Ficatul gras apare din cauza abuzului de alcool sau în anumite afecțiuni. Ce analize pot depista boala și cum se tratează
Una dintre afecțiunile comune ale ficatului este steatoza (sau boala ficatului gras), reprezentată de o acumulare de grăsime la nivelul acestuia. Există două tipuri principale de steatoză hepatică: alcoolică și nonalcoolică. Iată ce analize pot depista boala ficatului gras și care sunt măsurile care pot ajuta pentru a preveni complicațiile.
Ficatul este cel mai mare organ solid din organism (cântărește, în medie, până la 1.400 kg), fiind totodată și cel mai complex, având în vedere că îndeplinește peste 500 de funcții vitale. Este cel care filtrează tot sângele din organism și reglează coagularea acestuia, care descompune toxinele, produce bilă, ajută la digerarea alimentelor, transformă glucoza în glicogen și menține un nivel sănătos al zahărului în sânge, este depozitarul vitaminelor A, D, E, K și B12, a cuprului și fierului (sub formă de feritină). Iar aceasta e doar o foarte mică parte din ceea ce face ficatul pentru organism.
O caracteristică a acestui organ, care îl face unic, este capacitatea sa de regenerare, de refacere a celulelor distruse de o afecțiune sau de o leziune. Cu toate acestea, dacă va suferi leziuni în mod repetat, pe termen lung, regenerarea nu se va mai putea produce și funcțiile ficatului vor fi afectate.
Cauze posibile: abuzul de alcool și obezitatea
Steatoza hepatică alcoolică este cauzată de consumul excesiv de alcool și este o primă etapă a bolii hepatice. În situația în care nu se iau măsurile necesare, steatoza hepatică evoluează spre hepatită alcoolică și ciroză.
Steatoza hepatică non-alcoolică (întâlnită în general la persoanele supraponderale sau obeze) este definită de prezența grăsimii în ficat, care afectează celulele hepatice. Nedepistată și negestionată, aceasta poate, de asemenea, evolua. În primul stadiu, cel de steatoză, acumularea de grăsime în celulele hepatice poate fi inofensivă, multe persoane aflându-se în această etapă fără să-și dea seama.
Al doilea stadiu este steato-hepatita nonalcoolică, în care ficatul se inflamează. Această inflamație persistentă provoacă țesut cicatricial în jurul ficatului și vaselor de sânge din apropiere, și chiar dacă ficatul încă este capabil să funcționeze normal, de fapt boala este în cea de-a treia etapă a ei, cea de fibroză. După ani de persistență a inflamației, stadiul patru este ciroza (o fibroză foarte avansată), în care ficatul suferă o afectare permanentă care duce la insuficiență hepatică și cancer hepatic.
Cu dar și fără factori de risc
O persoană este cu atât mai expusă riscului de a dezvolta boala ficatului gras dacă este obeză sau supraponderală (mai ales dacă are multă grăsime în jurul taliei), suferă de diabet de tip II sau de o boală care afectează modul în care corpul utilizează insulina (inclusiv o rezistență la insulină, cum se întâmplă în cazul sindromului ovarelor polichistice), are o tiroidă subactivă (hipotiroidie), hipertensiune arterială, colesterol mare, sindrom metabolic (combinația între diabet zaharat, hipertensiune și obezitate), vârsta peste 50 de ani sau este fumătoare.
ATENȚIE! Boala ficatului gras a fost diagnosticată chiar și la persoane fără niciunul dintre acești factori de risc, inclusiv la copii mici!
În stadiile incipiente simptomele lipsesc sau sunt prezente doar ocazional
În stadiile incipiente, boala ficatului gras nu are simptome, fiind de obicei diagnosticată cu prilejul efectuării unor investigații de rutină sau care vizează alte patologii decât cele hepatice. Persoanele cu ficat gras sau cu fibroză pot avea, ocazional, simptome precum o durere surdă în partea dreapta-sus a abdomenului, sub coaste, oboseală extremă, stare de slăbiciune, scăderea poftei de mâncare, greață și o inexplicabilă pierdere în greutate.
Simptomele severe sunt prezente în stadiul avansat al bolii, când este instalată ciroza hepatică, acestea incluzând icterul (îngălbenirea pielii și a albului ochilor), mâncărimile de piele, edemul (inflamarea gleznelor, picioarelor) și ascita (umflarea abdomenului ca urmare a acumulării de lichid în cavitatea peritoneală).
Teste din sânge ce pot indica boala
Tocmai pentru că în stadiile incipiente boala ficatului gras este asimptomatică, este dificilă o diagnosticare precoce. Însă medicul poate suspiciona această afecțiune dacă constată că rezultatele testelor hepatice (efectuate din alte motive) sunt anormale. Pentru stabilirea diagnosticului va fi necesară o anamneză (istoric medical), un examen fizic (inclusiv verificarea raportului dintre greutate și înălțime, numitul Indice de Masă Corporală), teste de sânge, investigații imagistice (ecografie) și, dacă este cazul, o biopsie, pentru a se stabili cât de gravă este afectarea ficatului. În cadrul anamnezei, pentru a stabili dacă este vorba despre ficat gras alcoolic sau non-alcoolic, este nevoie de un răspuns sincer în ceea ce privește consumul de alcool.
De asemenea, pentru medic este important să știe dacă pacientul urmează vreun tratament, pentru că și unele medicamente – spre exemplu corticosteroizii și tetraciclinele, dar nu numai! – pot fi cauza bolii ficatului gras.
În ceea ce privește analizele de sânge care oferă informații cu privire la starea de sănătate a ficatului la care se apelează în vederea diagnosticării unei afecțiuni, parametrii de interes sunt bilirubina, albumina, proteinele totale, fosfataza alcalină, ALT (alanin transaminaza), AST (aspartat aminotransferaza), GGT (gama-glutamil transferaza), LDH (lactat dehidrogenaza) și timpul de protrombină (PT).
Schimbarea stilului de viață, cel mai bun tratament
În prezent nu există niciun medicament aprobat care să trateze boala ficatului gras, schimbarea stilului de viață fiind cea mai bună terapie care să împiedice agravarea. În cazul steatozei hepatice alcoolice este vorba despre renunțarea totală și definitivă la consumul de alcool, iar în cea non-alcoolică despre scăderea în greutate (deoarece astfel se reduce grăsimea din ficat, inflamația și fibroza) sau despre oprirea tratamentului cu medicamentele care au provocat îmbolnăvirea. Cu precizarea că oprirea tratamentului se face numai la recomandarea medicului care l-a prescris, pentru că acest lucru va trebui făcut treptat, existând posibilitatea să fie înlocuit cu un altul, care să nu aibă acest efect advers.
Posibilele tratamente, arme cu două tăișuri
Bineînțeles că orice persoană cu steatoză hepatică ar fi mai încântată să se vindece fără alt efort decât acela de a înghiți pastile, în loc să trebuiască să renunțe la alcool sau să slăbească… Doar că deocamdată nu există niciun astfel de tratament care să fie și lipsit de alte riscuri. Oamenii de știință au identificat medicamente care pot fi eficiente împotriva bolii ficatului gras, însă, potrivit Medical News Today, riscurile sunt mai mari decât beneficiile pe care le pot aduce.
Studiile controlate randomizate au demonstrat că sensibilizatorii la insulină, medicamentele hipolipemiante (care ajută la inhibarea producției de colesterol), blocantele receptorilor de angiotensină și pentoxifilina pot fi eficiente împotriva bolii ficatului gras, dar au efecte adverse dintre cele mai grave, de la edeme la risc crescut de atac de cord, scăderea densității osoase sau a tensiunii arteriale.
Sursa foto: Dreamstime.com