Cum a lăsat Polonia în urmă rănile istorice cu Ucraina și acum obține profit de pe urma refugiaților- corespondență din Varșovia
Pentru că deseori, cel puțin în media, se face comparația între Polonia și România în ceea ce privește recunoașterea internațională a implicării de partea Ucrainei în războiul declanșat de Rusia, încercăm să explicăm, pe puncte, cum se văd lucrurile de la Varșovia. Mai ales în contextul în care președintele american, Joe Biden, va face în această lună a doua vizită în Polonia de la începutul războiului.
La începutul lui 2023, aproape un milion de refugiați ucraineni trăiesc încă în Polonia, din cei peste 7,5 milioane despre care autoritățile de la Kiev spun că sunt acum în străinătate. În mare parte, prezența lor aici este una pozitivă, cel puțin deocamdată, iar motivele sunt complexe.
În calitate de cel mai mare vecin vestic și țară prietenă, Polonia a primit cei mai mulți refugiați ucraineni din toată lumea, de când a început războiul, anul trecut. La fel ca în România, reacția populației a fost extrem de călduroasă: oamenii au dat fuga la graniță cu mașinile personale și au adus refugiați în casele lor.
Nici măcar nu este nevoie să deschidem centre de refugiați în Polonia, zicea premierul Mateusz Morawiecki în martie 2022. Polonezii și-au deschis nu doar inimile, dar și ușile caselor lor, pentru refugiații din Ucraina.
Evident, într-un an de zile, entuziasmul popular nu mai este același (de altfel, nici nevoile refugiaților nu mai sunt așa de acute).
În contextul inflației galopante din Polonia (rata de inflație a atins 17% la sfârșitul anului trecut) și a crizei majore pe piața imobiliară (la care contribuie și cererea crescută generată de refugiați, mai multe detalii mai jos), atitudinea populației a început să se mai deterioreze.
Însă suntem departe de sentimente anti-ucrainene la o scală semnificativă, despre care unii experți avertizau că ar putea apărea în cursul acestui an.
De-ai noștri
Poate cel mai important factor în integrarea relativ ușoară a refugiaților ucraineni aici este proximitatea culturală dintre cele două popoare. Fără a intra în prea multe detalii istorice, relația Poloniei cu Ucraina ar fi mai potrivit de comparat cu relația României, nu cu Ucraina, ci cu Moldova.
Legăturile istorice dintre cele două țări sunt profunde. Între secolele XVI și XVIII, „Commonwealth-ul” polono-lituanian a fost unul dintre cele mai mari și numeros populate state de pe teritoriul Europei și cuprindea mare parte din teritoriile actuale ale Poloniei și Ucrainei (cu mult la est de Kiev).
Istoria acestei monarhii este mai puțin cunoscută în Europa decât, poate, ar merita, pentru un stat foarte modern pentru vremea lui – nu numai că gradul de toleranță pentru diversitatea etnică și religioasă era ridicat, dar a doua Constituție din lume, după cea a Statelor Unite, a fost adoptată aici.
Părțile vestice ale Ucrainei (Lviv și împrejurimile) au fost multă vreme parte din Polonia, iar separarea după granițele actuale a venit abia la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, când Polonia a fost efectiv mutată pe hartă înspre vest – Polonia a primit teritorii aparținând înainte Germaniei și a cedat Uniunii Sovietice teritorii la est, inclusiv Lviv-ul.
Au urmat și schimburi forțate de populație, cu ucraineni de pe teritoriul noii Polonii mutați în noua Uniune Sovietică și vice-versa.
Importantă aici este și asemănarea lingvistică și culturală între cele două popoare. Limbile nu sunt chiar identice, așa cum sunt cele vorbite de români și moldovenii de etnie română de pe partea estică a Prutului, însă sunt atât de asemănătoare că oamenii se pot în mare înțelege vorbind fiecare pe limba sa.
Un alt factor cheie este că, înainte de începerea războiului anul trecut, Polonia deja găzduia cam un milion și jumătate de ucraineni, veniți în timp, din motive economice, și mai ales după invadarea Crimeei de către Rusia în 2014.
Societatea poloneză pur și simplu avea deja experiența integrării unui grup mare de imigranți ucrainieni: se știe deja că aceștia învață foarte ușor limba poloneză, că se ocupă practic singuri de propria integrare fără ca statul polonez să facă investiții în programe speciale.
S-a văzut deja că imigrația a ajutat economia poloneză, mai ales în contextul unei nevoi mari de forță de muncă în ultimii ani.
Ucrainienii rezidenți deja în Polonia, când a început războiul anul trecut, au fost de foarte mare folos în primirea noilor refugiați – statul polonez a avut imediat acces la vorbitori de limba ucraineană, dispuși să-și ajute conaționalii să se descurce prin noua țară.
Refugiații aduc profit
Din cauză că cetățenii au deschis ușile caselor lor refugiaților, statul polonez nu a pregătit niciodată soluții pentru cazarea pe termen lung a ucrainenilor. Oamenii au stat deci cu familii poloneze sau ucrainene, ori în cazare colectivă în centrele de refugiați, ori au închiriat singuri apartamente.
Pentru gazde, statul polonez a plătit 1,200 de zloți pe lună (echivalentul a aproximativ 1,200 RON), dar asta doar în primele patru luni după începerea războiului.
În ultima vreme, guvernul a anunțat că va cere chiar refugiaților care încă trăiesc în centrele colective să plătească pentru cazare, o sumă de tot cam în jur de 1,200 de zloți lunar (măsura este foarte puternic criticată de organizațiile non-guvernamentale care luptă pentru drepturile refugiaților, nu este sigur dacă se va adopta până la urmă).
De facto, în ultimele luni, familiile ucrainene rămase aici au trebuit să se descurce să închirieze pe piața liberă, unde prețurile erau deja foarte mari și la începutul războiului și au crescut și mai mult acum. Un apartament cu două camere în Varșovia sau un alt mare oraș poate ușor costa 3.500 de zloți (aproximativ 3.500 RON) pe lună la ora actuală.
Dacă nu cu cazare, cum a susținut statul polonez refugiații?
Guvernul a folosit o metodă foarte simplă, și anume a dat acces ucrainienilor să-și facă același număr de asigurări sociale (numit PESEL) ca polonezii – cei care au aplicat să primească acest număr au avut apoi acces liber la sistemul de educație și sănătate publice, precum și la câteva forme de ajutor social, printre care cei 500 de zloți care sunt plătiți aici, lunar, de stat fiecărei familii cu copil.
Guvernul a fost criticat pentru că, deși a dat acces liber refugiaților la sistemele de educație și sănătate, a făcut prea puțin pentru a le pregăti pe acestea să facă față la acest influx (în Polonia, deși mai bogată decât România, persistă probleme majore în aceste sisteme publice, cu pacienți așteptând și ani de zile vizite la specialist și școli supra-aglomerate).
De exemplu, asistenții de limbă ucraineană, care să ajute elevii care nu vorbesc încă poloneza să urmărească lecțiile, lipsesc și acum din multe școli. Însă, încă o dată din cauza similitudinilor dintre limbi și a prezenței altor ucrainieni care vorbesc poloneză, oamenii pur și simplu se descurcă.
În decembrie 2022, Bartosz Marczuk, directorul Fondului Polonez pentru Dezvoltare, o instituție de stat creată să sprijine sectorul de afaceri, a dat publicității niște cifre remarcabile, care arată că deja în 2023, bugetul de stat polonez va avea profit de pe urma refugiaților.
Dintre cei aproape un milion de refugiați trăind acum în Polonia, a estimat Marczuk, cam 60-70% deja lucrează, iar vreo 20.000 au fondat aici firme.
În 2022, aceștia au plătit 4 miliarde de zloți în taxe statului polonez și se estimează că, în 2023, vor plăti 6 miliarde. În același timp, costurile statului polonez cu refugiații (ajutoare sociale și investiții în educație în principal) sunt estimate la 4,9 miliarde de zloți pentru 2023, rezultând într-un profit de 1,1 miliarde.
Într-adevăr, un studiu publicat la începutul acestei luni de către Departamentul de Științe Politice și Studii Internaționale al Universității din Varșovia arată că atitudinile polonezilor față de ucraineni se înrăutățesc treptat, comparativ cu iarna și chiar vara trecută.
68% dintre cei chestionați au declarat ei înșiși că atitudinea lor față de ucraineni este mai negativă decât vara trecută, iar motivele principale enumerate au, toate, legătură cu economia: teama că refugiații vor avea un impact negativ asupra pieții muncii, asupra bugetului și asupra inflației.
Realitatea cifrelor economice este, însă, exact pe dos. Rămâne de văzut însă în ce măsură statul polonez reușește să comunice acest lucru (de exemplu, calculul de mai sus care arată că refugiații chiar aduc profit) publicului larg.
Rănile istorice, date la o parte: minoritatea poloneză din Ucraina și cazul Bandera
Dacă în România, situația minorității române din Ucraina a provocat controverse, situația nu e așa cu cei aproximativ 140.000 de etnici polonezi din Ucraina (există însă și estimări mult mai mari).
Deși polonezii se confruntă cu o situație similară cu a românilor în ceea ce privește folosirea limbii materne (în educație, de exemplu) sau a simbolurilor naționale poloneze, subiectul nu este prioritar în dezbaterea publică.
Conform datelor oficiale, doar 14% dintre etnicii polonezi din Ucraina folosesc poloneza ca primă limbă. Regiunile în care trăiesc, în sud-vestul Ucrainei, sunt puternic integrate cu Polonia, iar mișcarea la graniță a fost mereu foarte intensă.
Mai acut, de-a lungul timpului în relațiile bilaterale a fost rolul important pe care îl are pentru Ucraina contemporană Stepan Bandera, unul dintre eroii independenței ucrainiene, dar și responsabil pentru genocidul etnicilor polonezi în timpul celui de-al doilea război mondial.
Statul ucrainean îl sărbătorește pe Bandera ca pe erou național. Cu scopul de obține independența Ucrainei de Uniunea Sovietică și Polonia, Bandera a colaborat cu Germania Nazistă.
Diviziile ucrainene au masacrat nu doar evrei în timpul celui de-al doilea război mondial, dar și polonezi din regiunile Volhynia și Galiția de Est. Se estimează că 100.000 de polonezi au fost omorîți de naționaliști ucrainieni în timpul acestui război.
Polonezii și-au exprimat deja revolta că statul ucrainean îl sărbătorește pe Bandera, în ciuda opiniei polonezilor și a sprijinului masiv acordat de Polonia Ucrainei de când a început războiul.
De exemplu, anul acesta pe 1 ianuarie, la aniversarea lui Bandera, Kacper Plazynski, reprezentând Parlamentul polonez, a declarat:
„Bandera a fost un ucigaș, responsabil de genocidul polonezilor între 1943-1944, când trupele Armatei Insurgente Ucrainiene (UPA) au omorât într-un mod oribil aproximativ 100.000 de civili polonezi. Este extrem de surprinzător că, într-un moment când prietenii noștri ucraineni luptă cu bestii similare, continuă să-l glorifice pe acesta.”
În același timp, în ultimii ani, președinții celor două țări, Volodymyr Zelenski și Andrzej Duda, făcuseră eforturi importante înspre reconciliere, iar ucrainienii își dăduseră acordul pentru exhumări necesare investigării genocidului.
Extrema dreaptă poloneză, de exemplu formațiunea lui Grezgorz Braun (despre care jurnaliști de investigație au arătat că primește finanțare din Rusia), au încercat să inflameze subiectul Bandera, organizând mici demonstrații cu mesaje anti-ucrainene, lansând pe social media mesaje anti-Ucraina și cerând stoparea ajutorului pe care Polonia îl acordă Kievului.
Experți în dezinformare au arătat că propaganda pro-rusească se răspândește în Polonia mai ales prin mediul online. Anna Mierzynska, una dintre cele mai cunoscute experte în dezinformare din Polonia, a arătat că, anul trecut, 43 de portale de internet publicau zilnic propagandă anti-ucraineană.
Printre ele, 27 erau portale informative, care publică inclusiv video, 11 sunt bloguri iar cinci sunt pagini de social news, un fel de platforme sociale de nișă.
Eforturile lui Braun și ale aliaților lui rămân, însă, marginale, într-o Polonie în care predomină sentimentul de fraternitate cu Ucraina. Chiar și ultimul studiu al Universității din Varșovia, citat mai sus, arată că peste jumătate din cei intervievați susține majoritatea măsurilor de sprijin pentru refugiați luate de guvern (integrarea în școlile poloneze, ajutor medical, etc.).
Guvernul a fost în permanență de partea ajutorului pentru Ucraina, un mesaj transmis foarte insistent și pe canalele de televiziune de stat, controlate de guvern și singurele accesibile în toată țara.
Susținerea pentru Ucraina vine mână în mână cu investiții majore în armata poloneză, iar temele legate de siguranța națională au favorizat în general partidul aflat la guvernare (care are și motiv să pluseze pe aceste teme, în plină criză economică și cu mai puțin de un an înainte de alegerile generale).
De aceea, indiferent de micile bruiaje pe care o parte din extrema dreaptă încearcă să le introducă, mesajul preponderent din spațiul public polonez rămâne cel de susținere, exprimat, de exemplu, de Președintele Andrzej Duda în timpul unei vizite la Kiev de acum cinci luni:
„Vreau să-mi exprim respectul pentru poporul ucrainean pentru eroismul excepțional cu care își apără țara. Vreau ca ucrainienii sa fie siguri pe sprijinul puternic din partea Poloniei, siguri ca Polonia și polonezii sunt alături de ei și îi vor susține până în ultima zi a luptei lor.”
Claudia Ciobanu este corespondent în Polonia al Balkan Investigative Reporting Network.
INTERVIURILE HotNews.ro