămânerii, aşa că niciun motiv nu te face să crezi că stuaţia s-ar schimba în cazul unui al doilea vot. Reluarea votului din 2016 nu ar face decât să înrăutăţească situaţia, şi e uşor de închipuit un scenariu în care cea de-a doua campanie de susţinere a ieşirii s-ar axa pe „trădare” ca să câştige şi, în acelaşi timp, ar submina încrederea la nivelul întregii ordini politice din Marea Britanie.

În plus, reaua credinţă cu care UE s-a angajat în negocieri întăreşte şi ea motivele ieşirii, demonstrând exact de ce Marii Britanii i-ar fi mai bine afară decât înăuntru. Sunt totodată semne care arată că populaţia se dovedeşte tot mai indignată de intransigenţa Bruxelles-ului şi că nu se prea doreşte vreo amânare sau anularea Brexitului. Chiar dacă un al doilea vot ar fi în sprijinul rămânerii, ce ar face ca votul să fie decisiv? Dacă există un al doilea referendum, de ce n-ar exista şi un al treilea sau un al patrulea? Indiferent de rezultatul noului vot, rezultatul ar fi un climat politic şi mai neplăcut şi mai încrâncenat, în care o mare parte din populaţie să considere întreaga clasă politică drept duşman al ei.

În definitv, deşi rădăcinile Partidului Coservator sunt înfipte mai ales în terenul pro-Brexit, în 2016, majoritatea alegătorilor conservatori au sprijinit rămânerea. În sânul Partidului Conservator, Europa era de multă vreme un conflict, dar eşuarea Brexitului ar putea duce la o divizare care să-i distrugă pe conservatori. Şi totuşi, în privinţa acestei probleme, şi laburiştii sunt divizaţi. Aşa că, dacă Brexitul va avea loc, întregul sistem al partidelor britanice ar putea ajune în pragul falimentului, printr-o realiniere în care Brexitul ar deveni, şi ar rămâne, principalul contencios politic.

Un asemenea rezultat nu e bun pentru nimeni. Marea Britanie trebuie să meargă înainte. Brexitul a sufocat discuţiile pe orice alte teme serioase, a blocat complet parlamentul şi a paralizat întregul sistem politic britanic. Brexitul trebuie să aibă loc pentru ca ţara să revină, în sfârşit, la normalitate. Impiedicarea Brexitului ar face ca acest lucru să devină imposibil şi ar crea un climat politic şi mai încrâncenat.

Dacă acum v-aţi plictisit de Brexit, imaginaţi-vă cum ar fi dacă am mai vorbi despre asta timp de un deceniu. Însuşi premierul Theresa May a declarat mai demult că „lipsa unui acord e preferabilă unui acord prost” şi, deşi guvernul merită condamnat pentru că nu a început decât mult prea târziu preparativele pentru lipsa unui acord, ea a avut dreptate când a spus asta. Perturbările provocate de lipsa unui acord pot fi depăşite, dar prejudiciile lipsei Brexitului ar fi mult mai mari şi trebuie evitate cu orice preţ.