Lidera opoziției din Belarus, la prima vizită în România, interviu HotNews.ro: „Regimul Lukașenko are o rezonanță aparte pentru români, voi ați simțit durerea noastră”
Aflată pentru câteva zile în București, lidera opoziției democratice din Belarus, Svetlana Tihanovskaia, a acordat un interviu HotNews.ro în care a explicat ce așteptări are de la români, cum văd bielorușii războiul din Ucraina sau când se va prăbuși regimul Lukașenko, dar a răspuns și la întrebări personale despre viața în exil și cum comunică cu soțul din închisoare.
Svetlana Tihanovskaia s-a văzut nevoită să candideze în 2020 la alegerile prezidențiale din Belarus după ce soțul ei, mult mai cunoscutul activist și vlogger Sergei Tihanovski, a fost aruncat în închisoare de regimul Lukașenko pentru organizarea unor proteste.
„Mi-am dorit să fiu o mamă și o soție bună, acum conduc o revoluție”, declara Svetlana Tihanovskaia, după ce zeci de mii de bieloruși au ieșit luni întregi în stradă acuzându-l pe Lukașenko de falsificarea rezultatelor alegerilor.
„Eram foarte neexperimentată atunci”, recunoaște acum și în interviul HotNews.ro, lidera opoziție democratice.
Svetlana Tihanovskaia a trebuit să plece în cele din urmă din țară, în Lituania, împreună cu cei doi copii. Din exil, femeia în vârstă de 40 de ani, încearcă să mențină presiunea pe regimul dictatorial de la ea din țară și se pregătește pentru viitorul democratic al țării despre care este convinsă că va veni la un moment dat.
Începând de duminică, lidera opoziției din Belarus se află la București, fiind invitată să se adreseze participanților la Reuniunea Liderilor de la München, organizată în România între 27 și 29 noiembrie.
După întâlnirea pe care a avut-o duminică cu ministrul de Externe Bogdan Aurescu, Svetlana Tihanovskaia a acordat un interviu HotNews.ro.
Pentru început, v-aș ruga să comentați o știre, moartea ministrului de externe din Belarus, Vladimir Makei, cu o zi înainte de întâlnirea cu Lavrov. Presa a numit-o „moarte subită”. Este ceva ciudat pentru dumneavoastră? Ce părere aveți?
Svetlana Tihanovskaia: A fost o moarte neașteptată, acea persoană era sănătoasă. Noi ne așteptăm la multe conspirații în jurul acestei morți. Timpul va arăta ce s-a întâmplat.
Erau controverse în jurul lui Makei, trebuie să spun că în 2020 mulți s-au așteptat ca el să meargă cu poporul, dar a ales dictatura. Întrebarea este cine va fi următorul ministru? Va fi o persoană pro-rusă în ceea ce privește valorile, nu una cu vederi europene? Oamenii se gândesc la otrăvire, dar e la nivel de bârfă.
Ce puteți să ne spuneți despre vizita în România? Care este scopul acesteia?
E prima mea vizită în România și sunt bucuroasă să fiu aici. Pentru că în 2020, când a fost revolta noastră, a fost neașteptat pentru bieloruși ca România să aibă o poziție atât de fermă.
Îmi aduc aminte cum societatea civilă din România a trimis o scrisoare deschisă președintelui și ministerului afacerilor externe, cerându-le să adopte o poziție fermă față de revoluția din Belarus.
Cred că regimul Lukașenko are încă o rezonanță aparte pentru poporul român, voi ați simțit durerea noastră.
Iar guvernul român a fost foarte vocal și îmi aduc aminte cum ministerul de externe din România alături de Polonia și Lituania au lansat ideea unui „Plan Marshall” pentru Belarus care apoi a fost dezvoltat.
Ulterior, președinta Comisia Europene, Ursula von der Leyen, a adoptat un plan de 3 miliarde de euro care să ajute la construcția democrației, pentru ca după schimbări să avem resurse pentru reforme și un ajutor economic pentru țara noastră.
Tot în acel moment România a lansat 100 de burse pentru studenți din Belarus. Era important pentru oamenii din Belarus, la momentul respectiv, să vadă că sunt bineveniți în Uniunea Europeană.
Acum, pentru că mergem înainte cu schimbările democratice, care vor avea loc mai devreme sau mai târziu, avem nevoie de know-how în legătură cu instituțiile democratice. Noi cerem un fel de training sau internships, iar oameni noștri din diplomație și nu numai să vină aici să vadă cum funcționează instituțiile democratice din interior. Asta am discutat la ministerul de externe.
Regimul din Belarus a respins participarea la parteneriatul estic, dar poporul din Belarus vrea să participăm, iar ministrul român (n.r.- de externe) ne-a spus că suntem bineveniți.
De asemenea, căutăm posibilitatea unui program de reabilitate pentru copiii prizonierilor politici și pentru prizonierii politici pentru că oamenii din închisoare trăiesc în condiții îngrozitoare și după eliberare vor avea nevoie de odihnă fiind într-o condiție fizică și emoțională foarte grea. Nu e vorba numai despre România căutăm astfel de programe și în alte țări din jur.
La nivel politic, noi am subliniat că trebuie continuată presiunea pe regimul Lukașenko și susținută societatea civilă din Belarus și poporul din Belarus. Am văzut cum România este foarte deschisă la orice propunere și este deschisă să facă pași la nivel practic pentru a-i ajuta pe bieloruși.
În timpul protestelor din 2020, Lukașenko a fost numit „Lukașescu”
Proteste în Belarus împotriva regimului Lukașenko în 2020. FOTO: Sputnik/ Profimedia
Credeți că poporul din Belarus vede asemănări între Lukașenko și Ceaușescu?
Dictatorii sunt întotdeauna comparați. Într-un moment foarte important, Lukașenko a fost numit „Lukașescu”, s-a întâmplat în timpul protestelor din 2020.
Ca și Ceaușescu, în toți acești ani, și-a construit imperiul personal, cu oameni care trăiesc în sărăcie și nu au posibilitatea să-și dezvolte propriile afaceri, dar unde fiecare poate fi șantajat, arestat. Atitudinea regimului către oameni a fost aceeași: sunteți niște nimeni, sunteți sclavii noștri, trebuie să ne îndepliniți ordinele etc.
Avem câteva similarități (n.r.- între Ceaușescu și Lukașenko), dar avem și diferențe, dar ce este important acum să ne împărtășiți și din experiența reconcilierii după dictatură: cum te împaci cu iertarea acestor oameni care au făcut parte din regim…
Nu știu care e atitudinea românilor față de uciderea lui Ceaușescu…
Este un subiect controversat în România…
Dar Lukașenko trebuie să meargă în justiție, trebuie să aibă parte de un proces, pentru ca lumea să vadă că dacă comiți crime în Belarus vei fi dus în fața justiției.
Ce cred oamenii din Belarus despre războiul pornit de Putin în Ucraina?
Potrivit sondajelor, 86 % din oamenii din Belarus sunt împotriva participării cu trupe la acest război. La începutul războiului foarte mulți bieloruși au fost șocați că țara lor a devenit co-agresor.
Noi niciodată nu am avut o mișcare anti-ucraineană în societatea noastră. Noi percepem ucrainenii ca vecini apropiați, limbile noastre sunt cele mai apropiate în regiune.
De când a început războiul, oamenii s-au opus acestuia, dar trebuie luat în considerație că după 2020 a existat un nivel mare de opresiune în Belarus. În fiecare zi, zeci de persoane sunt trimise la închisoare. Când războiul a început această opresiune a crescut.
Nu doar cei care se opun regimului, ci și cei care se opun războiului au devenit adversarii regimului. Am auzit cazuri de tinere care au cântat cântece ucrainene, sau care aveau steaguri ucrainene, iar acum sunt în închisoare. Lukașenko a înțeles că oamenii nu vor să fie inamici cu ucrainenii și cu ajutorul violenței, torturilor, tiraniei vrea să schimbe acest lucru.
Încă de la început au fost oameni care și-au arătat atitudinea anti-război, au fost partizani care au apărut de nicăieri și au oprit trenuri rusești. Chiar și acum există aceste mișcări, sunt oameni pe diferite platforme de internet care se opun războiului.
Apoi, există bieloruși care luptă de partea Ucrainei, care se antrenează ca să se alăture armatei Ucrainei, pentru că oamenii realizează că prin victoria Ucrainei în acest război este o oportunitate pentru ei. Oamenii învață să se coordoneze și să lupte împotriva regimului.
Dar să nu uităm nicio clipă că acestea se întâmplă în condițiile unei opresiune totale în țara noastră. Oamenii pot fi băgați la închisoare, e foarte greu să faci toate aceste lucruri. De aceea este important să le arăți oamenilor că nu au fost abandonați și că sunt bineveniți în familia europeană și că există perspective pentru viitorul lor.
Dar desigur există și o bună parte a societății care susține regimul Lukașenko…
Nu aș spune că este un număr mare de oameni. Desigur, sunt cei din jurul lui Lukașenko, sunt cei care depind de sistem, cei care fac parte din regim și profită de pe urma relațiilor apropiate cu familia Lukașenko. Aceștia susțin regimul.
Dar sunt sigură că oamenii care au doar un job obișnuit nu-l susțin. Iar numărul celor care sunt împotriva războiului este mult mai mare decât cei care susțin războiul. Nici cei care sunt în sistem.
Am citit că există un fel de frustrare în societatea belarusă legată de sancțiunile vestice împotriva Belarusului. Multe sunt la fel ca cele împotriva Rusiei, deși până acum armata Belarus nu e implicată în război. Ce părere aveți, credeți că poporul din Belarus merită aceste sancțiuni?
Când vorbim despre sancțiuni împotriva oamenilor politici credem că sancțiunile ar trebuie să fie targhetate, ar trebuie să fie similare ca duritate cu cele împotriva Rusiei, dar diferite ca și conținut.
Noi nu avem atât de mulți oligarhi ca Rusia, de exemplu. Aceste sancțiuni trebuie targhetate către întreprinderi și instituții de stat, cum ar fi agenția KGB sau alte instituții militare
Dar există și sancțiuni economice…
Desigur, sunt sancțiuni economice care afectează oamenii obișnuiți, le influențează viața, dar nu am auzit ca oameni din Belarus să dea vina pe europeni sau pe forțele democratice pentru aceste sancțiuni, deoarece problemele create de acest regim sunt mult mai mari decât sancțiunile.
De mulți ani regimul a promis că va crește salariile, va lua măsuri pentru a îmbunătăți viața oamenilor, dar niciodată aceste promisiuni nu s-au îndeplinit. Oamenii nu cred în acest regim, nu cred că le va îmbunăți viața. De aceea, sancțiuni sunt binevenite.
Desigur, noi cerem ca sancțiunile să nu afecteze societatea civilă, să nu-i afecteze pe micii antreprenori. În 2020, mulți dintre micii antreprenori au susținut mișcarea democratică. Pe de altă parte sancțiunile privează regimul de resurse, ajută în multe feluri, ajută în lupta cu contrabanda.
„Probabilitatea implicării armatei Belarusului în război în perioada următoare este foarte scăzută”
Alexander Lukashenko și Vladimir Putin. FOTO: Sergei Guneyev/TASS
O altă realitate este aceea că mulți oameni din țările vestice consideră Belarus un stat agresor, un aliat al Rusiei? Cum vă simțiți din acest punct de vedere?
După 24 februarie bielorușii s-au trezit într-o nouă realitate. Dar, din 2020 multe țări ne-au susținut și au creat presiune pe regim. Iar într-o noapte am ajuns co-agresori, nu victime.
Ne-a luat ceva vreme să explicăm, nu politicienilor că aceștia știu mai mult sau mai puțin situația, dar oamenilor din diferite țări că, uite, regimul (n.r- din Belarus) este de partea lui Putin, în timp ce oamenii se opun lui Putin. Le-am dat exemplul mișcării de partizani sau cel al oamenilor care au strâns informații pentru armata ucraineană și care au făcut aceste lucruri în condițiile represiunii din Belarus.
A fost mult mai dificil să explicăm ucrainenilor. Sigur, ei văzut revoluția noastră, au văzut ce s-a întâmplat la noi zi de zi. A trebuit să le explicăm ucrainenilor, pas cu pas: noi nu suntem Lukașenko, noi vă ajutăm.
Această relație s-a îmbunătățit, dar iată ce face acum regimul Lukașenko: încearcă să-i prezinte pe ucraineni ca inamicii noștri. Există această propagandă că ucrainenii se pregătesc să ne invadeze, să ne bombardeze. El se prezintă ca cel care garantează pace și spune că armata Rusiei vine să ne ajute.
Dar a pierdut momentul, oamenii din Belarus au acces la internet și știu ce se întâmplă în realitate.
Există această întrebare a participării armate a Belarusului la război. Dacă această posibilitate era mare la începutul războiului, când totul era haotic dar chiar și atunci era greu să convingi militarii să participe pentru că noi nu aveam nicio mișcare anti-ucraineană, acum posibilitatea este foarte scăzută în viitorul apropiat.
Dar cine știe ce se poate întâmpla? În 2020 am văzut soldați ruși care erau temporar pe teritoriul nostru și oamenii s-au simțit că sunt ocupați.
Ați vorbit despre Ucraina și ucraineni, țineți legătura cu președintele acestei țări, cu domnul Zelenski?
Am început bine după 2020, am deschis un birou în Kiev și am început să lucrăm cu guvernul, cu parlamentul de aici. Dar nu ne-am întâlnit niciodată.
Dar înțeleg de ce ei sunt atât de precauți. Nu au perspective să meargă cu Lukașenko, acesta este un trădător, dar în același timp nu vor să comunice cu noi pentru că nu vor să-l provoace pe Lukașenko.
Noi înțelegem, nu forțăm, am trimis mesaje, declarații ca să ne întâlnim la diferite conferințe, în diferite țări, cu reprezentanți ai parlamentului, guvernului, dar nu vrem să afectăm interesele Ucrainei.
În 2020 ați candidat la prezidențiale și ați vrut să fiți președintele acestei țări. Ce așteptări aveați atunci de la Putin? Cum vedeați relațiile țării cu acesta?
În 2020, eram o persoană foarte neexperimentată. Oameni ieșeau în stradă, lună după lună, nu mai voiam să stăm deloc cu Lukașenko, iar tot ce ceream era ca Putin să stea deoparte, să nu-l sprijine pe Lukașenko. Pentru că nu era despre geopolitică, ci e o problemă internă.
Dar cine știe, poate folosirea teritoriului nostru era dorința Kremlinului. Mai recent, în 2021 s-a știut că trupele rusești erau gata să-l ajute pe Lukașenko împotriva demonstranților. Iar apoi, după ce Putin l-a ajutat pe Lukașenko din punct de vedere economic, a devenit evident că era de partea lui.
După începerea războiului, a devenit de înțeles că Putin nu vede Belarus ca pe o țară independentă și că ambițiile imperialiste ale Rusiei sunt mari, iar acum nu poți avea relații normale cu Putin.
Credeți că este posibil ca Putin să încerce să schimbe regimul în Belarus pentru a avea un președinte mai supus în ceea ce privește războiul cu Ucraina?
Dar Lukașenko este deja supus. Cred că Lukașenko este o persoană foarte convenabilă pentru Kremlin, pentru că el a înțeles că rămânerea lui la putere depinde de Kremlin. Orice schimbare în Belarus va destabiliza țara mai mult decât este deja.
Este persoana care ține populația din Belarus în stres, cu ajutorul violenței, opresiunii, este ok cu asta. Putin și Lukașenko au nevoie unul de altul, este o relație simbiotică între ei.
Care este cel mai probabil scenariu pentru căderea regimului Lukașenko?
Noi credem că într-un anumit moment, când Kremlinul va fi slăbit, puterea lui Lukașenko va fi slăbită, oamenii din jurul lui Lukașenko vor trăda. Când el va căuta un refugiu pe undeva, de teamă că va ajunge în fața justiției.
Cine și-ar fi putut imagina căderea lui Ceaușescu în acel mod? Sau cine și-ar fi imaginat că fostul președinte al Ucrainei va fugi din țară? Lukașenko probabil că și-a pregătit fuga pentru a scăpa de responsabilitatea pentru crimele sale. Scopul nostru este să păstrăm presiunea pe regim pentru a fi extenuat, nu să-l lăsăm că liniștească societatea.
Sunteți pregătită pentru acest moment?
Sper că suntem, pentru că lucrăm pentru perioada de tranziție pentru schimbarea de putere, lucrăm cu societatea civilă, pregătim oameni care vor avea responsabilități, pregătim reforma constituțională care va avea loc imediat după schimbarea regimului.
Rolul nostru este să pregătim alegerile, nu doar să ținem situația stabilă. De asta trebuie să vedem experiența și exemplele din altă țări, să vedem cum funcționează instituțiile democratice.
Aveți vești de soțul dumneavoastră? Reușiți să comunicați cu el?
Sergei este în închisoare din 2019 și periodic a fost trimis la carceră, într-un loc groaznic, care este o cameră mică și goală fără pat, acesta poate fi folosit doar noaptea. Nu are pătură și pernă, iar în interior este la fel de frig ca afară. La fel ca în cazul altor prizonieri politici, pot comunica cu el doar prin intermediul avocaților. Avocații sunt poștașii pentru prizonieri politici.
Puteți trimite scrisori?
Oamenii pot trimite scrisori, dar nu toate ajung la destinație, deoarece prizonierii politici sunt privați de corespondență. Copii mei pot să-i scrie iar el poate să le scrie înapoi. Dar e important de spus că cazul prizonierilor politici ei sunt lipsiți de informații, trebuie convinși că nu se mai gândește nimeni la ei, că sunt singuri etc.
Cum e viața în exil cu copiii și când credeți că vă veți întoarce în țară?
Nu pot prezice momentul când mă voi întoarce, dar sunt sigură că copiii mei vor crește în Belarus. Ei se descoperă singuri în această perioadă excepțională, când au trebuit să fugă din țară și nu înțeleg de ce au trebuit să-și ia la revedere de la prietenii lor.
Dar cred că este un exemplu de eroism pentru ei, că tatăl lor este în închisoare, iar în viitor vor aprecia lupta părinților lor. Nu le-am ascuns nimic, știu de ce este tatăl lor la închisoare, le este dor de el. Fata mea plânge tot timpul, dar încerc să le explic ce se întâmplă în țară și cum vrem să arate Belarus în viitor.
INTERVIURILE HotNews.ro