Umilită, UE caută o ripostă în fața Rusiei, dar opțiunile par limitate
UE caută un răspuns după umilința la care l-a supus Kremlinul pe șeful diplomației europene în timpul vizitei sale la Moscova, dar statele membre sunt divizate în privința sancțiunilor care ar putea fi adoptate, de teama consecințelor economice și diplomatice, scrie AFP.
Care sunt motivele furiei?
Josep Borrell s-a deplasat la Moscova în perioada 4 – 6 februarie, la invitația Kremlinului, în prima vizită a unui șef al diplomației europene în Rusia începând cu 2017. Oportunitatea deplasării sale a fost contestată de mai multe state membre și politicieni europeni, printre care și Siegfried Mureșan, după arestarea lui Alexei Navalnîi și condamnarea sa la doi ani și opt luni de închisoare. Misiunea spaniolului avea două obiective: reafirmarea cererii de eliberare imediată a opozantului și sondarea voinței de cooperare a Kremlinului. Refuzul acestei cereri și expulzarea a trei diplomați europeni în timpul discuțiilor lui Borrell cu ministrul rus de Externe Serghei Lavrov au arătat că „Moscova refuză dialogul„. UE trebuie să decidă consecințele, a afirmat Josep Borrell la revenirea sa la Bruxelles.
Care sunt pârghiile UE în fața Rusiei?
Europenii au o adevărată panoplie de sancțiuni economice la dispoziție pe care le folosesc după anexarea Crimeii în 2014. Măsuri care afectează sectoare precum industria petrolului, băncile și apărarea sunt reînnoite în fiecare an, de atunci. Europenii au vizat de asemenea anturajul lui Vladimir Putin după tentativa de otrăvire a lui Navalnîi cu agentul militar neurotoxic Noviciok. Șase membri ai președinției au interdicția de a intra în UE și averile lor au fost înghețate.
Eficiența acestor măsuri a fost pusă în discuție chiar de Navalnîi, care a recomandat să fie „loviți la portofele” apropiații Kremlinului. Parlamentul European a votat o rezoluție care cere „sancționarea oligarhilor ruși legați de regim, a membrilor gărzii apropiate de președintele Putin și a propagandiștilor activi în media care dețin active în UE”.
Eurodeputații cer de asemenea stoparea proiectului gazoductului Nord Stream 2 construit între Germania și Rusia.
Cum se decid sancțiunile europene împotriva Rusiei?
Sancțiunile trebuie să fie propuse de unul sau mai multe state membre iar adoptarea lor cere unanimitate. La acest stadiu, nicio cerere formală nu a fost prezentată. Dar mai multe țări cer o pedeapsă și Germania este printre ele. Moscova l-a expulzat pe numărul trei al ambasadei Germaniei în Rusia, alături de un diplomat polonez și unul suedez. „O poziție dură cu Rusia este singurul limbaj pe care Putin îl înțelege”, susține fostul secretar general al NATO, danezul Anders Fogh Rasmussen, într-un interviu pentru La Libre Belgique.
Colaboratorii lui Josep Borrell se vor întâlni marți cu reprezentanții statelor membre în cadrul Comitetului de Politică și Securitate (COPS) la Bruxelles iar Înaltul Reprezentant va informa în aceeași zi Parlamentul European despre rezultatul vizitei sale. O reuniune a miniștrilor Afacerilor externe este planificată în 22 februarie pentru a pregăti o reacție.
Ce marjă de manevră are UE?
„Deciziile vor fi dificile”, a mărturisit un ministru de Externe, pentru AFP. „Moscova testează voința și capacitatea UE de a o sancționa și imediat apar divergențele”, subliniază un diplomat de la Bruxelles.
Berlinul susține adoptarea de sancțiuni, dar refuză să se atingă de Nord Stream 2. „Este un proiect privat, el vizează securitatea aprovizionărilor Germaniei”, insistă Berlinul. Parisul a luat act de acest refuz. Decizia revine Germaniei, a declarat șeful diplomației franceze Jean-Yves Le Drian.
„Banii au început să prevaleze și, la finalul zilei, fiecare stat membru se preocupă mai întâi de interesele sale”, se plânge reprezentantul unui stat membru.
Sancțiunile împotriva oligarhilor sunt la fel de dificile deoarece ar trebui să vizeze o infracțiune sancționată de UE și ar trebui să existe siguranța că nu pot fi atacate în fața justiției europene.
Un acord poate fi găsit între cei 27 pentru a sancționa alți membri ai președinției ruse considerați responsabili pentru represiunea împotriva partizanilor lui Navalnîi dar a obține mai mult este dificil, consideră un alt diplomat.
Majoritatea statelor membre nu vor să rupă legăturile cu Moscova și sunt îngrijorate de riscul unei escaladări cu un vecin suspicios, membru al Consiliului de Securitate și putere angajată în mai multe regiuni ale globului unde UE are interese de apărat (Ucraina, Caucaz, Siria, Iran, Libia și Africa).